2,654 matches
-
și țările în care nu au loc revoluții, cum e cea americană, care n-a mai cunoscut violențe interne de la războiul de secesiune. Transbordând repetiția din planul istoriei în cel al literaturii, Lyotard ține să se delimiteze de repetiția ca parodie, care a făcut carieră în postmodernism, compromițând conceptul însuși de postmodernism. Cu asemenea argument, Lyotard ne reamintește șubrezenia întemeierii culturii pe simulacre. Și asistăm la o nouă punere în ordine a lucrurilor, riscând aceleași artificii sofistice, căci de astă dată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ironiei! că face o politică de "dreapta". Numai că noua stângă culturală din România, neavând obiect de lucru într-un regim el însuși radical stângist, și-a consumat evazionismul într-un experiment estetic care a constat în promovarea ludicului, a parodiei, a intertextualității. Faptul s-a concretizat în merite strict estetice, în sensul efortului de înnoire a limbajelor artistice, ceea ce nu e puțin lucru. Din acest punct de vedere, există o asemănare cu experimentele postmoderne din Occident, unde domnia simulacrelor a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
hermeneutic (1997), carte dedicată, în mare parte, unui comparatism Eminescu-Nietzsche. Kundera transferă repetiția mută în coincidență, care e sporitoare de ființă în sensul lui Noica. Din această clipă el părăsește reducția postmodernistă în simulacre, adică în ceea ce postmodernii au numit parodia infinită a identicului până la limita dispariției lui totale, așa cum se-ntâmplă în filosofia lui Michel Foucault. Hazardul părăsește albia simulacrului-diferență și devine destin prin coincidență. Este ceea ce se-ntâmplă cu Tereza și Tomas. Repetiția ușoară (echivalentul repetiției oarbe, ca devenire
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Sămănătorul»”, iar scrierile „au perspective sufletești evocatoare, gândurile, năzuințele ce străbat povestirile lui Sadoveanu introduc în sufletul cititorului spiritul unei întregi societăți”, acum i se adresează cu formula „tovarășe”, îl denunță pentru complicitatea cu comuniștii, îl prezintă ca pe o „parodie ofensatoare” a celuilalt Sadoveanu, a operelor sale neperisabile. Însemnările despre Tudor Arghezi sunt nedrepte prin insistența asupra volumului de versuri 1907 și prin omiterea deceniului în care autorul Cuvintelor potrivite a fost scos din literatură. Există aici multe formulări dure
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
mai adesea, precizat a fost considerată de Michel Chion vocea Cunoașterii și a Puterii. "Ea se află deasupra imaginilor, într-o oarecare măsură, le dă un sens (fenomenul de ancorare), dar adesea merge dincolo de ceea ce imaginea arată."27 În film, parodia biblică din piesă e atenuata. În transpunerea cinematografică, Arrabal descoperă, că omul "mitic" în viziunea lui Eliade, sacrul "camuflat" în profan 28. Emanou din film are prea puțin în comun cu Christul parodic din piesă. Seamănă mai mult cu preoții
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
joasă, și cu josnice purtări și uneltiri (Stephano, Trinculo, asociați cu singurul băștinaș al insulei, cu Caliban), este și mai lung: se întâlnesc întâi într-un loc al insulei unde se îmbată zdravăn și fac planuri împotriva lui Prospero (o parodie a urzelilor celor sus-puși), se strămută într-o altă parte, unde intervine Ariel, nevăzut, îi învrăjbește puțin și apoi îi atrage până la a treia etapă a drumului lor prin insulă, unde: „Au dat în spini, scaieți, ciulini și-urzici, / Ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
o acțiune formală, massmedia rareori abordează problema căsătoriei și familiei la modul serios, alunecând de regulă În banal, frivol și comic, iar personalitățile prezentate tinerilor ca modele, VIP-uri, sau alte asemenea, sunt rareori valori adevărate, cel mai adesea adevărate parodii, dacă nu chiar nonvalori. Psihologii și sociologii au opinii diferite În materie de familie. Tradiționaliștii sunt, Încetul cu Încetul, dar cu perseverență, marginalizați, iar moderniștii În goana lor pentru o notorietate ieftină Îmbrățișează teorii neverificate și lipsite total de elementarul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
zi, fără să știe doctorii de lângă mine, să spun de câteva ori «Doamne Iisuse Hristoase, miluiește‑L pe robul Tău ...ă, robul lui Hristos fiind urmă‑ torul bolnav care așteaptă să fie consultat ? Este un lucru binecuvântat sau este o parodie a rugăciunii inimii, care, În realitate, se face trecând prin anumite stadii, după o pregătire corespunzătoare și durează câteva ore ? Atunci, părintele s‑a ridicat iute de pe locul său, m‑a privit cu multă insistență și mi‑a strigat : Ce
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
o hiperbolă regizorală, inclusiv azi mai există televiziuni, nu neapărat de periferie, unde cameramanul moțăie, uitînd obiectivul pe invitatul care se scobește în nas și ignorîndu-l pe cel care tocmai a luat cuvîntul cu însuflețire. Decorul e și el o parodie la adresa realității. În studioul lui Porumboiu se vede în fundal o județeană de partid clasică, albă și provincială. Și, în realitatea trăită, există naivități comparabile. Desene cubiste de prost-gust, care nu simbolizează nimic. Butaforii din placaj înfățișînd clepsidre, foi de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
ideologia iluminismului european, căruia acesta îi aparține de drept, în timp ce opera este abordată în relație cu scrieri literare din epocă. Caracterul original al Țiganiadei, comentat într-o manieră modernă care revitalizează calitatea textului, e fixat în „autohtonizarea prin folclor a parodiei clasicului”, de o analiză pertinentă având parte și funcția parodiei eroi-comice și a ironiei, precum și strategia narativă. O lucrare de sinteză, Introducere în istoria literaturii române (1997; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), prezintă originile literaturii române într-un demers critic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
opera este abordată în relație cu scrieri literare din epocă. Caracterul original al Țiganiadei, comentat într-o manieră modernă care revitalizează calitatea textului, e fixat în „autohtonizarea prin folclor a parodiei clasicului”, de o analiză pertinentă având parte și funcția parodiei eroi-comice și a ironiei, precum și strategia narativă. O lucrare de sinteză, Introducere în istoria literaturii române (1997; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), prezintă originile literaturii române într-un demers critic integrator, urmărind să dea relief calităților expresive detectate în retorica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
cunoștințe, iar preotul venea în fiecare seară și „citea stâlpii”. Priveghiul era un prilej de evocare a figurii celui trecut în neființă, dar uneori și de așa numitele „jocuri de priveghi” practicate de tineri: „Învierea mortului”, „Popa a dus calul” (parodie după slujba de înmormântare) ș.a. Bocetul în zona noastră nu este rimat. Fiecare își plânge necazul în manieră proprie. Cortegiul funerar de la înmormântare era deschis de sfeșnicul pe care se afla „toiagul” purtat de un copil. Sfeșnicul avea atașate o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
înseși"66. Într-un studiu mai vechi (Ibsen și teatrul invizibil), Ion Vartic stabilea o serie de distincții lămuritoare, foarte apropiate de sensul celor menționate anterior. Astfel, inteligentul interpret sublinia faptul că "tragedia exclude recunoașterea, în timp ce comedia înscenează adesea numai parodia ei", și definea conștiința tragică drept "o conștiință opacă, simplă, cu identitatea nedivizată, nefisurată de acel du-te-vino al oglindirii". Eroul tragic nu are cum să posede, așadar, nici o "conștiință scindată", pentru că lui "îi ajunge scopul său substanțial", iar personajului comic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel • Termenii cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld • Parodia literară, Livia Iacob • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu • Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană, Loredana Ilie În pregătire: Povestirile lui Alice Munro. De la Dance of the Happy Shades
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Lovinescu, "Ambianța literară a epocii: Cincinat Pavelescu", în Memorii. Aqua forte, ed. cit., p. 114: "[...] spiritul omului de lume din poet se clatină însă pe o muchie de cuțit, iar uneori, mai ales cu femeile, lunecă la o calitate îndoielnică". ----------------------------------------------------------------------- PARODIA LITERARĂ. ȘAPTE RESCRIERI ROMANEȘTI Foucault, cunoașterea și istoria 2 1 4 3 246 5 ADRIAN TUDURACHI Prefață ANTONIO PATRAȘ Scriitorul și umbra sa. Geneza formei în literatura lui E. Lovinescu Abstract Résumé
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
adaptare, sub formă de serial de televiziune, după scrierea eroi comică medievală. Roman de Renart, pe când Furnicel (1954) și Vulpișor (1969) sunt cărți pentru copii, fără mari pretenții, dar scrise cu haz, ingeniozitate, vervă. Misteriosul Mister Misterfield (1958) e o parodie cu intenții satirice a romanului polițist „occidental”. Aurel Vlaicu (1962) se înscrie în categoria literaturii de popularizare, destinată tineretului, îmbinând procedee ale biografiei romanțate cu documentarea riguroasă. M. a îngrijit și prefațat ediții școlare din operele lui Ion Neculce, Anton
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288147_a_289476]
-
textele emise deja de gruparea liberală în Occident, realiza prin Despre starea socială a Principatelor Danubiene (1855) o detașare categorică de Revoluția de la 1848. Apelând și la expresii care ulterior vor face parte din recuzita politicii românești precum "doctrine periculoase", "parodie revoluționară", "aberațiile comunismului" sau "naivi sau suficient de perverși"41 atunci când se referea la liberali, el deschidea practic lupta politică din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La fel de vehement față de liberali era în această perioadă Rosetti Rosnovanu cel
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
zăpăcește rânduiala. Începe cu Purgatoriul, „purgând” de draci curtea boierului, apoi o ia razna la Rai, mai mult curios să vadă ce-i acolo decât să intre, neputându-l concepe ca pe o finalitate necesară, apoi cade în mlaștina iadului. Parodia de voiaj inițiatic debutând cu dezrobirea dracilor din închisoarea lor și împrăștierea lor în întreaga lume; la rai se ridiculizează; numai iadul îl dezgustă în cunoscător. Daca ar ține de el, ar rămâne întotdeauna acolo. Nu-l epuizează prin fiorul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
destinului, care există la orfici, vorbește de faptul că nici zeii nu pot interveni în desfășurarea acestuia. Chiar în perceptele lăsate de Orfeu, destinul era „de neînduplecat”. Grecia cunoaște mai mulți poeți orfici, despre care Aristofan spune în “Broaștele”o parodie la operele homerice următoarele: „Ceremonii de inițiere-n misterele sfinte Ne-a arătat Orfeu, și cum de crime Să ne ferim; Musaios, leacuri tămăduitoare De boli și ce anume sunt oracolele...” Musaios a fost un mare poet contemporan lui Orfeu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
datează și anumite poeme scurte menite să întregească textul scrierilor medievale. În literatura popoarelor scandinave, povestea călugărului Robert, un cleric de naționalitate incertă, ce a tradus poemul lui Thomas al Britaniei (Tristrams saga ok Ísöndar) a dat naștere unor populare parodii. Legenda a întâlnit și alte modificări, în unele variante afirmându-se că Tristan și Isolda erau frate și soră sau că acțiunea s-ar petrece în India. Pe teritoriul Spaniei, povestea circulă într o formă diferită și originală: sub forma
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
teme ale prezentului din propriul ei punct de vedere - cultural, profesional, științific. În felul acesta nu va fi o instituție numai pentru studenți, ci pătrunzând în mijlocul vieții (cu urgențele și pasiunile ei) se va impune ca o forță spirituală superioară". ------------------------------------------------------------------------- PARODIA LITERARĂ. ȘAPTE RESCRIERI ROMANEȘTI Foucault, cunoașterea și istoria 2 1 BISERICA ȘI ELITELE INTELECTUALE INTERBELICE 212 213 Introducere Regența Patriarhală Problema Pascală (1928-1929) Biserica și politica Învățământul religios Logos ortodox Biserică, Tradiție și națiune Abordarea interconfesională Arheologia confesională Actualitatea Predaniei
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și teoriile scientiste, în dauna esteticii calofil-emoționale. Ce e drept, însăși poezia lui Emil Botta era o suculentă invitație la baroc, la ambiguitate, la extaze, ratări, alcooluri ludic folclorizante, la histrionism, bufonade tragice, lirică a rolurilor și ipostazierilor, la grotesc, parodie, degradare, la ecorșeuri (termen drag autoarei) de tot felul și la „stadiul estetic” kierkegaardian. Formele teatralității și analiza bahtiană a sărbătorescului se contrapun cu folos tragicului carnavalesc și morbideții consumate cu grație de funambul, iar Emil Botta iese mult sporit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
arată cum acestea se întrepătrund - înmănunchere de intrigi care fusese practicată și de elizabetani, adesea în mod strălucit. O intrigă se desfășoară paralel cu o alta (cum se în-tâmplă în Regele Lear), sau îndeplinește funcția de "intermezzo comic", sau de parodie, servind, prin urmare, ca mijloc de a sublinia acțiunea principală. Povestirea la persoana întâi (die Ich-Erzählung) este o metodă care trebuie atent comparată cu celelalte. Desigur, în acest caz, povestitorul nu trebuie confundat cu autorul. Scopul și efectele narațiunii la
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de critici inteligenți. Totuși, părerea că acestea ar fi opere de propagandă, o interpretare greșită, explicabilă în lumina anumitor pasaje și elemente izolate pe oare le conțin, se împacă greu cu minuțiozitatea organizării lor literare, cu complicatele procedee folosite: ironie, parodie, joc de cuvinte, mimare, burlesc. Definind astfel funcția literaturii, am rezolvat oare ceva? într-un sens, se poate spune că în estetică întreaga luptă se dă între teoria care susține existența unei "experiențe estetice" separate, ireductibile (un domeniu autonom al
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nouă ordine. Astfel, al treilea nivel al "fluxului cognitiv" este atins, si anume nivelul metasimbolurilor (urme ale trecutului istoric). Poveștile intra într-un proces de metamorfoza, devenind piese metafictive, pe care Linda Hutcheon (apud Beckett 2002: 215) le clasifică drept parodii, adică "o repetare a structurilor anterioare", dar "printr-o poziționare critică ce permite semnalarea ironică a diferenței în contextul similarității". Nu doar conținutul poveștilor are de suferit, ci și cititorul însuși. Acesta/ aceasta se va transforma dintr-un simplu copil-adult
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]