1,125 matches
-
consecință perceperea limbilor indoeuropene ca rezultat al evoluției globale a limbii prin stadiile silabic și aglutinant, în afara cărora nu se justifică structura morfematică și paradigmatică a acestor limbi. În plus, locul devenirii zonale a fiecărei limbi i.-e. prin metamorfozarea paradigmatică și flexionară a substratului aglutinant este artificial luat de deteriorarea prin substrat și adstraturi a modelului, căruia i se atribuie capacitate de regenerare prin transformarea carențelor în virtuți. Petru Maior Petru Maior (1761-1821) este teoreticianul preocupărilor lingvistice ale Școlii ardelene
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de protolimbă i.e. și de rasă aparte a vorbitorilor acesteia. Este însă de observat faptul că cercetătorii de prim rang au fost nevoiți să semnaleze limitele concepției neogramatice stopând astfel elanul de a reconstitui protolimba i.-e. ca sistem fonetic, paradigmatic și morfematic și introducând factorul social în existența limbii. Philippide a rămas însă ferm pe poziția bazei psihofizice a limbii române, polemizând cu argumente neconvingătoare sau prin simple negații. Întrebându-se dacă aparatul fonator variază de la o limbă la alta
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de limbă: limba aglutinantă a autohtonilor și limba flexionară a latinilor. Ambele limbi erau constituite pe continuitatea globală, mai mult sau mai puțin evidentă, sau chiar mascată, a materialului lingvistic, numai că în latină acest material era gramaticalizat și structurat paradigmatic, pe când în tracă elementele care alcătuiau cuvântul și exprimau raporturile păstrau o dependență mai mare de sistemul lexical al limbii. Romanizarea spațiului est european nu a fost uniformă și nici nu a evoluat uniform în direcția constituirii romanității orientale. Urmele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de colo și alăturate în cele din urmă nucleului latin de elemente. În condițiile lipsirii limbii române de constituirea sa în procesul comunicării, de viața proprie din care au putut rezulta sistemul de sunete și morfologia ca sistem derivativ și paradigmatic, etimologia rămâne pe de o parte în latină, iar pe de altă parte în limbile care au putut furniza limbii române cutare sau cutare cuvânt nelatin. În situațiile în care două sau mai multe limbi prezintă elemente asemănătoare ca formă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
euro-afro-asiatic în care limba română își are înfipte rădăcinile își începe istoria atestată cu stadiul silabic liniar, din care s-a dezvoltat stadiul aglutinant, iar pe acesta din urmă a luat naștere formula indoeuropeană a limbii, formulă preponderent morfematică și paradigmatică. Rezultă că istoria limbii române angajează evoluția globală a limbii de la stadiul silabic la stadiile aglutinant și morfematic, ceea ce implică viziunea evolutivă asupra istoriei. 6. Stadiul indoeuropean al limbii s-a constituit în Asia Mică și s-a răspândit în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mali, muntele - malet, munții; (nje) vajzë, (o) fată - (disa) vajza, fete și vajza, fata - vajzat, fetele. Limbile maghiară și slavă nu au dezvoltat categoria slavonă. Pentru constituirea slavei > slavonei stăteau la îndemână un bogat material aglutinant autohton și un model paradigmatic latin care putea fi realizat doar cu mijloace proprii. Așa se explică faptul că slava și-a structurat, în procesul de gramaticalizare, nu doar plural, ci și dual, toate trei numerele (singular, plural, dual) cu masivă susținere lexicală a genului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
forme de hibridizare artistică, în sensul pozitiv, de fortificare și revigorare a seminței textuale primare. Într-o carte de referință cu titlul semnificativ Melancolia descendenței, Monica Spiridon sublinia raportul dintre parodie și preocuparea pentru ascendență, pentru recuperarea modelelor și legitimare paradigmatică: "Conservatoare și înnoitoare în același timp, reverențioasă dar și distructivă, parodia rămâne un gen ambiguu și deschis, formula ideală pentru artistul doritor să-și verse în text umorile alimentate de conștiința succesoratului"43. Motivația interioară a actului parodic și a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu mai recurge la o singură modalitate narativă; el schimbă continuu perspectivele și registrele spre a fi mereu În miezul realului și a reușit să-l absoarbă În discursul său. Pulverizarea perspectivei narative are o justificare precisă; astfel, sondajele devin paradigmatice, capătă adâncime apropiindu-se de rezultatele poesiei“ (idem., p. 15). Surprinzător pentru un romancier cu program și mai ales pentru un critic-teoretician, Marin Mincu reușește să se și contrazică Într-un punct, pledând pentru „eul dictatorial“ presupus de scriitura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
puținele cărți pe care le-a produs ca scriitor ovipar. Celelalte romane și nuvele, în grade diverse de reușită literară, părăsesc orice intenții de construcție realistă și psihologică, se dezlănțuie în schițarea unor tablouri în tușe ample de situații morale paradigmatice sau de mari pasiuni de insprație biblică: să ne gândim la parabola invidiei cainite din Abel Sánchez. Una historia de pasión (1917), la extraordinarul dublu portret al Martei și Mariei, cu accent dramatic asupra unui profund elogiu al maternității spirituale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
PSE pentru locurile de muncă, observăm mai curînd că partidele social-democrate sînt divizate în trei grupe care favorizează seturi de instrumente politice foarte disticte. Desigur, cele mai multe partide social-democrate și-au dat acordul politicilor active, dar nu au operat o transformare paradigmatică, în măsura în care sînt și în favoarea acțiunilor politice, cum ar fi revenirea la o creștere creatoare de locuri de muncă. Teza adaptării se vede așadar infirmată. 10.3. Dimensiunea normativă Teoriile interguvernamentale, supranaționale și instituționale ale UE sînt sceptice în privința europartidelor, afirmînd
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
Europa are nevoie de partide politice pentru crearea unui mecanism de responsabilizare eficace față de cetățeni, el nu precizează caracteristicile acestuia. După aproape două decenii, Simon Hix și Christopher Lord au folosit din nou expresia pentru a trimite la aspectele empirice, paradigmatice/teoretice și normative. Amintindu-le concluziile, vom evidenția implicațile analizei noastre în dezbaterea generală privind trecerea și transformarea Europei patriilor în Europa partidelor. 10.4.1. Aspecte empirice În acest scop, vom începe cu natura și politica social- democraților și
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
nivel european. În schimb, este, în principiu, dipus să "articuleze" poziționarea cetățenilor prin intermediul cererilor făcute de elitele partidelor naționale. În plus, contribuie la influențarea comportamentului actorilor săi în procesul decizional intern și în cel al UE. 10.4.2. Aspecte paradigmatice/teoretice Vom pune apoi în evidență contribuția noastră pe plan paradigmatic/teoretic. Hix și Lord au afirmat că "studiul diferitelor relități empirice este mai bine condus prin folosirea unor perspective teoretice și metodologice variate: analizînd UE ca organizație internațioanlă ai
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
cetățenilor prin intermediul cererilor făcute de elitele partidelor naționale. În plus, contribuie la influențarea comportamentului actorilor săi în procesul decizional intern și în cel al UE. 10.4.2. Aspecte paradigmatice/teoretice Vom pune apoi în evidență contribuția noastră pe plan paradigmatic/teoretic. Hix și Lord au afirmat că "studiul diferitelor relități empirice este mai bine condus prin folosirea unor perspective teoretice și metodologice variate: analizînd UE ca organizație internațioanlă ai cărei principali actori sînt miniștrii naționali sau ca sistem politic dispunînd
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
putere, pe modul în care realitatea construită favorizează anumite grupuri și defavorizează pe altele. Deși trasarea liniilor de demarcație este o operațiune întotdeauna parțial artificială, M. Foucault este figura prototipică pentru analiza discursivă critică, iar lucrările sale constituie adevărate "exemplare" paradigmatice. Sociologia s-a racordat la curentul analizei de discurs care traversa științele sociale prin "joncțiunea Foucault" (1998), deși gânditorul post-structuralist francez este greu de încadrat cu prea multă precizie într-o disciplină tradițională clar circumscrisă. În ciuda acestei dificultăți de clasare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o alegere arbitrară. Dimpotrivă, semnalează un eveniment în care este injectată o considerabilă doză de semnificații simbolice. Nu degeaba regimurile postrevoluționare aleg să marcheze simbolic desprinderea de "l'Ancien Régimes" prin abolirea calendarului și decretarea unui nou început al istoriei. Paradigmatic în acest sens este stabilirea în 1792 de către Convenția Națională a Primei Republici franceze a "Anului Întâi". Noul punct de reper în calcularea timpului istoric devenea astfel primul an al Republicii franceze. Performanța revoluționarilor francezi a fost depășită de Pol
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din Roma și din Italia" (Șincai, 1886, p. 10) [1811]. Chiar dacă Șincai concede posibilitatea infiltrării unor coloniști cu origini geografice mai puțin nobile, Roma și Italia rămân sursele principale ale recrutării. În schimb, făcând notă discordantă încă o dată față de linia paradigmatică a Școlii din care făcea neîndoielnic parte, Ioan Budai-Deleanu, în tratatul său istoric despre originea popoarelor din Transilvania, afirmă doar că Dacia pustiită (dar nu deșertată complet de daci) a fost colonizată cu "mulțime nenumărată din toată lumea romană" (Budai-Deleanu, 1991
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
etnică a tuturor românilor), care sunt completate cu adiții extrem de importante elaborate în climatul romantismului istoriografic: independența națională ("neatârnare" politică și "slobozenia" lingvistică și culturală) și mai ales unitatea românimii sub cupola aceleași statalități și sub aceeași autoritate politică. Renovarea paradigmatică adusă de fundarea discursului istoriografic pe coordonate romantice a implicat o deplasare a accentului de pe chestiunile originii, latinității pure și continuității etnice (asupra cărora s-a concentrat aproape în totalitate investiția istoriografică a Școlii Ardelene) înspre ideile de unitate, independență
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
adevăr, un moment de cotitură în evoluția pedagogiei românești și în reconstrucția literaturii didactice. Însă această turnură nu s-a produs din senin, ci a venit pe fondul unor evoluții produse în cultura autohtonă. În avangarda reflecției istoriografice românești, glisarea paradigmatică produsă în pedagogia istorică dinspre dogmatica oficială înspre multi- perspectivism a fost amorsată de apariția lucrării Istorie și mit în conștiința istorică românească, semnată de L. Boia (1997). Pregătită la rândul ei de o altă lucrare cu rulaj tipografic redus
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care trecutul a fost asumat, înțeles și interpretat după acest punct critic, se poate oberva o amplă revizuire a memoriei colective, desfășurată simultan pe dimensiuni multiple, care merită pe deplin titulatura de "revoluție mnemonică". În mare, asistăm la o tranziție paradigmatică dinspre o memorie eroic-celebrativă a trecutului național monumentalizat către o memorie reflexivă post-eroică a unui trecut național deglorificat. Intrarea memoriei istorice românești în condiția postnaționalistă este parte a unui proces mai amplu de reconstrucție identitară pe aliniamentele unui ethos postnaționalist
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românești la etica europeană a memoriei configurată în epoca postbelică. Începând cu reforma învățământului care a început să producă efecte cu anul 1999, naționalismul vectorul axial al tradiției istorice românești a fost estompat, pe măsură ce în cadrul discursului didactic se producea tranziția paradigmatică de la modul eroic-celebrativ de ilustrare a trecutului, impregnat de un spirit belicos, către un mod critico-reflexiv, post-eroic, de înțelegere a trecutului românesc. Tranziția paradigmatică reperabilă în rândurile literaturii didactice a fost accelerată prin asumarea oficială de către statul român a responsabilității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vectorul axial al tradiției istorice românești a fost estompat, pe măsură ce în cadrul discursului didactic se producea tranziția paradigmatică de la modul eroic-celebrativ de ilustrare a trecutului, impregnat de un spirit belicos, către un mod critico-reflexiv, post-eroic, de înțelegere a trecutului românesc. Tranziția paradigmatică reperabilă în rândurile literaturii didactice a fost accelerată prin asumarea oficială de către statul român a responsabilității față de păcatele trecutului (Raportul Wiesel, 2004; Raportul Tismăneanu, 2006). Angajându-se în efortul de clarificare a trecutului în vederea așezării unei noi temelii morale pentru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
au un caracter mai propunțat teoretic. Conceptualizările care adresează problematica memoriei colective, încercând să surprindă natura relației dintre prezent și trecut și a modului în care se realizează gestiunea politică a trecutului istoric pot fi categorisite în două mari branșe paradigmatice: teoriile prezenteiste, care insistă asupra fragilității trecutului și mai ales asupra ușurinței cu care ordinea socială existentă reușește să instrumentalizeze trecutul în slujba agendei politice a prezentului, respectiv teoriile conservatoriste, care afirmă opusul, și anume durabilitatea inerentă a memoriei colective
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i‑au Înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței În Hristos și cu un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice : „Probus zise : Ori aduci jertfă, ori te pun la chinuriă. 132 Suferința și creșterea spirituală Montanus răspunse : «Mă bucur dacă ai să faci așa, ca să mă aflu părtaș la patimile Stăpânului meu, Hristosă. Atunci Probus dă poruncă să fie pus
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pârghie de susținere. Pentru ei Hristos era totul. Rugându‑L și invocându‑L pe Hristos neîncetat, au devenit purtători de Dumnezeu (teofori). Prin această stăruință În a rosti neîncetat cu mintea și inima rugăciunea lui Iisus, martirii Închisorilor comuniste sunt paradigmatici pentru bolnavii Încercați de grele dureri și suferințe. Acestora din urmă le‑ar fi de mare folos duhov‑ nicesc să Înceapă și să stăruie În practicarea acestei rugăciuni. 274 Suferința și creșterea spirituală Roadele ei sunt nespus de multe. Dulceața
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
neasemuire"358. O dezechlibrare a ființei "ca act estetic nu numai în poezia propriu-zisă, ci și în poezia conținută în om"359: "Aurelian, tot ce spun eu domniei tale este o întrerupere a vieții mele. Aceasta este ruptura"360. Exemplul paradigmatic de ruptură îl găsește în primul vers din Oda (în metru antic): "Nu credeam să-nvăț a muri vreodată". Genialitatea acestui vers merge până la o maximă impersonalitate, până la dibuirea rupturii din materia profundă, microcosmică: "Mă tem uneori că acest vers
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]