1,851 matches
-
termeni mesianici. Această noțiune neobișnuită a fost pusă serios în discuție recent, nu în ultimul rând datorită descoperirii unui sul la Qumran (4Q521), care vorbește de vindecările care vor avea loc atunci când Mesia va apărea, fapte care sunt în strâns paralelism cu sumarul lui Isus în replica dată lui Ioan Botezătorul, care se afla descurajat în închisoare (Mt 11,2-6; Lc 7,18-23). Pornind de la această importantă descoperire, savanții sunt acum mai deschiși să accepte că evangheliile au afirmat mereu că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
-i pună această întrebare. Intrarea lui Isus în Ierusalim în strigătele mulțimii, purtarea îndrăzneață din incinta templului și evenimentul ungerii sale, toate indicau autoconștiința sa mesianică. Chiar și faptul că a vindecat și exorcizat persoane putea fi perceput ca un paralelism cu povestirile memorabile despre faimosul rege Solomon. Isus răspunde fără sfială la întrebarea marelui preot: „Eu sunt; și îl veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii și venind pe norii cerului” (16,42). Replica lui Isus combină două
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
deoarece acest gest era făcut din batjocură și nu din simpatie, soldații nu l-au împiedicat. Cuvintele: „Lăsați, să vedem dacă vine Ilie să-l dea jos” pot face parte din batjocură și, dacă a fost așa, ar fi un paralelism cu ceea ce au spus mai marii preoților anterior: „Mesia, regele Israelului, să coboare acum de pe cruce ca să vedem și să credem!” (Mc 15,32). Este posibil și ca un spectator, cuprins de milă, să fi alergat la Isus ca să-i
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
neînlocuirea ei? «Măreția și mizeria filosofiei!», am putea exclama, împrumutând expresia pascaliană. Pentru Pascal, ființa măreață dar și mizeră este doar omul, iar între modul de a concepe omul și natura filosofiei există o legătură destul de strânsă și evidentă. Acest paralelism este sursa unei susțineri ce simplifică și, în același timp complică, discursul pe care ne-am propus să-l construim; în orice caz, îl situează într-un context viu, și-l asumă într-o experiență de care nu se poate
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
deplasarea granițelor activității filosofice și transformărilor pe care le implică acestea: de la speculația îndreptată spre contemplația adevărului, la tehnica de clarificare a experienței, de la cunoașterea ideală a lumii, la explicarea practicii. Schimbarea se întâlnește, de asemenea, și chiar un oarecare paralelism, la nivelul concepției politice, sau sub forma variației conceptului însuși de activitate politică și a rolului acesteia. Ceea ce rămâne constant este implicarea filosofului în acțiunile politice și în această implicare se evidențiază câteva caracteristici ce rămân constante, în ciuda variațiilor pozițiilor
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
organizației și cultura managerială. Cu toate acestea, distanța dintre teoria motivației și practica motivării este resimțită de ambele părți. Această distanță nu este rezultatul unui decalaj (de timp sau nivel de complexitate), ci mai degrabă apare ca un rezultat al paralelismului dintre cele două paliere. Din teoriile motivației în muncă pot fi inferate o serie de tehnici și practici de motivare, care își pierd însă din "strălucire" atunci când sunt aplicate în mediul organizațional. Tehnicile clasice de motivare: stabilirea obiectivelor, îmbogățirea și
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
savantul considera că religia patriarhilor se fonda pe principiul Theòs patrôos, „Dumnezeul părinților” sau „patriarhal”, un nume care îi însoțea pe propriii credincioși în migrațiile lor și era independent fie de sanctuarele locale, fie de ciclurile anotimpurilor. Alt dispunea de paralelisme recente despre acest fel de pietate, doar din epoca elenistă, dar între timp au fost descoperite o serie de exemple orientale antice, de la textele antice asiriene din secolul al XIX-lea î.C. până în epoca nabateilor. 4.2. Lipsa izvoarelor
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
consacrat printr-o celebrare solemnă oficiată în principal de Solomon; el a rostit rugăciunile, omiliile și binecuvântarea finală, pe lângă acestea oferind și sacrificiile. Ritualul este foarte asemănător cu cel atestat în Mesopotamia începând cu epoca sumeriană; ținând cont de acest paralelism împreună cu poziția asumată de rege în liturgie, putem trage concluzia că în acel moment Solomon îndeplinea funcțiunile marelui preot. E foarte plauzibil ca îndatoririle cultuale ale regilor lui Iuda, succesorii lui Solomon, să includă și o astfel de funcție: lui
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
relatarea întoarcerii exilaților din Babilon și restaurarea lui Israel ca efect al unui nou „exod” și a unei noi „cuceriri”, inserând în acest context conceptul de alianță sau de angajament, de orice natură ar fi acesta, Deutero-Isaia ne oferă un paralelism aproape complet între preistoria lui Israel și începutul epocii postexilice. c) Is 56,4-6 e un alt text important pentru că admite ca în comunitatea poporului lui Dumnezeu să intre și persoane care înainte erau excluse (cf. Dt 23,2 ș
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
practica de atunci, de la sfârșitul secolului al V-lea, a acestor sărbători, în vreme ce datarea altor fragmente, oricât s-ar discuta, va fi mereu problematică și aproximativă. Din păcate textul are lacune considerabile ce pot fi restaurate în parte cu ajutorul multelor paralelisme și repetiții. Din fericire cea mai mare parte a datelor și a celorlalte elemente semnificative este intactă. Textul sună astfel: 1) [Fraților mei] 2) Jadeniah și însoțitorii săi, soldați iudei, fratele vostru Hananiah. Fraților mei să le [dea] Dumnezeu prosperitate
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
altfel se întâmplă în multe alte sărbători. Așadar, este limpede că și această poruncă - nu și motivațiile sale teologice - datează dintr-o epocă antică. b) În scrierile istoriografiei Dtr și în cele atribuite profeților preexilici sâmbăta apare foarte des în paralelism cu luna nouă; de aceea, e necesar să ne ocupăm și de această sărbătoare. Termenul ebraic tehnic pentru „lună nouă”, după cum am notat deja (cf. 12.4.d) este ḥṓdeš (de la rădăcina ḥădaš, „a reînnoi”); el va indica în cele
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
din acest motiv, munca înceta - dar atunci cele două motivații, cea babiloniană și cea israelită, sunt complet diferite - sau, după cum ni se pare mai plauzibil, era o zi, deși nefastă, în care munca totuși nu înceta, în acest caz lipsind paralelismul formal cu sâmbăta biblică. În Biblia ebraică lipsește cea mai mică aluzie la faptul că sâmbăta ar putea fi o zi nefastă, chiar și dacă am elimina din religia yahwistă toate valențele sale originare negative; pe lângă aceasta, în Babilon, ziua
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cădea de mai multe ori pe lună, precum sâmbăta iudaică, ci o singură dată. c) Și legătura sâmbetei cu luna nouă ni se pare problematică, iar în forma în care era considerată la începutul secolului al XX-lea, pe baza paralelismului dintre sâmbătă și luna nouă prezentă în profeți (exceptând cazul în care a fost eliminat odată cu reforma lui Iosia), nu poate fi demonstrată: luna nouă este atestată la Qumran (1QM II.4 ș.u.; Moraldi 1986, pp. 276 ș.u
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
care a fost eliminat odată cu reforma lui Iosia), nu poate fi demonstrată: luna nouă este atestată la Qumran (1QM II.4 ș.u.; Moraldi 1986, pp. 276 ș.u.; García / Martone 1996, p. 198) și în Noul Testament (Col 2,16). Paralelismul se explică cel mai logic prin faptul că ambele solemnități se repetau la intervale scurte de timp, dar regulate. În rest, termenul šabbăt nu indică niciodată fazele lunii; termenul ḥṓdeš e folosit întotdeauna pentru „lună nouă” și kése’ pentru „lună
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
loc un fel de restitutio in integrum, de restabilire a condițiilor originare ale solului după deteriorarea sa, cauzată de intervenția omului. b) Dacă exista această uzanță se ridică întrebarea: cum se punea în practică, efectiv, principiul odihnei pământului? Plecând de la paralelismul dintre anul sabatic și eliberarea sclavului din cauza datoriilor (Ex 21,2 ș.u.), unii comentatori presupun că, la origine, odihna pământului nu se celebra în toată țara în același an, dar că se crea un fel de rotație prin necultivarea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
e abolit și întregul corp ne este paralizat, lăsând astfel mintea liberă pentru halucinare. Când facem dra goste, dim potrivă, mintea ne e abolită, iar corpul se scufundă în voluptate. Un ultim amănunt vine să întărească acest ciudat și fascinant paralelism: când visăm, indi ferent de conținutul visului, sexul nostru este întot deauna erect... Îmi amintesc un banc idiot din copilărie, care definea femeia drept „ceva de care te ții când faci dragoste“. Fără intimitate reală, atât femeia cât și bărbatul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pregătit și, în vară a dat lovitura. La F.F., la Matematici! Era bun în școală la acest obiect, nimic de zis, nu strălucea, dar nici nu se bălăcea în mediocritate. Păcat, însă, că matematicile n-au putut compensa, la bacalaureat, paralelismul său perfect cu literatura. Of, cuiul dracului! A terminat facultatea, a obținut catedră în sat, pe urmă a început-o pe cea de-a doua, Științele Economice, a absolvit-o, după care s-a înscris la drept. E anul doi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
precisă cu privire la practica reală rituală din epoca monarhică, pentru că nu e sigur că ritualurile au rămas mereu aceleași. Neavând însă alte izvoare scrise databile în epoca monarhică cu privire la cultul din Israel și Iuda, putem doar considera - având în vedere și paralelismele cu celelalte culturi semitice - că în sanctuarele regale, aproape în mod sigur, s-a desfășurat zilnic sacrificiul în onoarea lui Yhwh, Dumnezeul suprem, în timp ce existența cultului săptămânal din ziua de sâmbătă e nesigură întrucât sărbătoarea sâmbetei pare să fi dobândit
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cât și cu simpla rugăciune, avea și mai multă relevanță în viața cotidiană concretă a omului. Pentru a exemplifica foarte sumar acest lucru, să ne amintim de textul așa-numitei „binecuvântări sacerdotale” din Num 6,24-26 care are un prețios paralelism arheologic în două lame de argint, subțiri, descoperite în 1979 pe colina Ketef Hinom, în afara zidurilor antice ale Ierusalimului (Barkay et al., 2004) asupra cărora este oportun să ne oprim. Descoperirea lamelor de argint la Ketef Hinom, găsite în repositorium-ul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
domnia sa cosmică asupra tuturor celorlalte forțe ale naturii (expresii asemănătoare sunt utilizate pentru domnia pământească a lui David în 2Sam 3,10). Ideea de domnie cosmică a suveranului ceresc este o imagine uzuală în teologia regală a timpului având multe paralelisme în culturile religioase vecine lui Israel. Reprezentarea literară a lui Dumnezeu ca dominator ceresc al cosmosului se exprimă și prin imaginea de cavaler divin a lui Yhwh care călătorește în cer stând pe nori ca într-un car: Dt 33
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
extraordinare care îl însoțesc (2Sam 22,14: „Yhwh a tunat din ceruri, Cel preaînalt și-a făcut auzit glasul”; cf. Ps 18,8-16; 77,19). Pentru a înțelege mai bine această imagine literară facem apel și în acest caz la paralelismul cu mai-sus citatul Ciclu al lui Baal în care se povestește cum acesta, după ce a învins forțele haotice ale mării și și-a construit o locuință în ceruri: „A descris o crăpătură în nori, Baal și-a făcut auzit glasul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
epoca monarhică nu poate fi descrisă fără a o compara cu concepțiile popoarelor vecine (cf. Podella, 1987). Biblia utilizează mai mulți termeni pentru a indica lumea de dincolo. Cel mai frecvent este še’ôl, cuvânt cu etimologie incertă și fără paralelisme extrabiblice. El desemna împărăția morților localizată în special în partea de jos a lumii, sub pământ, după cum o arată, fie unele verbe („a coborî”, „a cădea” în še’ôl), fie unele expresii adverbiale („în jos”, „dedesubt”) utilizate în relație cu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Luni în șir, menținuse relații corecte cu Grosvenor, pe baza unui contact redus la minimum. În acest timp, Kent își consolidase poziția, impunând adoptarea a diferite moțiuni care confereau secției sale mai multă autoritate în anumite probleme, sub pretextul evitării paralelismelor. Grosvenor știa prea bine că numai un alt nexialist ar fi putut înțelege ce importanță avea, pentru moralul membrilor expediției, încurajarea inițiativelor individuale, chiar cu riscul de a sacrifica o parte din eficacitate. De aceea, nici nu se ostenise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
limba Barbarei mele nu linge la hotel Crillon decît testiculele pe care bietul de mine le duce! Va fi tata sensibil la această trudă asupra asonanțelor și aliterațiilor? Va aprecia el cum se cuvine variațiile mele vocalice subliniate printr-un paralelism consonantic? Va Înțelege el oare că eu mențineam tradiția acelor poeți de curte numiți les Grands Rhétoriqueurs de la sfîrșitul secolului al XV-lea? Nu eram nemulțumit de antiteza ventricule/testicule. Iar dacă Îi venea cumva fantezia de a se interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și realitatea, cine să garanteze dacă sîntem și ce am fi cu toții, cine să poată spune dacă nu e totul o iluzie care se amestecă și se tulbură pentru a fi realitate? În această lume plină de contradicții, contraste, paradoxuri, paralelisme, încîlceli, încurcături, diversitate, totul este trecător și aparent, totul pare iluzoriu și relativ încît, pînă la urmă, adevărul este esențial și egal cu înțelegerea... egal cu a fi. A fi este tot un fel de iluzie. Totul este, într-un
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]