7,370 matches
-
printr-o calitate pe care aș denumi-o ambiguitatea transparenței. Ciudat mi se pare, deși această observație nu are nici un impact asupra receptării scrierilor ei, că și contactul personal cu autoarea generează, în pofida stabilirii fără impedimente a dialogului, un sentiment paradoxal. Răspunsurile directe pe care le-a dat întrebărilor mele, conținutul lor teoretic, aparent impersonal, erau totuși subiacent dublate de un fior intim, foarte personal... Cînd am întîlnit-o pe Margriet de Moor, în urmă cu trei ani, ea era deja autoarea
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
a două regnuri care țin de planul larg al zoologiei, în cazul Alexandrei Nechita curiozitatea se naște din pricina sincretismului, să-i zicem așa, stihial. Ea nu este comercializată ca o marfă culturală clasică, ci ca un copil-miracol, ca o entitate paradoxală, ca un amestec de frăgezime biologică și de vulcan în combustie care eliberează spontan marile energii creatoare ale maturului exemplar: cu alte cuvinte ca Micuța Picasso. Dacă în Statele Unite acest paradox este un simplu fenomen comercial, care va dispărea natural
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
cu interes și reacții pe măsură. Firește, Alexandru George e supărat foc și pe revista noastră, pe redactorii și colaboratorii ei, și nu pierde nici un prilej să ne beștelească. Exagerațiunile, judecățile nedrepte, raportarea permanentă la sine ne trezesc în mod paradoxal un zîmbet de simpatie. Așa e el. Admirația pentru scriitorul Alexandru George înglobează și sarea și piperul bodogănelilor lui Grumpy. * În același număr din 22, suplimentul literar e consacrat Programului Luna Bucureștilor (9 mai-9 iunie), în care e inclus și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
contemporană, arta clasică se înconjoară cu o aură de sublim și extraordinar în care splendoarea există în și prin sine. Toma Pavel arată însă și reversul medaliei, "psihanalizând" subtil mentalul clasic: splendoarea este reversul și poate remediul unei profunde neliniști. Paradoxal este faptul că, o dată cu obișnuința extraordinarului, imaginarul clasic insuflă publicului său și pe aceea a singurătății complete. Transcendența și exemplaritatea (având la bază "îndepărtarea clasică") sunt cele două principii generale care se nasc și coexistă în imaginarul secolului XVII. Abordarea
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
în viteză pe cel mai apropiat scaun, urlând, la simpla vedere a unui paianjen? Și totuși, Tim Burton nu face decât să-și înscrie personajul în lungul șir de eroi a căror existență ambiguă definește atmosfera și tonul filmelor sale. Paradoxal, eroul obsedat de concretețea imaginilor reale concentrează un întreg univers imaginar, bântuit de figurile opuse ale celor doi părinți și de amintirile copilăriei sale, în care momentele fericite sunt idealizate, iar cele nefericite sunt descrisie prin imagini de coșmar. Această
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
Pe bună dreptate. Scriitorul s-a justificat extrem de curios, turnînd gaz pe foc: pluta lui ar fi remorcherul care antrenează Europa spre Sud, spre exploatata Lume a Treia, îndepărtînd-o de hegemonismul Nordului exploatator! Stîngismul acestei viziuni e cu atît mai paradoxal cu cît seamănă cu un naționalism foarte la modă în Portugalia salazaristă cu care Saramago nu s-a împăcat. Nici Franco și nici De Gaulle n-ar fi obiectat la desprinderea de Europa a țărilor lor, chiar dacă n-ar fi
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
individului. O limitare atât de drastică a simțurilor lasă malformații vizibile. Iată-le! , a murdăririi ca erupție a inconștientului, dorită, dar și blamată, este una dintre cele mai spectaculoase urmări. Vorbind de o practică în acest domeniu, încercăm să subliniem paradoxala normare a ceea ce prin definiție ar trebui să fie explozie: românul deceniului zece nu se bucură pe deplin de emancipare, deoarece se simte parțial constrâns la aceasta. Lipsa constrângerilor devine ea însăși cea mai importantă constrângere, un certificat de conformitate
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
extaziat: "Tu ești Frumusețea! Tu ești Frumusețea!". Paradisul și frumosul nu înlătură treptele pregătitoare, purificatoare ale durerii, descurajării, ale 'nopții obscure' și nici sicitățile sufletești. Dar vine apoi și fericita Întâlnire cu o Persoană. Beatitudinea e această întâlnire, concretă, individuală, paradoxală, ireversibil schimbându-ne prioritățile și programul prestabilite. Irupția miraculosului în logica zilei. Beatitudinea și beatificarea, trepte spre sfințirea noastră și a celor din jur, nu fără poticniri, ocoluri, dar cu înscrierea pe drumul drept și clar. Ce a reprezentat pentru
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
o noblețe detracată, un snobism ostenit - o foame de trecut ce - anulîndu-și viitorul, se hrănește frenetic cu prezentul (surogat de trecut, viitorul e refuzat de trecutul dilatat, devenit prezent morbid). O horbotă de cuvinte alese împodobește această stare de spirit paradoxal voluptuoasă în maceranta-i desfășurare. Căci Val Gheorghiu e un scriitor din stirpea pe cale de dispariție a orfevrilor verbului. Amprenta mateină e astfel mărturisită: "Pentru ce, descoperind acum implacabilul, m-ar bucura vestea că Ana va rămîne aceeași ființă tînără și
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
vandabilității lor stă în picioare dintr-un anumit punct de vedere, dar el nu poate convinge atîta vreme cît nu există un echilibru, care există în alte părți, între presa de consum, , cum i se spune, și presa serioasă. E paradoxal să vezi citate în diverse bilanțuri ale opiniei publice românești opinii ale unora care semnează în ziare unde în paralel apar anunțuri de o calitate foarte îndoielnică, unde trei pagini mai încolo se produc atacuri într-un limbaj greu suportabil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17099_a_18424]
-
Din câte ne amintim, editorialistul de ieri al EVENIMENTULUI ZILEI, nu scria despre diversiuni ale Cotrocenilor lui Ion Iliescu față de CDR. Dar poate că, între timp, simțul critic și obiectivitatea lui Ion Cristoiu să se fi ascuțit într-un fel paradoxal, grație căruia atitudinea partizană, pentru un observator oarecare, să fie de fapt o formă superioară de obiectivitate.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
biruitor" să se exercite palpabil și în sfera transcendentă a esteticului... Cît de sincer a fost Mihai Beniuc compunîndu-și amintirile? O autocosmetizare a lor este evidentă. E de altminteri regula nescrisă a memoriilor categoriei de zbiri ai intelectului: În chip paradoxal, subliniază Ion Cristoiu, mulți dintre acești activiști, la vremea respectivă zbiri ai stalinismului, se străduiesc a se înfățișa acum drept niște anticomuniști convinși înainte chiar de a se fi născut. Dacă ai sta să-i iei în serios, ai crede
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
mediatizare", "subit rentabile", la "mărfuri", la "informații", la "evenimente senzaționale, excepționale, repede alungate de pe micul ecran de următorul eveniment senzațional, excepțional, imediat difuzat", nu e decît un punct de vedere unilateral, menit a neglija complexitatea ireductibilă a naturii omului. E paradoxal că tocmai în mișcarea ce se vrea a "sintezei" dl Marino își dă în vileag un reducționism funciar și o lipsă temperamentală de permeabilitate care atentează chiar la ideea pe care se arată gata a o servi. Vom reveni asupra
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
televiziunea pe post, pe motiv că cinci tâlhari l-au jefuit, recent, într-o noapte, de toată colecția lui frumoasă de tablouri clasice românești, o avere, în februarie a.c., tăbărând pe bătrânul nostru amic, acum un senior venerabil... Eveniment care, paradoxal, lăsându-i la o parte pe cei cinci tâlhari - încă nedescoperiți - scoase la iveală setea de cultură a micului târg de câmpie. Târgul mai are poeți, elevi sau profesori, chiar și buni prozatori, unul procuror, altul notar, și atâtea capete
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
sado-masochist. Golul ontologic pare a fi ținta sa urmărită prin intermediul unui gol poetic ce se realizează prin practicile antipoetice ale prozaismului, anecdotei, descrierii neutrale, ironiei, sarcasmului. E o dezabuzare cvasigenerală, o "cădere" într-o zonă în care creația se măsoară, paradoxal, prin factorii care o limitează, o reduc, o compromit. Dar versurile Irinei Mavrodin își îngăduie a urma un traseu contrar. D-sa își asumă golul doar ca un punct de plecare, pentru a-l combate, pentru a-l umple, subiacent
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
cuvinte neasimilate în substanța poetică proprie, însă chiar și așa, poeziile rezistă, sunt unitare, coerente interior, și compun un orizont propriu de teme și simboluri. Acestea sunt ele însele departe de a rupe tiparele originalității, însă transparența și greutatea lor paradoxală, dau valoare poemelor de citit în după-amieze de octombrie. Uneori câte un singur cuvânt se încarcă de conotații multiple și fulgurante, ca în poemul acesta: "Apelativ de dragoste,/ Minune,/ Pedeapsă,/ Floare de crin,/ Lancelot,/ Har,/ Neatenție a zeilor,/ Vis îmbătat
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
postmoderni, apetența pentru pastișă și parodie, folosirea, cu eleganță a intertextului (citatele din Upanișade, din Wagner, Baudelaire, Nerval, Shakespeare etc., se integrează perfect în ansamblul poemului eliotian), tehnica - atît de dragă poeților mai noi - a colajului și structura episodică creează, paradoxal, impresia de coerență, la un nivel superior, datorită extraordinarei forțe unificatoare a unei sensibilități febrile. Pe bună dreptate, în 1965, Ezra Pound scria în Sewanee Review: "Nu pot decît să repet, cu insistența de acum cincizeci de ani: CITIȚI-L
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
serie de rapturi teritoriale datînd de dinaintea izbucnirii celui de-al doilea război mondial). De fapt, el nici măcar nu și-a "inventat" "drăcovenia" în cauză. Adevărurile formulate de Hamlet în urmă cu patru secole de zbucium neîntrerupt, își păstrează valabilitatea și, paradoxal, par a constitui pilonii edificiului umanității și progresului, binemeritate prin muncă, imaginație, stăruință și, în general, unificarea mentalităților, travaliului, existenței de fiecare zi. Modelele de rang înalt propagă - s-ar zice - dreptatea, corectitudinea, principiile alese. Elitele împlinesc foamea de adevăr
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
autohtonii în fața legii își face loc cu infinită greutate. Iar ideea de ospitalitate funcționa mai ales la cei de aceeași origine din afara comunității decît față de alogen. Xenofilia, chiar cînd se manifestă, este, de fapt, o discriminare pozitivă. "În mod aparent paradoxal, subliniază autorul, atît xenofobia (ostilitatea) cît și xenofilia (ospitalitatea) acționează în situații diferite, în cadrul aceleiași comunități". În deceniile comuniste tema evreului a fost tabuizată. De fapt, o astfel de comportare este specifică regimurilor cu trăsături naționaliste. Apoi, autorul nostru trece
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
din cărți, din perioada interbelică. Și, de fapt, la operă îmi place chiar latura mai desuetă, pentru că e multă melodramă, desigur, multă schematizare. Dar este și o anumită plăcere a convenției pe care o trăiești și poate că, în mod paradoxal, este și o mică legătură cu avangarda aici, pentru că avangardiștii erau foarte sensibili la convenție, lor le plăcea să răstoarne convențiile. Și, în plus, îmi place foarte mult vocea umană. Admir marile voci, dar, cum vă spuneam, îmi place foarte
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
prin consecință, împotriva tuturor victimelor nazismului și împotriva Statelor Unite însele. După intervenția în forță a Regelui Mihai din 23 august 1944, după arestarea lui Ion Antonescu și după întoarcerea subită a armelor împotriva foștilor aliați, România se găsește în situația paradoxală de a fi luptat pe două fronturi, de a fi simultan agresoare și victimă, de a se regăsi atît în tabăra înfrînților cît și în aceea a învingătorilor, de a putea fi în același timp incriminată pentru daunele aduse aliaților
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
nu cu mult timp în urmă într-o opoziție radicală cu exponenții noii puteri. Astfel, comuniștii își dau mîna cu legionarii și, pentru o vreme, ei nu par a avea prea multe trăsături de caracter vizibil diferite. Toate aceste comportamente paradoxale, aceste confuzii de atitudine, de acțiune și de morală, se vor regăsi, mai mult sau mai puțin explicit, și la nivelul reprezentării și al actului simbolic. Cultura însăși, în toate compartimentele și manifestările ei, trece exact prin aceleași experiențe și
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
-i extermine. Noul venit era primit cu ochiul critic al celui ce nu are de gând să împartă ceea ce stăpânește cu un neofit. De unde multele uși trântite de către persoane care ar fi putut fi de cel mai real folos partidului. Paradoxal, un număr limitat de specialiști, în finanțe, economie, au fost acceptați și apoi înălțați, cu toată formația lor marxistă inițială. Dintre vârstnicii conducători, prea puțini aveau o calificare superioară. Mariajul n-a deranjat, cu inevitabile dezerțiuni și rateuri. După ce a
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
aceștia și personajele tragediei antice, pe de altă parte, între prințul Danemarcei și Joseph K., sînt trasate necontenit paralele, demersul comparatist se desfășoară pe mai multe planuri, miturile Antichității sînt redimensionate prin prisma tragicului contemporan, iar intertextualitatea, servește, în mod paradoxal, stabilirii unor multiple conexiuni extratextuale; Dostoievski însuși devine personaj de tragedie, iar Antigona, Hamlet, Ivan Karamazov, prințul Mîșkin, Nikolai Stavroghin capătă înfățișarea unor ființe reale, ies din paginile cărții și se impun sensibilității cu forța realității trăite. Dacă Ivan Karamazov
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
supralumină" (ibidem). Intelectul este actantul farsei pe care ne-o oferă continuu poetul, în straiul sclipitor al avangardei. În felul acesta, aidoma unui fiu rătăcitor care, după un îndelungat periplu, se întoarce acasă, suprarealismul tîrziu revine la inteligența excomunicată, în paradoxala vecinătate a rețelei valéryene. Paul Aretzu, Diapazonul de sînge, Ed. Cartea Românească, 2000, 64 pag., preț neprecizat.
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]