3,306 matches
-
Sania albastră”, care s-a bucurat la vremea aceea atât de atenția publicului, cât și a criticilor de specialitate. În Franța și-a continuat meseria de actor, jucând alături de nume celebre că: Gerard Depardieu și Barbara Schultz. Printre spectatorii săi parizieni s-au numărat Alain Delon și Jean-Paul Belmondo. A fost partenerul pe ecran al altor actori celebri că Michael Keaton și Michael Câine. Pe 4 februarie 2011, Bogdan Stanoevici a revenit în România, cu ocazia premierei filmului israelo-franco-roman, “Misiunea directorului
Cine este Bogdan Stanoevici, propunerea premierului pentru Ministerul Românilor de Pretutindeni () [Corola-journal/Journalistic/31862_a_33187]
-
Sorin Lavric Meister Eckhart, Întrebări pariziene și alte scrieri, ediție bilingvă, traducere din latină, introducere, indici, glosar și note explicative de Daniel Farcaș, Edit. Polirom, Iași, 2013, 396 pag. Cui i s-a aplecat de tipare bătătorite, lectura cîtorva texte din Eckhart poate avea efectul unei
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
complot asemănător, cocktail de prejudecăți, de intrigi și de dorință fierbinte de-a păstra averea și istoria în familie. Va avea un copil, dar nu cu prințul care o părăsește la nici două săptămâni după căsătorie, ci cu un aviator parizian, imagine a modei, a noului, a viului care o sedusese de prima dată și pentru totdeauna în orașul vieților ei amestecate. Captiv în căsătoria în care este și ea captivă, nou-născutul va moșteni tradiția și va satisface nevoia de urmași
Viețile Parisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3143_a_4468]
-
te poți pricepe la șmecherii și vicleșuguri și să nu fii, în fond, decât un prostălău. Cartea n-a avut nici măcar un succes de curiozitate. Totdeauna când un volum e tras în mai mult de trei mii de exemplare, editorul parizian se grăbește să menționeze acest minimal succes. Copertele și banderolele dau de veste: "a cincea mie"...; "a zecea mie"...; "a una suta mie!"... Nici urmă de asemenea indicație pe opera Saint-Simon-ului de la Dunăre. Cu toată zarva darabanelor reclamei, Petru Dumitriu
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
autorului, pe deplin. Dar când se decide să rămână un băiat "de familie", el știe să scrie mai pe ocolite. De pildă: "...a băgat-o în burta mă-sii" ( Rendez-vous au Jugement dernier). Ce vor fi zicând însă eventualii lectori parizieni de acest mod de a "sân-simoniza"? Și acum o mostră de rafinament literar, o scenetă, o idilă în doi: "...se dezbrăcară apoi în pielea goală și se puseră să facă încă o dată dragoste (prima dată a fost pe îmbrăcate). Pe
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
Românești din Iași. Cronicarul vorbește despre "vigoarea" portretelor și desenelor în cărbune ale tânărului artist. Mai apoi, o fotografie din arhiva cumnatului său, ing. Paul Știubei, ni-l înfățișează cu un chip luminos, de o olimpiană seninătate, într-un atelier parizian. Va fi cutreierat, de bună seamă, muzeele Parisului, în acea epocă de mare efervescență și înnoire a vieții plastice, și apoi va fi poposit la Fontenay-aux-Roses, cu sprijinul lui Nicolae Iorga. Nu știm care îi va fi fost universul artistic
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
fi cunoscut arta lui Theodor Pallady, maestru deosebit de prețuit de scriitoare care a publicat despre el un memorabil reportaj în "Adevărul literar și artistic". Acesta va fi fost "universul plastic" în care s-a format Dimitrie Sadoveanu. Apoi despre experiența pariziană ne vorbește o reproducere de calitate după o natură statică de Braque (aflată în arhiva Nataliei Sadoveanu, soția pictorului). Se pare că Miti a avut o prețuire deosebită pentru pictorul francez. Alături de această reproducere ce împodobea atelierul artistului se afla
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
acum mai multe decenii. Sau chiar știu că nu sunt. Dar, oricum, mi se par niște adevăruri indubitabile. Ceea ce e mai ciudat este că multe dintre produsele unor nonconformiști de azi se vând foarte bine mâine. Vezi refuzații de pe la saloanele pariziene de acum peste o sută de ani și prețul unui Van Gogh astăzi, sau, de fapt, de a doua zi după ce el nu se mai putea bucura de banii scoși pe ce pictase în vreun moment de nebunie creatoare. Ceea ce
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
ulterioare. Un oarecare Reichsleiter, tot Rosberg, dar altul, depune 162 de Matisse la Jeu de Pomme din Paris. Se presupune că „Femeie șezând” ar fi făcut parte din ele, dar nu există nici o consemnare. Cert e că Göring vizitează muzeul parizian de douăzeci și una de ori înainte de 1944. În 1942, un troc ar fi avut ca obiect „Femeie șezând” și „Cele trei Grații” ale aceluiași Matisse. Așa se pare că ajunge „Femeie șezând” în posesia familiei Gurlitt, la care tabloul a fost
Habent sua fata… () [Corola-journal/Journalistic/3021_a_4346]
-
toată de la un brocanteur împreună cu altele dintr-un album vechi poate valora între 50 și 75.000 de euro. Și când te gândești că ea a așteptat mai bine de un secol pe o tarabă dintr- un târg de vechituri parizian fără să i se dea atenție!
O fotografie necunoscută a lui Baudelaire () [Corola-journal/Journalistic/3022_a_4347]
-
fost «omul nou», paznicul noii orânduiri, casapul, lucrătorul specializat În torturi, În cruzime excesivă și crime În lanț. Nu-mi vine să cred că am putut scăpa viu din cea mai cumplită fabrică a morții...” 2 În 1999, la editura pariziană Plon-Criterion a apărut cartea lui Sergo Beria intitulată „Beria, mon pere. Au coeur du pouvoir stalinien”, 446 pagini („Tatăl meu, Beria. În inima puterii staliniste”). Istoria Europei a cunoscut câteva nume de polițiști infami, frați buni cu diavolul, de o
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
preferă ceea ce deja cunoaște. Tot la Atheneu, de această dată în compania clarinetistului italian Giampiero Sobrino, a pianistului Andrei Licareț, tot prima Rapsodie de Debussy a dobândit vehemența tușelor sonore trasate cu acea fermitate ce amintește de creația pictorilor fauviști parizieni din prima jumătate a secolului trecut, creație marcată de puterea de seducție a culorilor tari, pure. Ideea întregului recital - de altfel admirabil formulat! - a avut în vedere juxtapunerea celor două zone ale spiritualității europene proprii secolelor XIX și XX; anume
Tezaur muzical cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/3036_a_4361]
-
alterat, ca în cazul lui Baudelaire vopsindu-și părul în verde, al lui Gérard de Nerval plimbînd prin Port Royal un homar de zgardă, sau al lui Alfred Jarry, care lua cina începînd cu desertul și terminînd-o cu aperitivele. Față de parizieni, boema bucureșteană a scăpat de excesele unui snobism demonstrativ. A doua trăsătură e exuberanța romantică, formă euforică de a trăi cu capul în nori, sfidînd criteriile succesului. Boemul este opusul carieristului, dînd cu piciorul în mod sistematic la fiecare ocazie
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
despre care Moretti observa că presupune doi poli - unul corespunzând situației și statutului real al personajelor (majoritatea studenți sosiți la Paris cu gândul parvenirii, care se stabilesc în Cartierul Latin), celălalt, obiectului dorinței acestora (foburgurile luxoase, populate de fabuloasele élégantes pariziene)10. Între cei doi poli, distanța dintre lumea deznădejdii și mizeriei și cea a strălucirii și luxului. O serie de indicii însoțesc această delimitare: printre acestea, faptul că Mitică Gheorghiu, funcționar bancar cu un anumit statut social și stare financiară
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
Parfumul lui Patrick Süskind, mirosul acționează și ca indiciu de ordin social (subliniind diferențele olfactive dintre cartierele opulente ale Parisului, precum foburg Saint-Germain, și zonele mai puțin privilegiate, precum celebra piață Les Halles), demonstrând deopotrivă că geografia socială a cartierelor pariziene astfel conturată revelează, totodată, o lume a mirosurilor „profesionale” (p. 95).
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
romancierului cu frații masoni Bibescu. Sub semnul misterioasei litere G Considerat doar „o carte despre snobism”, Guermantes devine, din perspectiva acestor deschideri esoterice din biografia autorului său, un roman eminamente inițiatic, un jurnal al unei labirintice apropieri personale, prin saloanele pariziene, de misterul unui nume care se revelează totodată ca un important semn pentru autor. Căci Guermantes nu e doar numele unui ținut mirific care a înflăcărat cândva imaginația copilului Proust, ci și semnul sub care adultul înțelege și disimulează polisemic
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
că evenimentul cel mai neînsemnat capătă o importanță fără măsură. Simplul fapt că massmedia au crezut de cuviință să decripteze non-vacanța puterii din fruntea statului - primul-ministru revenit din vacanță ca să preia ștafeta de la președintele plecat într-un orășel din periferia pariziană - e suficient să explice amploarea fenomenului.” Faptul că în marea Franță mass-media se comportă ca și în mica Românie să fie oare de natură a ne consola de vidul mediatic estival (și nu numai!) de la noi? România altfel, domnule Boia
Și la alții ca la noi () [Corola-journal/Journalistic/3259_a_4584]
-
care desenatorul și scenaristul italian Hugo Pratt descinde pe malurile Senei sunt cunoscute. Enigmatică rămâne decizia conducerii revistei Pif de a adăposti în paginile sale un erou ale cărei valori, comportament și filozofie de viață erau departe de ideologia editorilor parizieni. Corto Maltese își face debutul impetuos și, cum spuneam mai sus, ambiguu, pentru că însăși planșa-reclamă, de la pagina 11 a revistei, îl așează în plan secund. Figura centrală a episodului publicat în numărul 58 / 1970 pare a fi adolescentul Tristan Bantam
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
aduce în Prințesa și cerșetoarea (trad. Ianina Marinescu, 192 pag.) o eroină de 13 ani, Lou, precoce și receptivă, a cărei viață se schimbă după ce, documentându-se pentru un proiect școlar, o întâlnește pe No, adolescentă care trăia pe străzile pariziene. Prin prietenia și trecerea de la o vârstă la alta, cartea propune o radiografie socială. Cum să fii un explorator al lumii în care trăiești. Un muzeu viu la purtător (trad. Ianina Marinescu, 208 pag.) face parte din seria de experimente
O tolbă plină pentru tinerii cititori și necititori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2990_a_4315]
-
publicat la Editura Universității din Suceava, explicabile poate prin faptul că la noi francofonia e (încă) în elementul ei. Cititorul va fi mulțumit răsfoind și celălalt volum Escales en littérature de jeunesse, ediție nouă și adăugită, apărut la aceeași editură pariziană, tot în 2013, sub îngrijirea Bibliotecii Naționale a Franței prin Centrul național de literatură pentru copii al cărui director Jacques Vidal Naquet este el însuși autor de cărți pentru copii. Este vorba de prezentarea ofertei editoriale pentru copii, disponibile în
Fabuloasele cărți dedicate literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2991_a_4316]
-
opere complete, a mărturisit că, pe drum, Oates a scris absolut tot timpul, în avion, în taxiul care a dus-o de la Princeton la aeroport și în acela care a preluat-o de la Roissy ca s-o ducă la hotelul parizian. Așa se explică și faptul că romanele ei au peste 100 de pagini. Traducătoarea cărților ei în Franța nu poate ține pasul cu Oates. „De la o vreme, spune ea, nu mai fac altceva decât să-i traduc romanele și nuvelele
Mașina de scris () [Corola-journal/Journalistic/2993_a_4318]
-
Psihobiografii sau De la arhetip la anarhetip ș.a. și al câtorva romane (cel mai recent, Luiza Textoris, 2011). Puțini știu însă că este autorul a patru cărți scrise în limba franceză și publicate, într-un interval de opt ani, la edituri pariziene, precum Garnier și L’Harmattan - un adevărat record. Această performanță este cvasinecunoscută în spațiul românesc, iar cărțile netraduse. „Observator cultural” a fost singura revistă regățeană care i-a dedicat, în 2005, un grupaj, cu prilejul publicării primei sale cărți la
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
aud pe nimeni vorbind despre el. Andriana Fianu care, pînă în 1989, pleca din cînd în cînd la Paris - în acele excursii în străinătate pe bani puțini și socotind unde va putea sta și cît la fiecare dintre cunoștințele ei pariziene, mi-a povestit, după ultima ei excursie: "L-am văzut". Avea un aer triumfător și vorbea despre el cu venerație - "E bine și scrie!" Mi-a spus, cum presupun că i-a spus, mai înainte, lui Roger Câmpeanu și celorlalți
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
surprinzător, suprafața aceea marginală este acoperită de un afiș cu un scurt text poetic, unul dintre haiku-urile lui Issa. Până și umbra mea este într-o înfloritoare stare de sănătate. Prima dimineață de primăvară. Sutele de vagoane ale metroului parizian realizau gravitația continuă a acestor fragmente desprinse din astrul poeziei de-a lungul tunelelor nesfârșite ale labirintului citadin, subpământean. Arhitectul coboară la Notre-Dame-de-Lorette și iese din gura de metrou pe scara rulantă. își privește meditativ umbra, conturată incert pe asfaltul
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
i-au animat anii primei tinereți. Utopii inocente, policrome, cărora li s-a dăruit cu entuziasm, nenumărate bătălii, nu atât pierdute sau câștigate, ci irosite, pe cale de a fi irosite... Acum, la treizeci și cinci de ani, după un deceniu de autoexil parizian, nu reușise decât să restaureze câteva zeci de imobile, câteva zeci de apartamente, care peste alte decenii vor avea, evident, nevoie de o nouă restaurare... ...Rose Ndiaye face trotuarul pe rue Pigalle, în fața barului Le Jet d'eau. Chipul ei
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]