738 matches
-
XIX-lea. În urma săpăturilor efectuate în perimetrul mănăstirii s-au descoperit oseminte ale călugărilor îngropați aici, iar pe o cărămidă datată din anul 1864 era înscris numele unui ieromonah Porfirie, care fusese îngropat lângă peretele bisericii. Schitul a ajuns în paragină din motive care țin de vitregia vremurilor. Un al doilea schit de călugări a existat aici între anii 1934-1937. Un monah de la Mănăstirea Neamț, protosinghelul Gamaliil, a sosit în aceste locuri cu dorința de a ridica un nou așezământ monahal
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
a primului război mondial, precum și a cutremurelor din secolele XIX și XX, care au dus la totala sa degradare. În primăvara anului 1976, stabilindu-se aici Ieromonahul Visarion Coman și câteva monahii de la Mănăstirea Sucevița, străvechea ctitorie Clocociov, aflată în paragină, fără turle, cu soclul plin de igrasie și pereții adânc fisurați, a intrat într-o nouă fază de viață. Cutremurul din 1977 lăsând urme adânci, s-a simțit nevoia unei restaurări totale între anii 1980-1981, restaurare ce s-a făcut
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
în satul Hășdat până în 1938, amândouă înlocuite de biserici de zid. Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vălari nu mai este folosită de parohie din 1936, de când s-a sfințit biserica de zid, și din acest motiv a căzut în paragină. Ploile trec prin acoperișul șubred, iar o ciupercă xilofagă s-a întins pe lângă tălpile longitudinale în navă. Aceste probleme cer intervenții de conservare urgente. Unicitatea și valoarea acestui lăcaș de cult motivează salvarea lui. Biserica este înscrisă pe vechea listă
Biserica de lemn din Vălari () [Corola-website/Science/308672_a_310001]
-
reprezentând 15,55% din totalul populației orașului. După deportarea evreilor în lagărele naziste de extreminare în mai 1944, dar și ca urmare a emigrării masive în SUA și Israel în perioada regimului comunist, sinagoga a ajuns într-o stare de paragină. Printr-un contract de comodat pe 20 de ani, semnat între șeful comunității evreilor din județul Bistrița-Năsăud și președintele Societății de Concerte Bistrița, Sinagoga a fost refăcută prin programul "Cultura 2000", finanțat de Comisia Europeană, precum și cu fonduri de la Ambasada
Sinagoga din Bistrița () [Corola-website/Science/308180_a_309509]
-
dus la descoperirea unui fragment de piatră funerară, inscripția acestei pietre indicând mormântul Ancuței, fiica lui Radu Șerban. În anul 1908, întregul ansamblu arhitectonic de la Comana a fost restaurat prin grija Comisiunei Monumentelor Istorice, spre a cădea din nou în paragină, mai ales după cel de-al doilea război mondial. Penultimele lucrări - ample, de restaurare a lăcașului de cult, au avut loc între anii 1970-1977 și au fost întrerupte în 1978, când s-a desființat Direcția Monumentelor Istorice. Biserica, grav afectată
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
se întinde Ettinsmoor și Taramurile Sălbatice de Nord,ambele locuite de giganți. Cel mai impunător așezământ este House of Harfang,o comunitate de uriași,rămășiță a unui oraș mult mai mare abandonat cu multe generații în urmă și căzut în paragină.În partea de vest a Narniei este o regiune nelocuită de munți stancosi numită Vestul Sălbatic. Tărâmul Telmar se întinde undeva dincolo de această regiune,dar locația exactă nu a fost niciodată documentată.Lumea de Jos este localizată în mari peșteri
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
a religiosului de politic ". Or, explică autorul lucrării Islamul și Rațiunea, "această separare, laicizare, nu poate să fie acceptată decât după ce textul sacru a fost reinterpretat și trecut prin critica raționalistă." Proiect început de marele Taha Husein, dar lăsat în paragina pe pământul islamului (între timp de asta se ocupă occidentalii...). Chabel adaugă: Rațiunea este firul roșu, criteriul (al-furqan) care separă două specii umane, anume acei care cred în Dumnezeu și cei care cred în om, acei care consideră că fără
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
bălțile Dunării. Sarcina sa trasată de partid este clară: punerea pe picioare a fermei pe care o conduce. Anton Filip crede inițial că se va lupta doar cu fostul administrator al fermei, Răghină și cu oamenii acestuia, care lăsaseră în paragină ogoarele fermei, precum și cu chiaburii, dar pe măsură ce timpul trece apar și alte piedici realizării dezideratului comuniștilor: Pe lângă aceste personaje, mai întâlnim și figura activistului de partid Prund, precum și salariați cinstiți și muncitori ca mecanicul Prodan și vizitiul Mitu Cîrstei. Dacă
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
Ministerului de Interne, 2001 24. Convorbiri cu Aurelian Titu Dumitrescu - Motivarea sinelui de Preot Niculae Constantin, Editura Ministerului de Interne, 2001 25. Capul și pajura, Editura “Axa”, 2001 26. Ceremonii nocturne, Editura “Regent House Printing&Publishing”, 2002 27. Ateliere în paragină - 24 de ore și miezul nopții cu Aurelian Titu Dumitrescu de Ciprian Chirvasiu, Editura “Carte de suflet”, 2002 28. Ghiaurele, Editura “Semne”, 2002 29. Îngerii îndepărtați, Editura “Semne”, 2002 30. Puntea suspinelor și închisoarea, Editura Fundației “Universitatea pentru toți”, 2003
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
căreia pe întreaga suprafață a fost presărată sare din belșug pentru a face terenul neroditor provine din secolul al XIX-lea și nu a fost dovedită până acum de izvoarele antice. Suprafața orașului a fost totuși pentru un secol în paragină. Reformatorul politicii sociale romane Gaius Sempronius Gracchus încearcă să reîntemeieze în 122 î.Hr. Cartagina drept "Colonia Iunonia Carthago". Aceast demers se lovește de opoziția senatului roman. După moartea violentă a lui Gracchus se renunță și la acest proiect. Reclădirea orașului
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
este mult mai rău decât pe vremea comunismului. Parcă timpul s-a oprit în loc, numai eu am mai îmbătrânit puțin. Și totuși, există schimbări. Nu mai arde flacăra la Combinatul de la Pitești, iar Fabrica de aluminiu de la Slatina pare în paragină. Seceta a făcut ca mai totul să pară pustiu, uscat. Este căldură și tristețe mare pe ogoare. Parcul Gib Mihăescu din Drăgășani este încă frumos. Piața este plină cu produse, în ciuda secetei. Prețurile, apropiate de cele din Canada. Dintr-o
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
este așa de cald în România?, parcă nu era așa de rău când trăiam în București?) și de puritate a aerului! Văzute din avion, terenurile în Germania sunt frumos aliniate, culori vii, pe când în România totul pare dezordonat și în paragină. Și ce mirosuri groaznice, începând chiar din aeroport! Probabil că dacă aș locui în București mai mult, nu le-aș mai simți. Aeroportul din Otopeni s-a schimbat mult spre bine! Ce diferență față de 3 ianuarie 1990 - (nu voi uita
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
în București mai mult, nu le-aș mai simți. Aeroportul din Otopeni s-a schimbat mult spre bine! Ce diferență față de 3 ianuarie 1990 - (nu voi uita niciodată această zi!), când am aterizat aici cu ajutoare pentru spitalele lăsate în paragină de comuniști! Intrarea din avion direct în aeroportul curat, bagajul mia ajuns repede pe carusel, ne scotocit, iar vameșii nu mai inspectează orice valiză! Semn bun de civilizație! 26 iulie, 2012 Pierdere de timp prin București. Birocrația românească probabil concurează
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
avea avantajul evitării jafurilor periodice ale turcilor. Odată cu crearea unui climat politic și social mai stabil (sec. al VIII-lea), localnicii au coborât încet cu locuințele către lunca Oltului, lăsând pe vechea vatra a satului (în apropiere de Vlângărești) în paragină o biserică (a lui Stoian) împreună cu un cimitir ale cărui urme (oase) se văd și astăzi! Locuitorii satului au fost moșneni(țărani liberi) că și cei din satul-fosta comună Dienci, spre deosebire de cei din Vulturești-sat, care au fost dintotdeuna iobagi/șerbi
Valea lui Alb, Olt () [Corola-website/Science/302029_a_303358]
-
din 1770 au menționat faptul că insula era necultivata pe largi suprafețe iar litoralul era plin de siluetele statuilor. Patru ani mai tarziu, în 1774, exploratorul britanic James Cook ajunge pe Râpă Nui. Consemnările acestuia menționează statuile ca fiind în paragină iar câteva chiar trântite la pământ. În 1825, nava britanică Blossom ajunge la țărmul insulei. Rapoartele acestei expediții relatează că nici o statuie nu era în picioare în locurile pe care englezii le-au vizitat. Au existat mai multe încercări de
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
în Cetatea de pe Tâmpa”. La poalele Tâmpei s-au construit în secolul al XV-lea două turnuri de veghe, unite de cetate printr-un rând de ziduri, care se prelungeau, de asemenea, de la turnuri către culmea muntelui. Probabil lăsate în paragină începând cu epoca armelor de foc, cele două puncte de observație au fost definitiv înlăturate în secolul al XVIII-lea (două stampe din același veac prezintă, pe rând, Tâmpa cu și fără ele). Turnul Cuțitarilor, aflat în dreptul "Bastionului Țesătorilor", avea
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
din grotă. În ultima perioadă, petrecerile rămăseseră singurele activități ce aveau loc în acest local pavoazat cu trofee de vânătoare și manechine de cavaleri cu platoșe de oțel. Clădirea a suferit un puternic incendiu în 1916 și a rămas în paragină multă vreme. Astăzi, pe locul ei se află Liceul Silvic «dr. Nicolae Rucăreanu» din Brașov. În prezent, aceste terenuri sunt revendicate de către Biserica Evanghelică din oraș. Potrivit inscripției aflate pe construcție, "„Apaductul Municipiului Brașov a fost executat în anii 1891
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
devenit Istanbulul otoman. Mehmed a așteptat până când situația a fost sub control și a intrat în oraș într-o procesiune ceremonială în care populația locală i-a oferit flori ca felicitări. Prima lui impresie a fost că orașul era în paragină, situație care începuse după cucerirea acestuia în a patra Cruciadă, dar care era datorată și reducerii continue a bazei de impozitare de care dispunea cezarul bizantin, pe măsură ce imperiul lui se reducea din ce în ce mai mult sub loviturile arabilor musulmani și mai apoi
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
Compañía Stuphen” chiliană a pornit în această zonă aridă și sub-polpulată o vastă acțiune de exploatare auriferă, folosind excavatoare de mare potență pentru vremea respectivă. În urma rezultatelor dezolante chilienii s-au retras, iar construcțiile și utilajul au fost lăsate în paragină fapt care nu a descurajat invazia de aventurieri căutători de aur care a urmat, cu deosebire, de-a lungul marilor fluvii. Știrea despre descoperirea lui Montaner îi parvine lui Popper în anul 1885 (la vârsta de 28 de ani), când
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
și al întregii Moldove, duhovnic al Mănăstirii Hâncu a fost numit ieromonahul Petru (Musteață), originar din satul Lupa - Rece, județul Chișinău, care a fost hirotonit ulterior în cinul de arhimandrit. Mănăstirea și chiliile au fost găsite de Arhimandritul Petru în paragină și în ruini. Avînd Harul Duhului Sfînt și dragoste nemărginită față de El, Bunul Dumnezeu a trimis aici primele viețuitoare ale obștii, care au primit aici votul monahal: al ascultării, sărăciei și al castității. Toamna anului 1992 va rămîne pentru totdeauna
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Constantin Duca Voievod, Domnul a toată Țara Moldovei"". Ctitorul a înzestrat probabil mănăstirea cu o bucată de loc a cărui întindere este greu de precizat. Domnitorul Nicolae Mavrocordat (1709-1710, 1711-1716) a extins terenurile mănăstirii, dându-i un teren cu ""pomeți, paragini de vii, locuri de grădini și pădure"". Acest teren se întindea pe valea râului Căcaina, de la iazul Mănăstirii Dancu spre nord. În anul 1809, Serafim, egumenul Mănăstirii "Trei Ierarhi" a restaurat această biserică, fiind așezată atunci o a treia pisanie
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
ani. Altețele lor au petrecut în România opt zile timp în care au împărțit ajutoarele constând în medicamente, alimente, haine și alte ajutoare de urgență. Principesa Sofia vizitează orfelinate, spitale, case de bătrâni, sate distruse de comunism, monumente aflate în paragină, emoția primei vizite fiind umbrite de tristețea în fața sărăciei si distrugerea la care a fost supus poporul român în timpul dictaturii comuniste. Drama zecilor de mii de copii din cele 600 de orfelinate aflate în condiții inumane, care semănau izbitor cu
Sofia, Principesă a României () [Corola-website/Science/304358_a_305687]
-
apartament. Mai târziu a început să dea lecții de pian. Principesa Elisabeta a murit la 15 noiembrie 1956, în vârstă de 62 de ani, și a fost înmormântată pe Riviera franceză. La începutul anului 2006, domeniul de la Banloc, aflat in paragină, a fost revendicat de Prințul Paul Lambrino, în calitatea sa de bastard, in nici un caz nepot al prințesei Elisabeta, aceasta neavând moștenitori pe linie directă. În luna iulie a anului 2007, procesul de retrocedare este sistat, deoarece Casa Regală de
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
, județul Sălaj, se află într-o casă din secolul al 18-lea, acoperită cu paie, salvată în anii 1980 în scopul de a găzdui o colecție de exponate locale. Edificiul se află în stare de paragină. Piesele de muzeu sunt expuse într-o încăpere a școlii din localitate. Valoarea arhitecturală a casei constă în aceea că este una din puținele care au rămas în picioare din secolul 18 în satele Sălajului. Dimensiunile ei neobișnuit de mari
Muzeul din Cizer () [Corola-website/Science/312484_a_313813]
-
tindă se păstrează ""boboroanca"", o structură de bârne cu rolul de a proteja acoperișul de paie împotriva scânteilor din foc. Aceasta a fost folosită odată cu succes și ca afumătoare. Casa și un teasc de vin alăturat au fost lăsate în paragină, găsindu-se astăzi într-un stadiu avansat de ruină. Cu inițiativă neîntârziată și cu expertiză de la muzeele din Zalău sau Cluj casa muzeu și teascul se pot salva. O alternativă ar fi mutarea ei în Parcul Etnografic „Romulus Vuia”, din cadrul
Muzeul din Cizer () [Corola-website/Science/312484_a_313813]