1,639 matches
-
Colaborează cu poezii, traduceri (mai ales din Baudelaire), note și eseuri critice, cronici literare și amintiri la „Universul literar”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic”, „Secolul”, „Cuvântul”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Decembrie”, „Câmpina”, „Strada”, „Lanuri”, „Familia”, „Gând românesc”, „Bilete de papagal”, „Epoca”, „Răsăritul” ș.a., folosind și pseudonimele St. Delacâmpina, S.C., St. Lian, Stedecomy, Dionisie Petrovan, Ion Bartolomeu. Debutul editorial îl reprezintă volumul de versuri Tainele lui Moș Crăciun (1926). A condus revistele „Străbunii” și „Athenaeum” (1936-1939). Conferențiar în cadrul Universității Populare a
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
București, 1946; N. Ostrovski, Așa s-a călit oțelul, București, 1947; Jean Giraudoux, Amphitrion 38, București, 1970. Repere bibliografice: Vasile Savel, Contimporanii, Arad, 1920, 25-30; I. Vinea, N. D. Cocea, CN, 1923, 44; Tudor Arghezi, N. D. Cocea, „Bilete de papagal”, 1929, 308; Constantinescu, Scrieri, II, 298-308; Perpessicius, Opere, V, 87-91, VI, 172-176, VII, 125-127; Ovidiu Papadima, N. D. Cocea, „Fecior de slugă”, „Calendarul”, 1932, 306; C. Panaitescu, Un roman al lui N.D. Cocea, FCL, 1933, 610; Octav Șuluțiu, Cronica literară
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
Apărarea ceferiștilor” (Craiova, 1934), condeierul oltean își nutrește din învrăjbirea de clasă spiritul de frondă. A debutat cu un sonet în „Acțiunea română” (Iași, 1917). A mai colaborat la „Ramuri”, „Gândul nostru”, „Adevărul literar și artistic”, „Datina”, „Actualitatea”, „Bilete de papagal”, „Familia”, „Fulgerul”, „Presa”, „Gorjanul”, „Jurnalul”, „Meridian”, „Gând și slovă oltenească”, „Tribuna Olteniei”, „Oltenia muncitoare”, unde a fost redactor, și la multe altele. A înființat, la Craiova, publicațiile „Garda” (1928-1931), „Strigătul oltean” (1929), „Condeiul” (1938-1942) și a contribuit la apariția cotidianului
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
țări (Grecia, Egiptul, 1922, Indiile, 1923) marchează adevărata sa intrare în viața literară. După 1926, când demisionează din armată ca urmare a renunțării la tron a prințului Carol, C. se dedică scrisului. Semnează în „Gândirea”, „Năzuința”, „Scrisul românesc”, „Bilete de papagal”, „Viața literară”, „Ramuri” ș.a. articole, schițe și nuvele, din care o parte sunt strânse în volumul Conu Enake (1928). Ar fi fost redactor la „Rampa” - unde totuși numele nu-i apare - și la „Cuvântul”. „Restaurația” din 1930 îi aduce numeroase
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
cu proză - F. Voican, Șt. A. Luca. Aici, P. Șt. Lorian susține cu intermitență cronica dramatică, comentând Meșterul Manole de Lucian Blaga și Fratele păgân de N. Iorga, reprezentate la Teatrul Național din București. Pentru că revista imită formatul „Biletelor de papagal”, Tudor Arghezi „încearcă o lecție de punere în genunchi”, acuzând gruparea de la C. de plagiat. Asemănarea ar fi avut doar cauze financiare (F. Voican, Un răspuns), ploieștenii dezvăluindu-și, de altfel, admirația pentru marele poet, chiar dacă își mărturiseau deziluziile, impresia
CRAINICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286474_a_287803]
-
toamna lui 1941 (după mărturisirea autorului), un „mic cabinet medical de cartier”, la capătul Căii Dudești. După ce, la treisprezece ani, fusese încurajat ca poet de „Adevărul literar” (la „Poșta redacției”), în 1929 debutează cu schița Noapte albă în „Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi, apoi participă la mișcarea avangardistă: editează în 1930, împreună cu Gherasim Luca, revista „Alge”, faptă pentru care cei doi redactori vor fi închiși, în 1933, printre „politici” la Văcărești; colaborează la „unu” și la „Facla” lui Ion
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu, Vladimir Streinu) și contestarea totală (G. Bogdan-Duică, Ion Barbu). A. își continuă drumul într-o carieră literară fără precedent: cea mai mare parte a operei sale abia după 1927 va ieși la lumină. Lansează „Bilete de papagal” (1928-1929, 1930, 1937-1938, 1944-1945). „Minusculă” ca format, „Bilete de papagal” a fost o foarte bună revistă de literatură, deschisă tinerilor (Eugen Ionescu, M. Blecher, Geo Bogza, Eugen Jebeleanu ș.a.). Contribuția lui A. este masivă: poeme, tablete, diatribe împotriva lui M.
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Bogdan-Duică, Ion Barbu). A. își continuă drumul într-o carieră literară fără precedent: cea mai mare parte a operei sale abia după 1927 va ieși la lumină. Lansează „Bilete de papagal” (1928-1929, 1930, 1937-1938, 1944-1945). „Minusculă” ca format, „Bilete de papagal” a fost o foarte bună revistă de literatură, deschisă tinerilor (Eugen Ionescu, M. Blecher, Geo Bogza, Eugen Jebeleanu ș.a.). Contribuția lui A. este masivă: poeme, tablete, diatribe împotriva lui M. Dragomirescu, N. Crainic, N. Iorga (la intervenția acestuia, poliția interzice
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
bună revistă de literatură, deschisă tinerilor (Eugen Ionescu, M. Blecher, Geo Bogza, Eugen Jebeleanu ș.a.). Contribuția lui A. este masivă: poeme, tablete, diatribe împotriva lui M. Dragomirescu, N. Crainic, N. Iorga (la intervenția acestuia, poliția interzice în 1938 „Bilete de papagal”). Scriitorul, ajuns la o rodnică împlinire creatoare, încredințează tiparului aproape an de an câte o carte, experimentează alte formule în lirică, dă romane (deși era adversarul prozei lungi, îmbâcsite), într-un fel de efervescență a reînnoirii și descoperirii de sine
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Torța”, „Jurnalul de dimineață” ș.a. Este închis trei luni (1943) pentru pamfletul Baroane, care lovea, abia voalat, în Manfred von Killinger, reprezentantul lui Hitler în București. Distins, din nou, cu Premiul Național pentru poezie în 1945, tipărește volumele Bilete de papagal și Manual de morală practică, în 1946, și colaborează susținut la „Adevărul” (1946-1947) cu Tablete; unele, ostile noului regim, pun în evidență criza culturii. Volumul Una sută una poeme, din 1947, este retras din librării. Eseul Artă și libertate (despre
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
împărțită între lumină și „mâzgă”, incoerentă în cercul socialului, liberă, gravă, încărcată de sens în spațiul naturii. Și când fixează aspecte ale timpului, A. descoperă și evidențiază în întâmplare măsura generalului omenesc. Tabletele (o parte strânse în volumul Bilete de papagal) susțin dimensiunea filosofică și moralistă a scrisului arghezian. Simțul, mereu treaz, cu care el sesizează duplicitatea aparențelor face ca majoritatea tabletelor să crească pe principiul ironiei, „arta de a interpreta simulacrele” (Vladimir Jankélévich). Ca și Pascal, își îndreaptă observația necruțătoare
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
ale fărâmei, București, 1937; ed. (Ce-ai cu mine, vântule? Pe o palmă de țărână), îngr. G. Pienescu, pref. Mircea Tomuș, București, 1970; Hore, București, 1939; Lina, București, 1942; ed. îngr. Gabriel Dimisianu, București, 1980; Eminescu, București, 1943; Bilete de papagal, București, 1946; Manual de morală practică, Iași, 1946; ed. îngr. Simona Cioculescu, Galați, 1993; Versuri alese, București, 1946; Una sută una poeme, București, 1947; Prisaca, București, 1954; Pagini din trecut, București, 1955; ed. îngr. G. Pienescu, pref. autorului, București, 1956
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Busch, Christoph Schmid, M. Fiechtl, Max Nordau, H. Chr. Andersen, Edmondo de Amicis, John Ruskin, Hugh Lofting, A. A. Milne, Rabindranath Tagore, Omar Sefedin ș.a. A mai prelucrat, din literatura Orientului, O mie și una de nopți, Tutinamé sau Poveștile Papagalului, basme turcești, indiene, persane, caucaziene, arabe ș.a. Fără să fie neapărat un inovator, B. a creat o modalitate proprie de a scrie pentru copii și tineret. Producția bogată, cvasiindustrială, l-a împins însă spre soluții tot mai facile, spre autopastișă
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
Ioana, București, 1942; Spiridușul lui Ionel, București, 1942; Tiriplic cel norocos, București, 1942; Cutia cu jucării, București, 1943; Coana Frosa. Viața și aventurile ei, cu desene de Pascal, București, 1943; Lacrimile mamei, cu desene de Vasile Dobrescu, București, 1943; Poveștile papagalului, cu desene de Vasile Dobrescu, București, 1943; De toate și frumoase, București, 1944; Fetița schimbată, cu desene de Pascal, București, 1944; La plimbare-n zi cu soare, București, 1944; Povești de aur, ed. 2, cu desene de Pascal, București, 1944
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
pe care le promovase o viață. B. debutează cu o traducere, Clopote de aramă, din Thomas Moore în revista liceului arădean, „Laboremus” (1926). Ulterior e prezent cu versuri în „Falanga” lui Mihail Dragomirescu (1927, sub semnătura Tudor Arsenie), „Bilete de papagal”, „Abecedar” (unde e redactor), „Gând românesc”, „Pagini literare” (din 1936 figurează în redacție) ș.a. Debutul editorial, cu sprijinul lui N. D. Cocea, îl reprezintă volumul Cântece de pierzanie, apărut în 1938, care aduce în atenția publică un rapsod din familia
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
îngrijită. El își trece, după o perioadă de secretariat în biroul tatălui său, doctoratul în științe juridice cu teza Asigurarea asupra vieții (1930). În paralel, are o activitate publicistică și literară intensă. Este redactor la „Timpul”, „Era nouă”, „Bilete de papagal”, „Poporul”, „Timpul familiei”. Colaborează la „Sburătorul”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, precum și la publicații de specialitate ca „Revista avocaților” sau „Jurnalul avocaților”. A mai semnat Alexis Bihoreanu, V. Iru, Mircea Robu, Banul Mărăcine, Dr. Bemol. A colaborat la
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
Nicolae Iorga, ori Ortodoxia artistico-literară, vizându-l pe Nichifor Crainic), elogii pline de căldură, cum este cel adus tipografilor (Culegătorul de semne), inimitabile poeme în proză (Caise, Mițu și Baruțu, Rândunelele, Pisica). De o savoare aparte sunt „tabletele cu Cocó”, papagalul care a devenit nu doar blazonul revistei, ci și un personaj nelipsit din paginile ei, putând fi întâlnit în diferite ipostaze: de confesor, de interlocutor, de martor ascuns la anumite evenimente, de reporter poznaș și, în genere, de simbol al
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
bonheur possible, Paris, 1912; Isvor, le pays des saules, I-II, Paris, 1923; ed. (Isvor, țara sălciilor), tr. Pia Brătianu, pref. Mihail Sadoveanu, București, 1937; ed. tr. Anca-Maria Christodorescu, pref. Maria Brăescu, București, 2000; Le Perroquet vert, Paris, 1924; ed. (Papagalul verde), tr. și pref. Constantin Popescu, București, 1998; Catherine-Paris, Paris, 1927; ed. tr. Maria Brăescu și Gh. Lăzărescu, București, 1996; Au bal avec Marcel Proust, Paris, 1928; ed. (La bal cu Marcel Proust), tr. și pref. Tudor Ionescu, Cluj-Napoca, 1976
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
Măscărici și mâzgălici, București, 1958; Scrieri, I-II, pref. Petre Pintilie, București, 1965; Scrisori către Dumitru Trancă, îngr. Marcela Chiriță, Buzău, 1996. Repere bibliografice: C. Râuleț, [G. Ciprian], „Teatrul de mâine”, 1918, 7; Horia Bottea, „Capul de rățoi”, „Bilete de papagal”, 1928, 3; T. Arghezi, G. Ciprian, „Bilete de papagal”, 1928, 26, 30; Romulus Seișanu, „Nae Niculae”, U, 1929, 234; Tita Bobeș, „Nae Niculae”, „Ultima oră”, 1929, 238; E. Lovinescu, [G. Ciprian], RP, 1930, 3622; Ioan Massoff, O piesă românească la
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
Petre Pintilie, București, 1965; Scrisori către Dumitru Trancă, îngr. Marcela Chiriță, Buzău, 1996. Repere bibliografice: C. Râuleț, [G. Ciprian], „Teatrul de mâine”, 1918, 7; Horia Bottea, „Capul de rățoi”, „Bilete de papagal”, 1928, 3; T. Arghezi, G. Ciprian, „Bilete de papagal”, 1928, 26, 30; Romulus Seișanu, „Nae Niculae”, U, 1929, 234; Tita Bobeș, „Nae Niculae”, „Ultima oră”, 1929, 238; E. Lovinescu, [G. Ciprian], RP, 1930, 3622; Ioan Massoff, O piesă românească la un teatru de stat din Berlin, RP, 1930, 3712
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
Curtea de Apel din București. Debutează în 1916 cu versuri satirice la revista „Scena” și editorial, cu volumul de versuri O picătură de parfum... (1929). Colaborează la „Viața românească”, „Gândul nostru”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Universul literar”, „Bilete de papagal”, „Curentul literar”, „Universul”, „Veac nou”. Versurile din O picătură de parfum... îl plasează pe M. pe orbita poeziei ocazionale, fără pretenții, de factură liric-umoristică și epigramistă, în descendența lui Cincinat Pavelescu, G. Topîrceanu, dar și, într-o măsură, a lui
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
Roda revista „Foc tânăr”, apărută la Roman. Tot acum îl frecventează pe M. Blecher, care îl pune în legătură cu Sașa Pană. Se apropie mai mult de grupul de la publicațiile literare brașovene „Frize” și „Front literar”. A mai colaborat la „Bilete de papagal”, „Convorbiri literare”, „Almanahul ziarului «Curentul»”, „Curentul magazin literar”, „Floare de foc”, „Munca literară”, „Universul literar”, „Vremea”, „Familia”, „Însemnări ieșene”, „Cuvântul liber”, „Jurnalul literar”, „Abecedar”, „Manifest”, „Meridian”, „Teatrul Național”, „Claviaturi”, „Acțiunea literară”, „Afirmarea”, „Flori de câmp”, „Pan”, „Veac nou”, „Viața românească
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
1928, editează publicația „Pământul”. Scrie în „Revista tinerimii” (Mihăileni), iar la „Credința” deține rubrica „Țintar” (1933-1937). De multe ori, sub pseudonime diferite, redacta în același număr de ziar sau de revistă o suită de articole. A colaborat la „Bilete de papagal”, „Caiet”, „Viața de azi”, „Bis”, „Vestea”, „Știrea”, „Informatorul”, „Convorbiri literare”, „Litere”, „Pământ bănățean”, „Azi” (unde a fost redactor), „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Revista dobrogeană”, „Comuna”, „Floarea de foc”, „Răboj”, „Viața literară”, „Lumea românească”, „Cuvântul”, „România satelor”, „România literară”, „Familia
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
și traducător. Este fiul Charlottei (n. Löbel) și al lui Barbu Marian, ziarist. Eugen B. Marian este fratele său. A absolvit la București Liceul „Gh. Lazăr” (1917-1925) și Facultatea de Drept. Debutează la „Universul” (1925) și scrie la „Bilete de papagal”. A fost unul dintre primii cronicari cinematografici cu rubrică permanentă, ținută în revista „Cinema”, și a înființat în 1932 revista „Ecranul”. Este prezent după 1950 în „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Amfiteatru”, „Colocvii”, „România literară”, „Cronica”, „Ateneu”, „Tomis”, „Lumea”, „Magazin istoric
MARIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288022_a_289351]
-
bogată activitate publicistică. Rămâne în redacția revistei „Gândirea”, la „Universul” ține ani în șir o rubrică de însemnări cu caracter literar. Publică, de asemenea, la „Chemarea”, „Fapta”, „Hiena”, „Rampa”, „Viața românească”, „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Bilete de papagal”, „Boabe de grâu”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Este redactor la „Urzica” (1918), „Voința” (Cluj, 1920-1922), un timp, din 1931, la „Dimineața”, iar între 1930 și 1933 conduce programul vorbit al Societății Române de Radio. Atracția pentru teatru se materializează în
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]