783 matches
-
mie de săbii... Ștefan se oprește la fereastră. Respiră adânc, tulburat. I se perindau prin minte frânturi de amintire a fost un coșmar și, Doamne, câte au mai fost... Lumina unui soare obosit, la asfințit, soare de toamnă târzie, inundă paraclisul destrămând, parcă, umbrele trecutului întunecat. Un cârd de rațe sălbatice zboară spre zări mai însorite, gâgâind răgușit a jale că-și părăsesc cuibul unde au bătut din aripi dintâi... Undeva, departe, un clopot bate rar, greu și dangătul strecoară o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
brutal, să se convingă singur Pleacă!! Du-te la mânăstire!! Se smulge din îmbrățișare și pleacă. Din prag, o privește lung, îndelung, cu inima strânsă, cu o privire învăluitoare, să-i ia cu el imaginea din urmă: așa cum stă, în mijlocul paraclisului, cu ochii plecați, slăbuță, mică, mică, tremurând toată. Șoptește: Altfel nu se poate, Voichițo... Și pleacă fără să se uite înapoi... Voichița, singură, în mijlocul încăperii, cu umerii căzuți, cu brațele moi, cu bărbia în piept, îngenunchează, se întinde pe piatra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fie liniștită Mărita Doamnă... Departe... Și pentru totdeauna... Cer încă o dată iertare Măritei Doamne... Să mă ierte... Să te ierte Dumnezeu! spune Maria cu o mărinimie împărătească. Îi întoarce spatele și iese murmurând: "Fecioară"... "Neprihănită"... Voichița a rămas singură în mijlocul paraclisului. Lacrimi mute, atât timp zăgăzuite, se sparg, se preling... Îmbrățișează cu disperare icoana Maicii Domnului, hohotind: Dă-mi putere Sfântă Fecioară!... Ajută-mă Sfântă Fecioară!... Lumina scade încet. O toacă începe să bată rar, rar, apoi, mai tare și ritmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sărutarea din urmă îi rămăsese pe buze , rece... Nu mai suportă... * În lumina oarbă a culoarului luminat de o feștilă, merge pipăind zidul, cu pași mărunți târșind cu stângul rămas mereu în urmă, gârbovit, copleșit de oboseală și durere. * În paraclis, un sobor de călugări cu lumânări aprinse, prohodesc: "Acolo unde nu este întristare, nici suspin..." Plutea un fum cu aromă de smirnă și tămâie. Privirile lui împăienjenite fug de pe sicriașul acela mic ca pentru păpuși, se opresc pe picioarele Răstignitului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aripă obosită din zbor. Țamblac îl îmbrățișează. Ștefan își culcă fruntea pe umărul lui... Fără cuvinte... Oblonul se zbătea zgâlțâit de viscol. Un clopot bătea undeva departe. E Crăciunul doar... "Cu sfinții odihnind Hristoase..." Călugării, cu lumânări, cântând, cădelnițând, părăsesc paraclisul. Ce face Maria? întreabă în șoaptă Țamblac ștergându-și cu dosul mâinii câteva lacrimi furișate printre crețurile obrajilor. Ștefan, buimac, ca trezit dintr-un somn greu, nu înțelege. Ce face Maria? Maria?... șoptește răgușit. Maria?... N-a vărsat o lacrimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țamblac. Și eu mă tem pentru ea. Și Bogdan, mititelul... Ce nenorocire... Cine ar fi crezut?... Ca un trăsnet... Ștefan se sprijină de cămin. Abia se mai ține pe picioare. Jarul țiuie subțire, trage să moară; se făcuse frig în paraclis. Acu... acu patru zile, mă jucam cu el... Acu... acu îl privesc... și nu cred... nu pot să cred că-i adevărat. Nu pot, bolborosește el înăbușit, lăcrimând. Biata Maria, murmură Țamblac cu o voce gâtuită. Chinuită ființă. Viața ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de fulgi de zăpadă... "Dacă știam"... Viscolul îi spulberă cuvintele: "Dacă știam"... Închide fereastra și spune hotărât: Să mergem la Maria!... A?! Don Giovanni! se miră observându-l pe Don Batista în întuneric, cufundat într-un jilț, în fundul întunecat al paraclisului. S-a sfârșit Don Giovanni... îi pune el mâna pe umăr, iar Don Giovani, cu ochii roșii, își suflă nasul într-o cârpă. Nu s-a putut, îi spune Ștefan consolator. Du-te acasă, bătrâne... S-a sfârșit... Tăutu intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a sfârșit Don Giovanni... îi pune el mâna pe umăr, iar Don Giovani, cu ochii roșii, își suflă nasul într-o cârpă. Nu s-a putut, îi spune Ștefan consolator. Du-te acasă, bătrâne... S-a sfârșit... Tăutu intră în paraclis, călcând pe vârfuri, nevăzut, neauzit, ca o fantomă... Tace. Ce... ce s-a mai întâmplat? îl întreabă Ștefan cu o voce albă, obosită, spartă. Bârsan... S-a întors Bârsan, șoptește el. Bârsan? întreabă Ștefan și parcă face un efort să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ioan-Ocrotitorul. Se lasă greu Sfântul... Nu vrea să plece.... Doar el să mai ocrotească Suceava, spune cu o undă de ironie, cât despre noi... Să te grijești, îi poruncește lui Tăutu, ca oasele Sfântului să fie aduse în Cetate, în paraclis, nu care cumva să le batjocorească păgânii, să le arunce câinilor. Alexandru a adormit cu capul pe masă. Ștefan face semn străjerilor: La culcare cu el! Mă țineam să spun Măriei tale... începe Luca Arbore. Starețul de la Mănăstirea Humorului cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vreo 15 ani totul a căzut pradă focului, ruinele rămânând afumate și triste până în 1874, când Ruxandra - sora domnitorului Mihail Sturza - a refăcut palatul, unde a locuit până la sfârșitul vieții. - Mărite Spirit, în graba noastră am uitat să amintim de paraclisul din casa domnească, conceput de ctitor ca o capelă particulară a familiei domnești. - Si acolo a fost pictat un tablou votiv, care seamănă cu acesta din biserică. Acela însă a fost ferit de foc și arată mai bine... După puțină
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Moldovei. Dar să revenim la schit. Din pisania aflată în pronaos desprindem că sfântul locaș a fost întemeiat în anul 1863 prin osârdia ieromonahilor Nifon și Nectarie și a fost sfințit în 1871 de către Mitropolitul Calinic Miclescu. Lărgirea și înălțarea paraclisului s-au făcut între anii 1963-1967. Este interesant că pe plafonul paraclisului este făcută o copie după icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, pictată de Iordache Neculau la cererea ctitorilor și trimisă la Muntele Athos. Pictarea icoanei dusă la Muntele
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
că sfântul locaș a fost întemeiat în anul 1863 prin osârdia ieromonahilor Nifon și Nectarie și a fost sfințit în 1871 de către Mitropolitul Calinic Miclescu. Lărgirea și înălțarea paraclisului s-au făcut între anii 1963-1967. Este interesant că pe plafonul paraclisului este făcută o copie după icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, pictată de Iordache Neculau la cererea ctitorilor și trimisă la Muntele Athos. Pictarea icoanei dusă la Muntele Athos are o istorie aparte. Pictorul, om evlavios, a respectat canonul cerut
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
nume. Biserica a fost zidită între anii 1795-1806, cu osteneala ieromonahului Vartolomeu și a credincioșilor din Târgușorul Nicolinei. Înaintea acestei biserici a existat una din lemn, înconjurată de zid și chilii pentru călugărițe. A dăinuit până în 1813, fiind folosită ca paraclis pentru cimitirul Sfântul Vasile. După cum scrie în pisania bisericii actuale la zidirea ei s-au folosit materiale provenite de la biserica Izvorul Tămăduirii (Galata din Vale n.n.). În ultima vreme, i s-au adăugat o capelă mortuară și o casă de
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
aflăm că turnul a fost ridicat „cu toată cheltuiala și osârdia sfinții sale, chir Macarie Hrisoverghi monah, pentru veșnica pomenire. Fost-au sârguitori cu ostenelile dumnealui Ștefan Ruset vel paharnic, cu giupâneasa dumnealui Maria Sturza”. Turnul adăpostește: camera clopotelor, un paraclis, o tainiță pentru cele sfinte în vreme de primejdie și o cămăruță pentru clopotar. Biserica este construită în pur stil moldovenesc și nu are turlă, iar pictura - foarte expresivă - a fost realizată pe la 1527-1531, în vremea lui Petru Rareș. În
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de primejdie și o cămăruță pentru clopotar. Biserica este construită în pur stil moldovenesc și nu are turlă, iar pictura - foarte expresivă - a fost realizată pe la 1527-1531, în vremea lui Petru Rareș. În 1607, domnitorul Simion Movilă a zidit un paraclis pentru înmormântarea fiului său Pavel iar, Racovițeștii au refăcut biserica pe la 1663 și au ridicat clădirea anexă din curte. Îți și aud întrebarea: „Și acum ce vine la rând?” Dealul Mare sau Hadâmbul. Ce alteceva? Dar, ca să ajungem acolo, trebuie
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
mititel M. S. nu s-a împăcat încă. Tânguirea Jderoaiei. Tânguirea nurorei pentru că soțul ei e lăsat cam la o parte. Îl îndeamnă să se alăture de complot. Între acestea se arată Laiotă. Arhimandritul pune pe Jderi să jure în paraclis pe sf. Evanghelie. Jderii pun la cale cu Arh. aducerea lui Mihu. Ducându-se în Polonia după Gogolea ca să aducă pe Mihail, Ionuț dă peste Nasta damă mare poloneză, care-l primește încântată; dar el o leapădă dela sufletul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
eu în atelierul lor de broderie. în luna noiembrie se culeg toate măslinele. În acea perioadă am fost și eu și le-am ajutat câteva zile la cules. E frumos și plăcut să culegi măsline. în curte au și un paraclis „Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul”. Se fac slujbe la sărbătorile Sf. Ioan. Atât. Se spune că la curtea lui Irod era o slujnica, Salomeea, care a luat capul sfanțului și l-a ascuns. După o perioadă de timp s-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
care 569 ha. pădure. Era reședința comunei, a judecătoriei de ocol Racova și a subprefecturii. Avea o școală înființată în 1861, frecventată de 46 elevi; o biserică, făcută de beizadea Nicolae Șuțu, deservită de un preot și un dascăl, un paraclis, două mori, una cu vapori, cealaltă cu cai, multe sinagogi și 14 cârciumi. La 1875 de comuna Pungești aparțineau bisericile: Sf. Alexandru din Pungești, cu 319 familii, unde preot era Ștefan Halunga hirotonit la 1 decembrie 1853 și ridicat la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
nevoia existenței unei biserici cu preoți și diaconi care să deservească curtea boierească și satul Filipeni, transformat în sat dependent și satul nou întemeiat Slobozia. De altfel, pe la curțile boierești mari exista, dacă nu o biserică, măcar o capelă, un paraclis, pentru nevoile spirituale ale proprietarilor, care erau datori - o datorie morală - să facă biserică și pentru sat, deși avem destule cazuri în care satul i-a făcut sigur biserică. Când moșia Filipeni a rămasă Mariei Dumitrăschioaie (Rosetti) a avut loc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
subsemnații, întruniți în baza ordinului Marelui Cartier General No.30/11 octombrie 1916, prin care Dl. Tzigara-Samurcaș este însărcinat a transporta Tezaurele mănăstirești, ne-am întrunit în Archondăria Sfintei Mânăstiri Slatina, județul Suceava, și după ce am deschis ascunzătoarea din peretele Paraclisului Sf. Nicolae, unde odoarele erau ascunse, am ales ca mai de preț următoarele odoare, pe care delegatul guvernului le-a ridicat spre a le duce la loc de siguranță în mod provizoriu. Aceste obiecte sînt: A.Din Biserica mare: 1
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
duce la loc de siguranță în mod provizoriu. Aceste obiecte sînt: A.Din Biserica mare: 1. una perdea cusută cu fir de la ușile împărătești; 2. perdeaua mare cusută cu fir de la pidvor; 3. două candele mici de argint. B.Din Paraclis: 4. cutia cu capul Sf. Grigore; 5. cristelnița de argint; 6. un taler de argint; 7. un chivot de argint; 8. una cruce mare de argint 1825; 9. una cutie cu Sf. Vase de la mitropolitul Veniamin (4 bucăți); 10. un
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
4 octombrie a. c. de către marele eclesiarh al Sfintei Mitropolii și de cuvioșia sa starețul, și dus în 3 lăzi la Vestmântăria Mitropoliei din Iași. Lăzile sigilate sânt în camera, de asemenea, sigilată, iar cheile, în păstrarea PCS starețului. Vizitând biserica, paraclisele și vestmântăria am constatat că, într-adevăr, Tezaurul și principalele odăjdii și obiecte bisericești nu se mai află în Mânăstire, unde n-au mai rămas decât cele necesare serviciului. Din vestmântărie am ridicat în puterea Înaltului Ordin, deși fără consimțământul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
eu În atelierul lor de broderie. În luna noiembrie se culeg toate măslinele. În acea perioadă am fost și eu și le-am ajutat câteva zile la cules. E frumos și plăcut să culegi măsline. În curte au și un paraclis „Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul”. Se fac slujbe la sărbătorile Sf. Ioan. Atât. Se spune că la curtea lui Irod era o slujnică, Salomeea, care a luat capul sfântului și l-a ascuns. După o perioadă de timp s-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
o noapte întinsă îi {EminescuOpVII 258} învălește simțirea și cugetarea, că lumea încetează împrejurul lui... și în somnul lui mortuar * parcă mai * ***, încet, ca un sunet de vioară subțire și dulce, vorba: amor... apoi nu simți nimic... nimic... In mijlocul paraclisului negru și nalt era zidit catafalcul îngreuiet de un sicriu și asupra întregului era aruncat un lințoliu de catifea neagră cusut cu stele de aur... în noaptea solitară arde o singură făclie... nici un preot nu murmură cu glasul măsurat * rugăciunile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Dar, d-le, lăsând toate specificațiunile deoparte... un om mort nu poate fi viu... Una și cu una sunt două... unul viu nu poate fi mort... Două și cu două sunt patru... în metaforă vorbind... Se deschise ușa principală a paraclisului și intrară doi oameni, gesticulând și certîndu-se... - Dar omul nu numai că-i mort, dar nici a vrut să trăiască. - - Conced, conced... dar... ce-mi pasă, fapta e că nu e... - De vrea or nu vrea... nu vrea ori vrea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]