6,523 matches
-
fețele lor aproape că se atinseră și clipa aceea a fost ca o Întreagă discuție cu un om liniștit. Când văzu că doctorul nu mișca, maiorul Petkovici traversă magazia și puse lumina lanternei direct pe fața aceea moartă. Mustățile lungi, palide În lumină, și ochii deschiși reflectară lumina ca plăcuțele indicatoare. Maiorul Îi Întinse soldatului revolverul. Buna dispoziție, urmele fericirii simple, care rămăseseră cumva pe sub fațada umilinței, căzură. Era ca și cum toate planșeele unei clădiri ar fi căzut, lăsând pereții În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
costum Rochas de un alb imaculat, cu manșete din dantelă neagră și o fundă la gât, ciorapi de plasă și pantofi foarte Înalți, roșii. Părul Îi era aranjat În jurul feței, În bucle blonde. Lacrimile de mai devreme dispăruseră. Fața era palidă, dar frumoasă Într-un fel straniu, ca Nicole Kidman În The Others. Avea o Înfățișare perfect calmă. Era, În mod evident, pe jumătate ieșită din minți, deoarece atunci când se simte bine, numai calmă nu-i stă În fire lui Marci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să obțină butonii Fabergé și să Își treacă pe răboj Cuplarea nr. 3, dintr-o singură lovitură. Vă puteți imagina surprinderea mea când Lauren și-a făcut apariția la mine la atelier pe la ora 5 În după-amiaza aceea, cu fața palidă murdară de urme de rimel. Plânsese. — S-a zis cu „Ochii de Prostituată“. Arăt ca orice târfă trecută, spuse când a ajuns. —Dumnezeule, ești dramatică, Îmi place la nebunie, spuse Thack când o văzu. Mă inspiră. Aș putea să creez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de tulburată de sentimente. Atunci poți Începe să te gândești la divorț. Tot ce-am mai putut să fac a fost să bălmăjesc o Încuviințare, cu ochii plini de lacrimi. —Vai de mine, Dumnezeule, constată Lauren cu mîhnire. Ești foarte palidă. Ai aceeași culoare ca vopseaua aia cu care toată lumea din Londra Își zugrăvește acum, o combinație Între var și o tentă de verde lămâie. Nici nu te mai deosebești de pereți. Hai să-ți spun ce se face musai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de primire, care dădea În Fifth Avenue, erau Împodobiți cu faimoasa mătase Venus de culoare roz aprins. Nici măcar Încă o pastilă de Klonopin de la Marci nu reușise să mă adoarmă noaptea trecută. Ce Mireasa moartă! În dimineața asta arătam mai palidă decât The Grudge 1. Din punct de vedere logistic, nu-mi fusese prea greu să mă strecor cu o seară Înainte din apartamentul nostru cu o mică geantă de voiaj, cu strictul necesar, Înainte ca Hunter să ajungă acasă. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai comodă și-și aruncă dezinvolt piciorul drept peste stîngul, bătînd aerul, în ritmul chitarelor, cu pantoful ridicat. Frumoase picioare! spune șoferul încet, alintînd cu privirea coapsele dezgolite pînă spre șolduri, a căror culoare de un roz deschis, în lumina palidă din mașină, par două flăcări mocnite, încrucișate. Remarca șoferului o lasă indiferentă pe fată, prinsă de ritmul nervos al pantofului, dirijînd parcă aparatul de radio. Doar un surîs discret, parșiv, scăpat atenției șoferului, preocupat de șoseaua în curbă, lasă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai, luat prin surprindere de întrebarea pusă scurt, ca la interogatoriu. Zăăău?! tresare Maria, încercînd zadarnic să-și mascheze sentimentul de durere așternut pe chip. Și nu vrei să-mi spui, totuși, cine-i? Ochii ei, reci, capătă o lucire palidă: rugă născută din durere. Doamne, în ce balamuc am intrat! exclamă Mihai încet, clătinînd din cap, cu ochii închiși. Te-ascult, Mihai. Îți promit că nu va mai afla nimeni! se aude vocea Mariei, plină de rugă. Nu știu, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
jumătate de pulă. Puțină lume știe chestia asta. Bietul om și-o înjumătățise alergând după o tulumbă, pe vremea când voia să fie pompier amator, în Bostonul său natal. S-a împiedicat și a căzut sub copitele calului, ridicându-se palid și doar pe jumătate bărbat. L-au dus acasă, la familia lui excepțională, pe targă. Fratele său, William, s-a uitat la bietul Henry. Și-a ațintit privirea asupra bandajului însângerat care îi acoperea pantalonii și l-a implorat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
construit de Dan. Carol își strecură un umăr alb afară din rochița neagră. Dan i-l umplu de bale, dar Carol își dădu silința să nu se arate scârbită. Mâna lui îi căută un sfârc - simțise o arsură pe areolele palide -, apoi o porni spre poală. Ce noroc că își ascunsese penisul între coapse; deși umflătura depășea cam cu un centimetru nivelul vaginului, nervii periferici ai lui Dan erau prea amorțiți pentru a înregistra ceva. Și chiar așa a fost; mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mișca la capătul patului! Cum lua poze nobile și sfidătoare pentru câteva secunde! Își smulsese sutienul pentru ca sânii ei micuți să poată atârna liberi. Dar ia te uită! Nu mai sunt niște movilițe nesemnificative, abia conturate, cu areole mici și palide. Sub ei, simte acum fermitatea mușchilor pectorali; își încordează brațele și vede cum i se umflă bicepșii. La parter, Riders on the Storm treceau prin ploaia sonoră de la trap la galop. Privirea lui Carol rătăci peste mulțimea de vase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
până când nici n-a mai băgat de seamă că, pur și simplu, Razza Rob nu avea de gând să o lase baltă cu vaginele alea. Publicul era receptiv (dacă ar fi auzit acest epitet, sigur ar fi apreciat subînțelesul). Funcționarii palizi și prietenele lor de la contabilitate își găseau inspirația în glumele cu pizde. I-au cântat în strună lui Razza Rob până când le-au dat lacrimile de râs și la subsuoara cămășilor de nailon li se vedeau pete mari de transpirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
noilor organe sexuale ale lui Bull.) Așa cum ziceai și tu, e în același timp o rană și o arsură. Și, sincer îți spun, habar nu am ce ar fi putut s-o provoace. Margoulies se așezase la biroul de lemn palid și nota ceva în partea superioară a fișei lui Bull. Acesta era încă pierdut în contemplarea peretelui grunjos, asta îl liniștea mai mult decât oricare alt gest de până atunci. Așa și trebuiau să se comporte doctorii: să-și lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Alan simți cum penisul alunecă afară din scobitura genunchiului lui Bull cu ușurința dată de lubrifiere. Bull se luptă să se rostogolească pe dușumeaua îngustă și acoperită cu ghemotoace de praf a vestibulului pentru a privi cu ochi sinceri și palizi, ce trădau o înțelegere deplină, în ochii seducătorului său, în care se citea siguranța. Încercau din greu să se privească afectuos. Ce simțise Bull în tot acest timp? Cum fusese pentru el? Să vă fie rușine pentru simplul fapt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
gheată pe teren pe care Bull o anticipase pătimaș pe parcursul celor două zile petrecute la Londra după descoperirea fofoloancei sale. Era libera mișcare a mușchilor, vigoarea tinerească pe care Bull le opunea crezului tern al lui Juniper și spiritului estetic palid al fostului său șef... Ah! Numai că nu funcționase. Chiar în clipa în care efectua transformarea și mingea era în aer, Bull își dădu seama, în adâncul inimii, că plăcerea de a juca rugby ar putea, eventual, să-i distragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
al PSD, în cazul votului uninominal același partid ar lua nu mai puțin de 62% din locurile de senatori, iar PNL-PD pe jumătate. Faptul că, în aceste condiții, s-ar putea ca PRM să nu intre în Senat e o palidă consolare pentru PNL-PD. Atât de palidă, încât liderii alianței au hotărât brusc că votul uninominal nu mai e bun. În gândirea politică a acestor spilcuiți domni, principiul e principiu câtă vreme nu te arde la interes - dacă se întâmplă așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
același partid ar lua nu mai puțin de 62% din locurile de senatori, iar PNL-PD pe jumătate. Faptul că, în aceste condiții, s-ar putea ca PRM să nu intre în Senat e o palidă consolare pentru PNL-PD. Atât de palidă, încât liderii alianței au hotărât brusc că votul uninominal nu mai e bun. În gândirea politică a acestor spilcuiți domni, principiul e principiu câtă vreme nu te arde la interes - dacă se întâmplă așa ceva, atunci principiul devine limuzină și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ziare, două cărți cu povești urâte și un sul de hârtie igienică. Din fericire, n-am intenționat nici o clipă să fie un foc de tabără, cu vâlvătăi, scăpărător, ci, tocmai, unul mititel, ca-n preerie, să nu mă încolțească fețele palide ori triburile dușmane după dâra de fum. Resturile covorașului le-am înghesuit la sfârșit în coșul cu rufe murdare, iar cenușa și scrumul le-am împins cu mătura sub patul meu din camera mică. Mama n-a vorbit cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acolo când își tot închidea ușa, fiindcă era un spirit liber și drept (Micul Spirit, un zeu amero-indian preșcolar), capabil să-l reînvie cu puteri înzecite pe Gioe Limonadă. Sunt fericit să aflu că, în apartamentul 40, soldățeii cu fețe palide nu ucideau copii și bătrâni, nu violau femei, fetițe și capre, nu împușcau lupi care dansaseră cu Kevin Costner, nu incendiau corturi și nu masacrau bizoni (și nu că n-ar fi putut s-o facă, dar degetele divine îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
n-ar mai fi rămas tatăl meu, în mintea lui s-a produs acel gen de scurtcircuit ce trebuie să-i fi dat senzația că e nevoie să se ocupe puțin de mine. De unde până mai ieri (un ieri cam palid și indefinit) nu depășisem acel stadiu de-o candoare desăvârșită, tip „și tu ce mai faci, matenule?“, „bună ziua, bine“, scurtcircuitul acela l-a redirecționat înspre bietele mele desene (de nota șase, dacă vă vine să credeți), spre mâinile și fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lase mângâiați, urmăream parada nesfârșită a turmelor de bizoni cu burduf duruind și oprind în stația Piața Ialomiței, aveam cutezanța să ne îndepărtăm de civilizație și să privim ore întregi dansul vulturilor negri (așa botezaserăm ciorile) în jurul leșurilor de fețe palide care împânzeau, eram convinși, câmpul acela de la marginea Bucureștiului și puteam să ne imaginăm că dincolo de Valea Argeșului, acolo unde oamenii mari susțineau că 368-ul ar avea ultima stație, se întinde teritoriul umbrelor din care nici un muritor, poate cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nici un sens, eu totuși i-am amintit. Iar dacă m-a șocat într-adevăr ceva, acel lucru n-a fost nicidecum tăcerea de gheață cu care mi-a întâmpinat cuvintele, ci, din contră, ardoarea incandescentă a feței lui până atunci palide și pistruiate. Radu mocnea. Am coborât treptele puține până la ieșirea în stradă fără să ne adresăm vreun cuvânt. Ne-am îndreptat apoi, fără să ne privim, spre grădina din spatele blocului. Crucea părea să ne aștepte. În schimb, furnicile și melcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
încasez o bătaie. În numele tuturor mincinoșilor și al trădătorilor de pe pământ. Mă prevenise. Hangar, pusichet! Sau ceva în felul ăsta. Am fugit. Nu vroiam să pângăresc sanctuarul. Radu vorbea. În sfârșit. Gâfâit. Alergând. Blestematule, ticălos fără pereche, laș mizerabil, față palidă (palidă?, el era cu mult mai palid decât mine sau, mă rog, nu chiar atunci, ci, așa, în general), băutor de apă de foc, insectă vrednică de milă, șoarece cu față umană, invidios corcit cu o muscă, cherchelit în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o bătaie. În numele tuturor mincinoșilor și al trădătorilor de pe pământ. Mă prevenise. Hangar, pusichet! Sau ceva în felul ăsta. Am fugit. Nu vroiam să pângăresc sanctuarul. Radu vorbea. În sfârșit. Gâfâit. Alergând. Blestematule, ticălos fără pereche, laș mizerabil, față palidă (palidă?, el era cu mult mai palid decât mine sau, mă rog, nu chiar atunci, ci, așa, în general), băutor de apă de foc, insectă vrednică de milă, șoarece cu față umană, invidios corcit cu o muscă, cherchelit în stare pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
al trădătorilor de pe pământ. Mă prevenise. Hangar, pusichet! Sau ceva în felul ăsta. Am fugit. Nu vroiam să pângăresc sanctuarul. Radu vorbea. În sfârșit. Gâfâit. Alergând. Blestematule, ticălos fără pereche, laș mizerabil, față palidă (palidă?, el era cu mult mai palid decât mine sau, mă rog, nu chiar atunci, ci, așa, în general), băutor de apă de foc, insectă vrednică de milă, șoarece cu față umană, invidios corcit cu o muscă, cherchelit în stare pură, cobră cu ochelari, babirusă, facocer, gibon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să mă alătur și eu. Am rămas acolo, holbîndu-mă la afișe, cu un picior ridicat În aer, uitînd să-l mai pun jos. În ciuda gamei mele extinse de lecturi, și a ingerării romanului Amantul doamnei Chatterley, nu aveam decît o palidă Înțelegere intelectuală a acestui aspect al lumii. Nu avusesem nici o astfel de experiență concretă de acest gen pînă atunci. Acum, cînd dau filmul vieții mele Înapoi, văd că acest moment, cînd am rămas să mă uit cu gura căscată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]