880 matches
-
pusă pe podea. — N-am a mă plînge, răspunse domnul Mundy. Holul era strîmt și Întotdeauna se simțeau stînjeniți cînd domnul Mundy Îi făcea loc să treacă. Ajunse la baza scărilor, se opri lîngă standul de umbrele și-și descheie pardesiul. Mereu avea nevoie de cîteva minute pentru a se obișnui cu Întunericul de-acolo. Privi În jur clipind. — Frate-meu e pe-aici? Domnul Mundy Închise ușa. — E-n salon. Intră, dragă. Dar Duncan Îi auzise deja vorbind și strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își scutură pantalonii. — Uneori, Îi spuse el lui Viv, se urcă pe umerii mei. Merg cu ea pe umeri - nu-i așa unchiule Horace? -, cu ea Înfășurată În jurul gîtului. Ca un guler. Viv avea un guleraș din blană artificială la pardesiu. El se apropie și-l pipăi. — PÎnă la urmă, tot ți-a rupt cămașa, zise ea. — E doar o cămașă, spuse el răsucindu-se să se uite. Eu nu trebuie să arăt la fix, ca tine. Nu-i așa că Viv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
simțea brațele și picioarele subțiri, care se Încingeau, părul negru lipindu-se de ele, fin ca mătasea... O clipă Își dori să fie din nou copii. Încă i se părea extraordinar că totul ieșise așa, pînă la urmă. Își scoase pardesiul și pălăria și se așeză. Domnul Mundy se Întorsese În bucătărie. Apoi Îl auziră cum pregătește ceaiul. Ar trebui să mă duc să-i dau o mînă de ajutor. Spunea asta de cîte ori venea. Iar Duncan Îi răspundea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ținuse de ea, fredonîndu-i la ureche. Ceasul indica ora zece și douăzeci opt de minute. Traversă sala casei de bilete, dar nu spre peron, ci Înapoi, spre intrare. Se apropie de un stîlp și privi spre stradă, strîngîndu-și mai mult pardesiul În jurul ei, pentru că i se făcuse frig pierzînd vremea acolo. Peste cîteva clipe, o mașină trase la bordură; se opri la cîțiva metri, mai departe de luminile stridente ale stației. În timp ce trecea, văzu șoferul plecîndu-și capul și Încercînd s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
reci. Primul gînd, nebunesc, prostesc, a fost că Julia o părăsise, și intră cu un sentiment de spaimă În dormitor și deschise Încet ușa garderobului, fiind sigură că hainele Juliei fuseseră luate... Făcu toate aceste gesturi Înainte de a-și scoate pardesiul și, cînd constată că hainele Juliei erau tot acolo, că nici una dintre valize nu lipsea, că peria, bijuteriile și cosmeticele ei erau Împrăștiate pe toaletă, se așeză stînjenită pe pat și răsuflă ușurată. Cretină afurisită, Își zise, aproape izbucnind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ușurată. Cretină afurisită, Își zise, aproape izbucnind În rîs. Dar, unde era Julia? Helen se duse Încă o dată la garderob. După un calcul scurt, Își dădu seama că Julia ieșise Îmbrăcată În cea mai elegantă rochie și cel mai frumos pardesiu. Își luase poșeta care arăta ca lumea, nu pe aceea jegoasă. Probabil că se dusese În vizită la părinți, se gîndi Helen. Poate că ieșise În oraș cu agentul literar sau editorul ei. Ar putea fi cu Ursula Waring, rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ultimul moment, așa cum făcea de obicei, și o rugase să vină la birou și să semneze vreo hîrtie sau ceva de genul ăsta. Dacă așa stăteau lucrurile, Julia ar fi lăsat un bilet. Helen se ridică În picioare, Își scoase pardesiul - calmă acum - și Începu să caute prin casă. Se Întoarse În bucătărie. LÎngă cămară aveau o mînă de aramă atîrnată de un cui, În care prindeau liste și mesaje, dar toate mesajele prinse acolo erau vechi. Căută În jur, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Julia se depărtă și zise lejer: — Am fost cu Ursula, atît. M-a invitat la ceai. Într-un fel, știi și tu cum se Întîmplă, ceaiul s-a transformat În cină. — Ceai? — Da, zise Julia. Se Îndreptă spre hol scoțîndu-și pardesiul și pălăria. — Nu-ți stă În fire să-ți Întrerupi ziua de lucru așa. — Ei, am lucrat o grămadă mai devreme. Am lucrat ca o furie, de la nouă pînă la patru! CÎnd a sunat Ursula, mi-am zis... — Eu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de emoționată, de data asta, că nu mai putea respira. Aprinse veioza. Se uită În oglindă și-și mai pieptenă părul. Apoi Începu să tremure. I se făcuse frig cît stătuse În bar, Îmbrăcată doar În rochie, așa că-și puse pardesiul pe umeri și stătu lîngă caloriferul abia Încălzit, În speranța că se va mai Încinge, simțind cum i se face pielea ca de găină pe brațele goale și Încercînd să le frece. Privi ceasul legat cu sîrmă și așteptă. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încinge, simțind cum i se face pielea ca de găină pe brațele goale și Încercînd să le frece. Privi ceasul legat cu sîrmă și așteptă. Peste cincisprezece minute se auzi o bătaie ușoară În ușă. Alergă s-o deschidă, aruncîndu-și pardesiul din mers, iar Reggie se năpusti Înăuntru. — Isuse! murmură el. Locul ăsta dă pe dinafară de lume! A trebuit să stau secole pe scară, pretinzînd că-mi leg șireturile. O cameristă a trecut pe lîngă mine de două ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Tânăra iluzionistă păși în colți și ridică dispozitivul, un cadru ușor în formă de siluetă umană, care zăcea pe burtă. O perucă roșcată și scurtă acoperea porțiunea de cap, iar trupul era înveșmântat în haine care aduceau cu blugii și pardesiul pe care le avusese pe ea Kara când Bell îi pusese cătușele. Brațele păpușii improvizate se dovediseră a fi din latex, legate laolaltă cu cătușele lui Bell, din care Kara reușise să se elibereze, atașându-le apoi din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cinzeci și doi. așa că a devenit atentă la zgomotul ușilor de tramvai care se deschideau și se închideau în răstimpuri. încerca să localizeze de unde vine zgomotul și să se apropie de el. a poposit un minut cu nasul înfipt în pardesiul unui bătrânel care tușea încontinuu. apoi s-a trezit strivită literalmente de o femeie foarte grasă care avea în mâini trei papornițe uriașe. iar apoi a fost pipăită din cap până-n picioare de un adolescent puber însetat de dragoste trupească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
povestit despre el!... Să știi, adăugă apoi iar către Apostol, că dumnealui mi-a ținut tovărășie toată iarna, altminteri m-aș fi prăpădit de urît! Ofițerul de honvezi, fercheș, spilcuit, pudrat, ieși la iveală, mai îndrăzneț. Pe brațul stâng purta pardesiul Martei. Salută ceremonios, zăngănindu-și pintenii: ― Locotenent Tohaty... Urmă o pauză, fiecare așteptând să înceapă cellalt vorba. Tot Marta curmă tăcerea, cu o vioiciune atât de exagerată, că amândoi bărbații plecară ochii: ― Am fost în piață pentru cumpărături și acolo
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Mișu, văzându-l pe Scămoșilă, motanul meu siamez, a început să povestească cum tatăl său, militar, enervându-se pe maică-sa, scotea sabia și tăia câte o pisică în două... Cred că inventa, însă Mircea Ivănescu, oripilat, și-a luat pardesiul sărăcăcios și-o geantă uriașă (lucra deja la Transilvania...) și, pur și simplu, a fugit pe linia ferată spre gară... Parcă îl văd și acum: micuț, cu ochelarii cu lentile groase, sărind neîndemânatic din traversă în traversă. Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
s Basement să văd dacă găsesc ceva chilipiruri. Dar cu durerea de cap din dimineața asta, s-ar putea să nu am energie decât pentru o plimbare în parc. Îmi ia o oră să fiu gata. Slavă Domnului că am pardesiul cu mine. Să te plimbi prin Boston neîmbrăcat corespunzător poate fi tare neplăcut. Odată ce am ieșit, mă simt imediat mai bine. Camerele de hotel au ceva foarte claustrofobic. Poate de la aerul condiționat. E totuși frig. Ieșită din holul hotelului, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de pe verso. Acum este cam târziu, dar mâine putem mergem la fotograful din centru, se spune că este... Victor nu sfârșește fraza când soneria de la poartă îi avertizează că au vizitatori. Vizitatori neașteptați ! Siluetele unui bărbat înalt îmbrăcat într-un pardesiu negru și cea a unei femei suple în costum taior se disting pe fundalul unei mașini oprite în fața casei și a orizontului luminat încă de apusul de soare. Vocea lui Victor care îi întâmpină este gâtuită de o emoție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
frunza-n vînt" e unul dintre (prea) rarele romane de care se poate ține seama în stricta noastră actualitate literară. Cârtitorii În drumul spre gară l-a întâlnit pe Alexe. Fuma cu umerii ridicați, cu mâna stângă adâncită în buzunarul pardesiului. De îndoitura cotului atârnau toartele unei sacoșe goale, din pânză, ce flutura din când în când. Femeia mai avea o jumătate de oră până la venirea trenului, autobuzul sosise nesperat de repede, de aceea Carmina i-a propus lui Alexe s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parcă ar fi spus, du-te, ce mai, fără să se urnească din loc, apoi, în timp ce femeia își închidea poșeta, o privi câteva secunde cu ochii lui albaștri, absolut nevinovați. Porni de-a lungul trotuarului, își ridică din mers gulerul pardesiului. Imaginar îl întrebă pe Alexe: Ce mai face Nina? Și bărbatul îi răspunse ca un automat: Întrebare de gradul zero, absolut idioată. Și madam Olguța o întreabă așa de madam Popescu când o întâlnește în piață și asta o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o întâlnește în piață și asta o ia în serios și-i relatează jumătate din istoria familiei, cu nepoți, cuscri, nași, verișori, cumetre. Carmina pufni în râs și, conștientă că nu e singură pe trotuar, își ascunse fața între gulerele pardesiului. Prima oară când i se servise replica, fusese șocată, copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să dispară pur și simplu din peisaj. Înainte de a intra pe ușa gării, aruncă o privire în urmă. Alexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un băiat taciturn, necăsătorit, slăbuț, palid, cu părul rărit pe creștet, meticulos și răbdător, cu o vocație de înger, de-o politețe demodată cu femeile. Își saltă de pe cap căciula, sau basca, ce are, se înclină, la cuier își agață pardesiul tocmai la perete, chiar dacă știe că i se va murdări de var, lasă altora locul din față.. Pe hol se oprește lipit de zid și te așteaptă să treci cu toate că pe holul larg s-ar putea strecura și o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un dentist, unii parcă-s unși cu miere, zău așa. Angelescu, străin de gândurile Ninetei, continuă pentru el: Dar ceilalți? Un nou val de sânge ciudos îi inundă fața, ofta și gemea, își petrecea cu vădită dificultate brațele prin mânecile pardesiului, auzi, un hipertensiv, să urce zi de zi scările în atâtea blocuri și prin mahala să țină piept câinilor, nu că, nu se mai poate... Hai, hai, comentă în gând Nineta, fără să creadă în gemetele lui, lasă teatrul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mămăliguța caldă pe masă, bine c-ai venit, mi-a zis și mi-a făcut semn să intru în bucătărie. Lasă brânza, lasă mămăliga, i-am zis și hai la aprozar că s-a băgat varză. Mi-am schimbat repede pardesiul, am trecut pe la un vecin să luăm căruciorul și ne-am dus la varză. Am cumpărat doi saci și i-am băgat în boxă, acum caut sare grunjoasă și nu găsesc nici dram, am pățit și eu ca în poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
arunca peste ochi părul, mergea țintă, fără să se uite în dreapta și-n stânga, avea impresia că se comporta ca un infractor înainte de a da lovitura. În stație a așteptat lipită de un stâlp de beton, cu mâinile în buzunarul pardesiului, cu gulerul pe jumătate ridicat, părul îi bătea într-una obrazul, aproape o ustura, mai târziu a urcat fără să răsufle scările, a sunat nerăbdătoare la ușă, putea foarte bine să nu-i găsească la ora aceea, nu se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi se par străini și obiectele din cameră, toate, nu-mi par a fi ale mele și mă cutremur la întrebarea, ce caut eu aici în casa asta, aici, la margine de lume, sau mă uit după poșetă sau după pardesiu, pregătită, parcă, să plec, în sfârșit la mine acasă. Un minut care trece, în fine, trece și el, e dureros doar că el există, că el exprimă o stare de spirit bine ținută în frâu. Doamne, ce bine mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o ezitare, ca și cum s-ar teme să nu se descopere pe el însuși înăuntru. nu știe de ce, dar îi vine să bată politicos la ușă. Vocea îi pufăie, nemulțumită, în creier. X intră. închide imediat ușa în spatele lui. își scoate pardesiul și pălăria, le agață în cuier. se șterge de sudoare, își schimbă cămașa. ezită să se apropie de fereastră. De la etajul șase se vede o prea mare parte din oraș. X preferă să se așeze la masa lui de lucru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]