3,522 matches
-
regii, nici decoruri, nici soliști, nici dirijori, nici orchestra cândva acceptabilă. Dar ascultând muzica familiară, frumoasă, răscolitoare sau veselă, m-a trezit un dor nemăsurat de unul dintre puținii dirijori, dacă nu chiar singurul, care nu a făcut concesii în raport cu partitura componistică. Era o plăcere să-l ascult. Pentru că, atunci când dirija el, mazurca era mazurcă, valsul, vals, menuetul era menuet, dansul rus era dans rus, Ceaikovschi era Ceaikovschi, Verdi era Verdi, Mozart era Mozart și totul într-o sincronie perfectă
Atunci, cândva, cu dirijorul Paul Popescu by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84015_a_85340]
-
când face film? P. P. : Muzica de film este o a treia meserie a mea. Aici sunt presat permanent, până la obsesie, de elementul timp. Cu metronomul într-o mână, cu bagheta în alta și cu ochii împărțiți între imagine și partitură. La început a fost incomod. Acum m-am obișnuit, aș putea spune că îmi este la îndemână. Și, de ce n-aș recunoaște-o, îmi place. D. M. : Văd că n-ați renunțat la repertoriul simfonic... P. P. : Nici n-aș
Atunci, cândva, cu dirijorul Paul Popescu by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84015_a_85340]
-
artiștilor. Verva și entuziasmul tinerilor muzicieni au fascinat publicul și în cântecul mexican La cucaracha (în aranjamentul lui M. Drey), unde corul a fost acompaniat de studentele Georgiana Popescu la chitară și Andreea Crăciunescu la percuție. În conformitate cu cerințele partiturilor, în două piese, corul a fost acompaniat de tinerele pianiste Magdalena Bulibașa și Bianca Fodor, eleve la Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti”. Interpretarea lucrării Despre pace de Irina Odăgescu-Țuțuianu a constituit un moment artistic de referință, cu o impresionantă
Corul Symbol la Ateneu by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84049_a_85374]
-
atenție la măștile și chipurile muzicii savante de azi: dizarmonie gratuită, minimalism grotesc, softuri pe cât de alambicate pe atât de simpliste, alergie luciferică la sacru, la puritate și, în general, la tradiția imanentă, inextricabile contorsiuni semiografice sau,dimpotrivă, rudimente de partitură, pornoderiziune, monstruoase coabitări ori fuziuni și, nu în ultimul rând, endemice escrocherii instalaționiste. Un peisaj arid ce pare a fi mai mult selenar, decât terestru, pictat parcă din nerăbdare, dar și din slăbiciunea de a pune totul sub semnul înțelegerii
Între idioritmie și chinovialitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84127_a_85452]
-
de la celebra emisiune a lui Cornel Chiriac. Altă revistă apărută rapid, în 1990, cu aspect modest, coperți color, dar pagini alb-negru, cu fotografii neclare, 24 de pagini, format A 4, lunară, au apărut puține numere. Sumar variat și ambițios: scrisori, partituri, amintiri, cronici, medalioane, dance, pop autohton și internațional.
Publica?ii rom?ne?ti cu profil muzical (II) by Florin-Silviu Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84149_a_85474]
-
a purtat cu sine, însemnele unei bătălii ascunse ce i-au răscolit organismul până în ultimele clipe. Cu umorul său temperat, a mărturisit că îndelungile condamnări de „arest la domiciliu” din motive de sănătate l-au obligat „să dea la iveală” partituri de referință ca Simfonia Vocalizele mării, ciclul pieselor pentru vioara Bizanț după Bizanț, suitele vocale de Haikai, cei 33 Psalmi și Simfonia liturgică. Dacă nu ar fi scris decât Concertul Trinity pentru vioară și orchestră din ciclul Bizanț după Bizanț
Recviem pentru un singular arhitect al muzicii by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84189_a_85514]
-
sale:în tinerețe, de George Enescu și la maturitate de regizorul de film și teatru Liviu Ciulei. Primul l-a încurajat cu un premiu de compoziție la 17 ani (Cvartetul nr.1), recomandându-i parcă să-l urmeze în marile partituri simfonice, al doilea - coleg de breaslă la Facultatea de arhitectură - l-a susținut în muzica de film și de teatru. Ambii mentori au părăsit România, după ce i-au dat impulsul artistic esențial al carierei, lăsându-l pe Theodor Grigoriu să
Recviem pentru un singular arhitect al muzicii by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84189_a_85514]
-
a de Bach. Totuși seara a rămas memorabilă prin prezența dirijorului orchestrei, Enrique Mazzola care a reușit un Berlioz ( Simfonia fantastică ) de zile mari, eliberat de orice tentativă care ar încălca normele bunului gust și ale eleganței franceze. Dirijând fără partitură, prin gestica foarte precisă, cu intenții clare și logice, Mazzola a lăsat muzica să pătrundă în mintea și sufletul ascultătorului și a solicitat la maximum concentrarea orchestrei. 7 . Violonistul Leonidas Kavakos este o apariție binecunoscută a publicului bucureștean. Cu mai
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
numit muzica! 16. Și a venit ceasul despărțirii, 28 septembrie, ora 19.30... Royal Philarmonic Orchestra condusă de Cristian Mandeal , solist Dmitri Sitkovetsky în Caprice Roumain de George Enescu. Mărturisim că de la început am fost entuziasmați ca violoniști de această partitură complexă, chiar dacă părerile au fost și încă sunt destul de împărțite. Nu ne referim la geneză ei, la tehnica în care este scrisă, la materialul inspirator ci la ceea ce autorul dorește să transmită cu adevărat prin intermediul acelor sonorități cărora exegeții le
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
despărțirea de acest minunat eveniment. Cristian Mandeal a reprezentat cea mai potrivită alegere pentru a da viață acestei construcții de tip catastrofic după cum aprecia compozitorul Aurel Stroe, nu numai pentru că este un expert în Mahler pe care îl dirijează fără partitură, ci pentru că se simte extraordinar de confortabil pe plajele tematice uriașe pe care se desfășoară ideile compozitorului. Despre „programul” ei se spune că este asemănător Genezei pentru că se desfășoară în șase mișcări asemenea zilelor Creației, iar partea a VII-a
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
susținut cu multă ardoare această imensă desfășurare. Capuçon a colorat sunetul urmărind fiecare întorsătură a liniei melodice, s-a lăsat cuprins trup și suflet de acest câmp sonor, dăruind fiecărei note atenția cuvenită. Totul a demonstrat că stăpânește lucrarea dincolo de partitură și că dezvoltă discursul conform unui mod de frazare și accentuare în acord cu gândirea compozitorului. Finalul, cu virtuozitatea-i clasică, a fost abordat cu siguranță, suplețe și de ce nu? grație. Un violoncelist carismatic provenit din cea mai pură școala
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
de a atinge și emoționa puternic. În ultimi ani, Pekka Jalkanen trăiește mai mult în solitudinea insulei sale, Vaivio, din lacurile Finlandei centrale, compunând muzică, trăind doar din și pentru muzică. A scris trei opere, muzică de scenă, foarte multe partituri orchestrale și camerale, piese de solo instrumental, numeroase coruri. „Copiii și țiganii m-au învățat cum să scriu muzică” - a mărturisit odată compozitorul, iar expresia a rămas să-l definească în citările și comentariile multor muzicologi finlandezi. Pentru români, însă
PEKKA JALKANEN sau despre ?simfonismul scandinav de inspira?ie rom?neasc?? by Marin Marian () [Corola-journal/Journalistic/84194_a_85519]
-
a prezentat și a demonstrat posibilitățile tehnice și interpretative oferite de kantele-ul contemporan. În concertele de la Palatul Culturii din Târgu Mureș și de la Palatul Cantacuzino din București, Eva Alkula a cântat Vecernie pentru kantele solo și lunga și dificila sa partitură din Concert pentru kantele și orchestră de coarde. Lucrarea din urmă s-a cântat în versiunea pe care compozitorul finlandez a efectuat-o pentru kantele și cvartet de coarde, partea corzilor fiind acoperită de „Cvartetul Tiberius”, care este și Cvartetul
PEKKA JALKANEN sau despre ?simfonismul scandinav de inspira?ie rom?neasc?? by Marin Marian () [Corola-journal/Journalistic/84194_a_85519]
-
“Viața de creație”, continuitate în timp a destinului artistului dispărut - compozitorul Theodor Grigoriu Grigore CONSTANTINESCU Lucrând la o ultimă simfonie, rămasă neterminată, Maestrul Theodor Grigoriu a așezat condeiul pe partitura în curs de elaborare, plecând în lumea „Marelui Dincolo”. Privim din această tristă perspectivă a despărțirii definitive drumul parcurs, “viața de creație” a creatorului, descoperind reliefuri care te întâmpină. În ceea ce îl privește pe Theodor Grigoriu, alăturând muzicii pentru cvartet
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
artistică superioară, interpretarea a fost vie, puternică, vibrantă și neîncetat evocatoare. Am văzut în Georgeta-Ioana Iordache nu numai o instrumentistă de certă performanță, ci și o prezență scenică în măsură să potențeze imbucurător efectul ideatic și de viață dintr-o partitură sau alta. Sunetul său nobil, distinct, și cu densități diamantine este plasat la înălțime, și aici nu este nicidecum vorba de registrul instrumental. Georgeta-Ioana Iordache, evoluează cu vioara sa într-un permanent flux de frumuseți îndatoritoare. Ceea ce am urmărit cu
Tinere?e ?i adev?r by Mircea ?tef?nescu () [Corola-journal/Journalistic/84211_a_85536]
-
Filarmonicii Moldova, corul G. Musicescu și corul Operei Române din Iași) în colaborare cu colectivul de soliști de la Opera Română din București, au realizat performanța ca într-un timp foarte scurt să interpreteze în condiții de elevată ținută artistică, o partitură de dimensiunile, profunzimea expresivă și dificultățile operei lui G. Enescu.” Mihail Cozmei, „Cronica”, 6 mai 1975 Festivalul Muzicii Românești a însemnat confirmări: Pe scenele muzicale ieșene - în special la Filarmonică - au apărut ansambluri românești de notorietate națională și internațională, precum
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
suflători al Filarmonicii din Iași și dirijorul Cristian Lupeș au prezentat un program pe cât de dificil, pe-atât de binevenit: Octetul Vertige de la lontanéité de Dan Dediu și Dixtuorul op. 14 de George Enescu. Compozitorul Dan Dediu comenta astfel propria partitură: „Mi-am imaginat Lontaneitatea nu ca un orizont, ci ca un abis. «Cum am putea cădea în depărtare? Ce amețeală ne-ar cuprinde în căderea noastră orizontală? Ce trăiri, ce vertijuri poate da orizontul, Lontaneitatea? Vertijuri ale Lontaneității? Vertiges de la
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
tentantă. Paralela este acreditabilă nu numai prin interferența de câmpuri energetic-artistice asemănătoare (operă muzicală-tragedie, dramă literară) aduse într-un justificat raport al convergențelor estetice, dar mai ales prin faptul că muzicianul și scriitorul folosesc același tip de dialectică în configurarea partiturii/ romanului - enunțuri leit-motivice, trasee informațional/tematice principale, asimilare a noutății tradusă prin reconfigurări operate în planul ideilor/temelor, dispersări secvențiale/atitudinale, toate aflate în continuă mișcare etc. - combinate într-o formulă de sinteză ce depășește pragul unei tehnicii inteligente tinzând
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
de borna fixată de Sorin Lerescu prin fondarea în 1982 a primului ansamblu instrumental bucureștean dedicat exclusiv muzicii contemporane, septetul “Traiect”, prin a cărui neîntreruptă până azi activitate concertistică au fost lansate zeci de prime audiții, cu precădere ale unor partituri semnate de compozitori români. De mai mulți ani, S. Lerescu este membru în Consiliul Director al UCMR, și încă de și mai mulți, profesor de contrapunct și compoziție la Universitatea “Spiru Haret” din capitală. Cei care-l cunoaștem pe Sorin
SORIN LERESCU 100-40 by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/84214_a_85539]
-
lui Dimitrie Cuclin, (București: Editura muzicală, 1956), 170-182 footnote>. Este un concert pentru vioară și pian, orchestrația fiindu-i încă necunoscută. În colecțiile Cabinetului de muzică al Bibliotecii Academiei Române se află un manuscris în cerneală rădăcinie, nedatat, (care conține partitura pentru vioară și pian și știma), al cărui titlu apare doar pe prima pagină a știmei pentru vioară: Concerto I. Este concertul pentru vioară și pian în Re major menționat în indexul amintit. Stângăciile începutului își pun amprenta, desigur, dar
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
orchestră în la minor, compus în intervalul anilor 1918-1922, despre care se menționează, probabil la indicația lui Dimitrie Cuclin, „cu acompaniamente [s.n.] de pian și orchestră, realizate mai târziu”. Pluralul folosit, „acompaniamente”, sugerează ideea că, inițial a fost concepută numai partitura viorii. În colecțiile cabinetului de muzică al Bibliotecii Academiei Române se află, însă, manuscrisul nedatat al unui concert în mi ème minor, intitulat „2eme Concerto pour Violon et Orchestre”, ce conține doar monodia cu indicații de tutti sau solo. Concertul
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
arpegii ce figurează acorduri alterate fac trecerea către tema secundară; expusă în omonima majoră, tema are o nuanță modală, sexta eolică alternând cu cea majoră. Sincopele asimetrice deplasează constant accentele, transformând ritmul punctat într-unul anacruzic. Vioara principală (notată în partitură: „Solo”) introduce, la măsura 45, o temă care va reapărea în repriză, asociată cu tema principală. Profilul melodic, definit de salturi mari (duodecimă, terțiadecimă, cvintadecimă) asociat unui ritm întrerupt de pauze, dă un aspect de cadență solistică acestui fragment. Tema
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
care, după Cuclin, reprezintă „sistemul diatonic în succesiune deformată”. Repriza debutează cu solo-ul viorii care expune întâi secțiunea cu aspect cadențial din tema principală, apoi cea prezentată la începutul părții de tutti, precum și tema secundară. O cadență marcată în partitură (Solo) precedă coda care încheie Allegro-ul de concert. Concepția lui Cuclin asupra ethosului diferit al temei secunde în raport cu cel al primeia, idee pe care o va detalia atât în Tratatul de forme muzicale, cât și în Estetică,este deja
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
care încheie Allegro-ul de concert. Concepția lui Cuclin asupra ethosului diferit al temei secunde în raport cu cel al primeia, idee pe care o va detalia atât în Tratatul de forme muzicale, cât și în Estetică,este deja evidentă în această partitură. Și aici, Cuclin evită perioadele cu o construcție anume (paralelă, secvențială), dar intenția variațională face ca lanțurile de fraze să derive firesc, din nuclee tematice înrudite, ceea ce creează o coeziune a discursului sonor. Fluxul melodic ce pare să „țâșnească” din
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
tematice înrudite, ceea ce creează o coeziune a discursului sonor. Fluxul melodic ce pare să „țâșnească” din inspirație, oarecum rapsodic, este, insă, riguros controlat în plan logic. Concertul pentru vioară și orchestră în la minor nu are număr. Manuscrisul original al partiturii generale, aflat în colecțiile aceluiași cabinet, M.R.9062, este datat 1 ianuarie 1929, cu mențiunea „Ended 1st of January 1929 As a New Year’s Gift to my Wife.” În colecțiile cabinetului de muzică al BAR, la cota MR 9023
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]