807 matches
-
rutele pentru aprovizionarea Monschaului, americanii nu au reușit să își stabilească propriile rute de aprovizionare, transport al rezervelor sau de evacuare a răniților, deoarece drumul de pe Valea Kall a fost blocată. Un contraatac puternic al blindatelor Diviziei a 116-a Panzer și al infanteriștilor Diviziei a 89-a germane a dus în cele din urmă la alungarea americanilor din Schmidt. Regimentul al 112-lea american nu a mai reușit să organizeze un contraatac și, pentru următoarele două zile, a dus lupte
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
însă să își îndeplinească obiectivul în sectorul nordic al frontului. Obiectivul principal al germanilor era deschiderea unor căi sigure de deplasare în nord care să asigure accesul direct la portul [[Antwerp]]. Misiunile trupelor germane au eșuat. [[Armata a 6-a Panzer]] comandată de [[Waffen-SS|SS]]-"[[Oberstgruppenführer]]" [[Sepp Dietrich]] a fost selectată să desfășoare atacul principal. Sepp Dietrich a avut ca obiectiv principal cucerirea orașului [[Antwerp]]. Cu toate eforturile depuse, germanii nu au reușit să ajungă în apropierea orașului, neputând să treacă
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
trebuia să organizeze aripa drepta a defensivei germane, bazându-se în principal pe Aramata I de parașutiști. În centul frontului, pentru apărarea regiunii Ruhr, fusese repartizată Grupul de Armată B (Armata a 15-a infanterie și Aramta a 5-a Panzer). Flancul sudic era apărat de Grupul de Armată G (Armata a 7-a infanterie și Armata I infaterie) de sub comanda lui Paul Hausser. După cucerirea regiunii Ruhr, Eisenhower plănuia să continue avansarea spre răsărit peste câmpiile din nordul Germaniei până la
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
pentru o străpungere rapidă a defensivei și pătrunderea în adâncimea teritoriului german. În afară de lipsa unor drumuri corespunzătoare pentru dezvoltarea atacului, încercările de străpungere a defensivei efectuate de Divizia a 30-a au fost împiedicate de acțiunile Diviziei a 116-a Panzer. Singura unitate puternică rămasă să facă față traversărilor aliate ale Rinului în zona de nord, Divizia 116, a început să se deplaseze spre sud dinspre frontiera germano-olandeză pe 25 martie. Panzerele trebuiau să contracareze ceea ce planificatorii germani considerau a fi
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
au fost împiedicate de acțiunile Diviziei a 116-a Panzer. Singura unitate puternică rămasă să facă față traversărilor aliate ale Rinului în zona de nord, Divizia 116, a început să se deplaseze spre sud dinspre frontiera germano-olandeză pe 25 martie. Panzerele trebuiau să contracareze ceea ce planificatorii germani considerau a fi cea mai mare amenințare - acțiunile Armatei a 9-a SUA. Intrarea în luptă a tancurilor germane s-a făcut imediat simțită și, la sfârșitul zilei de 26 martie, combinația dintre acțiunile
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
trebuiau să contracareze ceea ce planificatorii germani considerau a fi cea mai mare amenințare - acțiunile Armatei a 9-a SUA. Intrarea în luptă a tancurilor germane s-a făcut imediat simțită și, la sfârșitul zilei de 26 martie, combinația dintre acțiunile panzerelor și drumurile proaste au limitat drastic progresele atacului Diviziei a 30-a. Cum Divizia a 79 de infanterie întâmpina în sud o rezistență foarte puternică, generalul Simpson a hotărât să acționeze limitat și să ordone traversarea fluviului de câteva dintre
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
au fost cunoscute ca „Operațiunea Baza” ("Unternehmen Bodenplatte"). "Bodenplatte" a fost un eșec, germanii nereușind să atingă niciunul dinre obiectivele propuse. Atacul inițial a fost declanșat de trei corpuri ale Armatei I germane din Grupul de Armată G. Corpul XXXIX "Panzer" s-a implicat puternic în lupte până pe 9 ianuarie . Până pe 15 ianuarie, cel puțin 17 divizii germane, inclusiv unitățile din Punga Colmar, Divizia a 6-a vânători de munte SS, Divizia a 17-a SS Panzergrenadier „Götz von Berlichingen”, Divizia
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
implicat puternic în lupte până pe 9 ianuarie . Până pe 15 ianuarie, cel puțin 17 divizii germane, inclusiv unitățile din Punga Colmar, Divizia a 6-a vânători de munte SS, Divizia a 17-a SS Panzergrenadier „Götz von Berlichingen”, Divizia a 21 Panzer și Divizia a 25-a Panzergrenadier, au fost implicate în lupte. Un alt atac de mai mică amploare a fost declanșat împotriva pozițiilor francezilor de la sud de Strasbourg, fiind în cele din urmă stopată. Corpul al VI-lea SUA, care
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
generali de tancuri aveau să igonore pur și simplu ordinele, înaintând în forță spre [[Canalul Mânecii] și mai departe, spre porturile franceze [[Calais]] și [[Dunkerque]], cu toată viteza de care erau capabile blindatele, fără să aștepte sprijinul infanteriei. Înaintarea impetuoasă a panzerelor a fost stopată temporar de ordinele lui Hilter de pe 17, 22 și 24 mai. Efectele Planului Manstein au fost devastatoare pentru [[aliații din cel de-al doilea război mondial|armatele aliaților]], acestea din urmă fiind încercuite de cele două grupuri
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
Operațiunea Barbarossa]] este prima campanie concepută în toatalitate pe principiile ‘‘[[Blitzkrieg]]’’. Guderian, al cărui rol a fost considerat hotărâtor în ambele ipoteze, a prezentat situația în cartea sa scrisă după război "Erinnerungen eines Soldaten (Memoriile unui soldat)" (tradusă însă ca "Panzer Leader (Comandul de tanc)") mai aproape de cea punctul de vedere al lui Robert Allan Doughty și Karl-Heinz Frieser. Guderian a afirmat în cartea sa că a trebuit să lupte de unul singur pentru ideile sale cu majoritatea ofițerilor germani, refractari
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
7-a era de fapt rezerva strategică aliată. În timpul luptelor însă, mult-lăudatele obstacole antitanc Cointet s-au dovedit total ineficiente. Armata I franceză, pe de altă parte, avea să se dovedscă egaala Diviziilor a 3-a și a 4-a Panzer germane, cel puțin până când a fost nevoită să se retragă spre Lille datorită străpungerii frontului francez de către germani în zona de sud a frontului. Comandantul Corpului Expediționar Britanic generalul John Vereker, se aștepta ca militarii săi să aibă la dispoziție
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
din Belgia urma să fie un de importanță secundară. Heeresgruppe B a primit doar un număr redus de unități blindate și motorizate, cea mai mare parte a efectivelor fiind formate din infanteriști. După ce germanii ar fi atins Canalul Mânecii, toate diviziile Panzer ale Heeresgruppe B trebuiau să fie transferate la Grupul de Armate A, pentru întărirea liniilor de comunicație germane și pentru respingerea oricărei tentative de spargere a încercuirii de către unitățile aliate. Acest plan putea să se încheie cu un eșec, dacă
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
standar belgian era 47 mm FRC, tractat de camioane sau de tractoare blindate Utilitie B. Un raport al vremii afirmă că un proiectil al acestui tip de tun a străpuns un vehicul Sd kfz 231 și mai apoi blindajul unui Panzer IV aflat imediat în spatele lui. Aceste tunuri belgine erau mai bune decât piesele antitanc de 25 mm ale francezilor, sau cele de 37 mm ale germanilor. Belgienii au început mobilizarea pe 25 august 1939, iar în mai 1940 reușiseră să
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
lui Fedor von Bock. Grupul, care trebuia să declanșeze invazia împotriva Olandei și Belgiei, era compus din 26 de divizii de infanterie și trei de blindate. Dintre cele trei divizii de tancuri, diviziile a 3-a și a 4-a Panzer urmau să opereze în Belgia în cadrul Corpului al XVI-lea de armată. Divizia a 9-a Panzer era în componența Armatei a 18-a care, după încheierea luptelor din Olanda, trebuia să atace în Belgia împreună cu Armata a 18-a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
26 de divizii de infanterie și trei de blindate. Dintre cele trei divizii de tancuri, diviziile a 3-a și a 4-a Panzer urmau să opereze în Belgia în cadrul Corpului al XVI-lea de armată. Divizia a 9-a Panzer era în componența Armatei a 18-a care, după încheierea luptelor din Olanda, trebuia să atace în Belgia împreună cu Armata a 18-a și îi asigure protecția flancului ei nordic. Grupul de Armate B era dotată cu 808 tancuri, din
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
componența Armatei a 18-a care, după încheierea luptelor din Olanda, trebuia să atace în Belgia împreună cu Armata a 18-a și îi asigure protecția flancului ei nordic. Grupul de Armate B era dotată cu 808 tancuri, din care 282 Panzer I, 288 Panzer II, 123 Panzer III și 66 Panzer IV. De asemenea, Grupul mai avea în dotare și 49 tancuri ușoare de comandă. Divizia a 3-a Panzer era dotată cu 117 Panzer I, 128 Panzer II, 42 Panzer
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
18-a care, după încheierea luptelor din Olanda, trebuia să atace în Belgia împreună cu Armata a 18-a și îi asigure protecția flancului ei nordic. Grupul de Armate B era dotată cu 808 tancuri, din care 282 Panzer I, 288 Panzer II, 123 Panzer III și 66 Panzer IV. De asemenea, Grupul mai avea în dotare și 49 tancuri ușoare de comandă. Divizia a 3-a Panzer era dotată cu 117 Panzer I, 128 Panzer II, 42 Panzer III, 26 Panzer
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
după încheierea luptelor din Olanda, trebuia să atace în Belgia împreună cu Armata a 18-a și îi asigure protecția flancului ei nordic. Grupul de Armate B era dotată cu 808 tancuri, din care 282 Panzer I, 288 Panzer II, 123 Panzer III și 66 Panzer IV. De asemenea, Grupul mai avea în dotare și 49 tancuri ușoare de comandă. Divizia a 3-a Panzer era dotată cu 117 Panzer I, 128 Panzer II, 42 Panzer III, 26 Panzer IV și 27
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Olanda, trebuia să atace în Belgia împreună cu Armata a 18-a și îi asigure protecția flancului ei nordic. Grupul de Armate B era dotată cu 808 tancuri, din care 282 Panzer I, 288 Panzer II, 123 Panzer III și 66 Panzer IV. De asemenea, Grupul mai avea în dotare și 49 tancuri ușoare de comandă. Divizia a 3-a Panzer era dotată cu 117 Panzer I, 128 Panzer II, 42 Panzer III, 26 Panzer IV și 27 tancuri de comandă. Divizia
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de Armate B era dotată cu 808 tancuri, din care 282 Panzer I, 288 Panzer II, 123 Panzer III și 66 Panzer IV. De asemenea, Grupul mai avea în dotare și 49 tancuri ușoare de comandă. Divizia a 3-a Panzer era dotată cu 117 Panzer I, 128 Panzer II, 42 Panzer III, 26 Panzer IV și 27 tancuri de comandă. Divizia a 4-a Panzer avea 136 Panzer I, 105 Panzer II, 40 Panzer III, 24 Panzer IV și 10
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
cu 808 tancuri, din care 282 Panzer I, 288 Panzer II, 123 Panzer III și 66 Panzer IV. De asemenea, Grupul mai avea în dotare și 49 tancuri ușoare de comandă. Divizia a 3-a Panzer era dotată cu 117 Panzer I, 128 Panzer II, 42 Panzer III, 26 Panzer IV și 27 tancuri de comandă. Divizia a 4-a Panzer avea 136 Panzer I, 105 Panzer II, 40 Panzer III, 24 Panzer IV și 10 tancuri de comandă. Divizia a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
din care 282 Panzer I, 288 Panzer II, 123 Panzer III și 66 Panzer IV. De asemenea, Grupul mai avea în dotare și 49 tancuri ușoare de comandă. Divizia a 3-a Panzer era dotată cu 117 Panzer I, 128 Panzer II, 42 Panzer III, 26 Panzer IV și 27 tancuri de comandă. Divizia a 4-a Panzer avea 136 Panzer I, 105 Panzer II, 40 Panzer III, 24 Panzer IV și 10 tancuri de comandă. Divizia a 9-a Panzer
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Panzer I, 288 Panzer II, 123 Panzer III și 66 Panzer IV. De asemenea, Grupul mai avea în dotare și 49 tancuri ușoare de comandă. Divizia a 3-a Panzer era dotată cu 117 Panzer I, 128 Panzer II, 42 Panzer III, 26 Panzer IV și 27 tancuri de comandă. Divizia a 4-a Panzer avea 136 Panzer I, 105 Panzer II, 40 Panzer III, 24 Panzer IV și 10 tancuri de comandă. Divizia a 9-a Panzer, care trebuia inițial
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Panzer II, 123 Panzer III și 66 Panzer IV. De asemenea, Grupul mai avea în dotare și 49 tancuri ușoare de comandă. Divizia a 3-a Panzer era dotată cu 117 Panzer I, 128 Panzer II, 42 Panzer III, 26 Panzer IV și 27 tancuri de comandă. Divizia a 4-a Panzer avea 136 Panzer I, 105 Panzer II, 40 Panzer III, 24 Panzer IV și 10 tancuri de comandă. Divizia a 9-a Panzer, care trebuia inițial să opereze în
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Grupul mai avea în dotare și 49 tancuri ușoare de comandă. Divizia a 3-a Panzer era dotată cu 117 Panzer I, 128 Panzer II, 42 Panzer III, 26 Panzer IV și 27 tancuri de comandă. Divizia a 4-a Panzer avea 136 Panzer I, 105 Panzer II, 40 Panzer III, 24 Panzer IV și 10 tancuri de comandă. Divizia a 9-a Panzer, care trebuia inițial să opereze în Olanda, era cea mai slab dotată, cu doar 30 Panzer I
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]