1,667 matches
-
atât. Altele glăsuiau despre mândria romanilor: „Nicicând un neitalian nu va veni să se așeze pe tronul lui Petru!“ Oprisem orice învățătură, orice studiu, consacrându-mi timpul acestei lupte. E adevărat că eram corect retribuit. Cardinalul Giulio făcea să-mi parvină importante sume de bani însoțite de scrisori de încurajare. Făgăduia să-și arate întreaga recunoștință de îndată ce se va fi schimbat norocul. Așteptam clipa asta cu nerăbdare, căci situația mea la Roma devenea precară. Un preot care-mi era prieten, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
temea în asemenea măsură de otomani, singurii care promit să-i redea odată și odată orașul. — Nici Maddalena nu izbutește să înțeleagă. Ea ar vrea ca toți andaluzii, evrei sau musulmani, să fie entuziasmați aidoma ei de fiecare dată când parvine știrea unei victorii otomane. Și se miră că rămân atât de rece. — Ai de gând să-i explici acum? Abbad vorbise cu glas scăzut. Am răspuns pe același ton: — Îi voi spune totul, treptat și cu încetul. Nu-i puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să mă ucizi?“, l-a Întrebat Miquel. Jorge l-a anunțat că venea să le facă o favoare, lui și prietenului său Julián. I-a Înmînat o scrisoare și i-a sugerat să facă În așa fel Încît să-i parvină lui Julián, oriunde s-ar fi ascuns acesta. „Spre binele tuturor“, rosti el solemn. Plicul conținea o foaie scrisă de mîna Penélopei Aldaya. Dragă Julián, Îți scriu pentru a te anunța despre viitoarea mea căsătorie și pentru a te ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
avea să vorbească niciodată, Îl transformase Într-un invalid În care nu mai ardeau nici măcar mînia și ura care Îl mistuiseră la Început. Trăiam din zvonuri, izolați. Am aflat că Fumero Îi trădase pe toți cei care Îl ajutaseră să parvină În timpul războiului și că acum era În serviciul Învingătorilor. Se spunea că se ocupa personal - zburîndu-le capul cu o Împușcătură În gură - de principalii săi aliați, În carcerele din castelul Montjuïc. Mașinăria uitării a Început să macine chiar din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de șpalturi la o editură fondată de un Întreprinzător nou, pe nume Pedro Sanmartí. Acest Întreprinzător Își clădise afacerea investind averea socrului său, pe care mai apoi Îl internase Într-un azil de pe malul lacului Bañolas, de unde aștepta să-i parvină prin poștă certificatul de deces. Sanmartí, căruia Îi plăcea să curteze fetișcane avînd jumătate din vîrsta lui, parvenise prin deviza, atît de În vogă În acei ani, a omului care a reușit prin mijloace proprii. Stîlcea limba engleză cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
afacerea investind averea socrului său, pe care mai apoi Îl internase Într-un azil de pe malul lacului Bañolas, de unde aștepta să-i parvină prin poștă certificatul de deces. Sanmartí, căruia Îi plăcea să curteze fetișcane avînd jumătate din vîrsta lui, parvenise prin deviza, atît de În vogă În acei ani, a omului care a reușit prin mijloace proprii. Stîlcea limba engleză cu un accent caraghios, Încredințat că aceasta era limba viitorului, și Își Încheia frazele prin apendicele okey. Editura (pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dar și cu ironie, Iordache dă o rezolvare satisfăcătoare încurcăturilor comediei. El calcă pe urmele stăpânului său „bărbierul diplomat”, Nae Girimea; e calfă pricepută și experimentată, cu spirit practic punând „ambiț” în toate cât și stăpânu-său, cu excepția râvnei de a parveni la „onoarea de familist” ce-l caracterizează pe Chiriac, „sluga desfrânată” a lui Jupân Dumitrache. Ca sergent în garda civică și ca păzitor al onoarei jupânului, tejghetarul își slujește stăpânul cu „zel și activitate” spre a-și făuri viitoarea situație
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Suntem de acord cu părerea lui Gabriel Dimisianu că iubirea, chiar în formele „nelegiuite” și impure, împiedică dezumanizarea totală, fiind un element de diferențiere morală în teatrul lui Caragiale: „Astfel că, înglobați mediului lor, exponenți ai acestuia, Tipătescu și Zoe parvin totuși la o perspectivă mai detașată, au reprezentarea marasmului ce-i înconjoară și schițează gesturi de distanțare”<footnote Gabriel Dimiseanu, I. L. Caragiale - Note despre comedii, în Opinii literare, București, Editura Cartea Românească, 1978, p. 33. footnote>. Ideea este susținută prin
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cea mai mare din piesă, fiind depășit de Dandanache. Într-adevăr, mijloacele lui sunt cele ale unuia care vrea să ajungă. Își acoperă „machiaverlicurile” cu fraze bombastice, convorbind cu sine: „Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta”... E preocupat să parvină și se adaptează la orice împrejurare; îi convine arestarea, îi convine scandalul, ziarul lui e vădit unul de șantaj, iar afacerile lui nu exclud falsificări de semnături, deci escrocheriile. Comicul rezultă din transformarea acestora în idei ale luptei de principii
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
azi. Nimeni nu știe ce l-a apucat atunci să fugă În Anglia și nici dacă Hitler a avut sau nu cunoștință de „misiunea lui“. În 1971, deci când avea vreo 77 de ani, el află din ziarele care-i parvin la Spandau că un compatriot de-al lui, Willy Brandt, a obținut premiul Nobel pentru Pace. Îl cheamă pe directorul Închisorii, americanul Eugene Bird (Bird = pasăre, În psihanaliză simbolul masturbării este o fantasmă cu fulgi și pene!), și-i declară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dar cine ne condamnă în vise moi și dulci? O, preafrumoasă doamnă, acum este târziu iar frunzele îngălbenite au plâns stingher de dorul ploii. Eu aș dori să-ți scriu poeme, să te-ncălzească în simțire iar tulburarea să-ți parvină cu prețul miraculoaselor enzime ce sapă-n minți - iar la final aș vrea să-ți pipăi gândul îndelung
Studiu psihosomatic. Sinestezie by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83724_a_85049]
-
Herr Professor Rim." Era cumva în căutarea permanentă a pantofului Cenușăresei? Nu-și socotea oare cariera săvîrșită? După epoca de ambiție, după studiile istovitoare, după cercetări care ceruseră o muncă grea de memorie și de voință, prin care reușise să parvie, doctorul Rim cerea oare vieței să-i aducă acum jertfe pe altarul catedrei cucerite? Buna Lina, cu existența ei modestă și laborioasă, îi părea pesemne o piedică, de aceea o sfredelea cu vorbe răutăcioase, așa domol și răspicat cum glăsuia
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de concubine, eu sunt singura care i-a dăruit un fiu. Hsien Feng știe că Tung Chih are nevoie de mine. Făcând un efort ca să rămân calmă, îl întreb pe An-te-hai de unde are această informație. Îmi spune că i-a parvenit de la prietenul său Chow Tee, slujitorul împăratului. — Chow Tee a venit la mine azi-dimineață, rostește An-te-hai cu voce tremurândă. Mi-a spus să fug imediat. L-am întrebat ce s-a întâmplat. Îmi zice: „Zilele tale sunt numărate“. Îi zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
toamna lui 1986 i se înscenează lui Mălin și colegului și prietenului său Mircea Celmare că ar fi devastat cabinetul de marxism-leninism de la Liceul „Mihai Eminescu”, ambii elevi în clasa a XI-a. Ecouri ale acestei odioase înscenări mi-au parvenit în acel timp. Ca urmare a acestui fapt, cei doi elevi și prieteni sunt arestați și cercetați la securitate circa 4 ore, cu tot cortegiul de brutalități. În timpul anchetei, lui Mălin i se oferă un pahar cu apă, deși el
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
tâmplele, pleoapele. Și-a despresurat, greoi, brațele din cleștele scaunului în care îl țintuise noaptea. Acțiunea nu mai avea nici un rost! Zădărnicie, altă piesă acuzatoare la Dosar, n-o vor vedea decât înaltele instanțe de pază, nimeni altcineva, nu va parveni nimănui. Nici o acțiune nu se materializează în lumea noastra fictivă, de semne și înlocuitori. Așa că s-a decis: nu mai amână nici o clipă! Tocmai pentru că: gratuită, zadarnică, puerilă, vinovată, fictivă. Pentru că pentru că pentru că... Prin urmare: nici o amânare în plus! Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Doamna își comunica existența în mod cu totul neconvențional. Dominic o intercepta în fâșâitul lung al perdelelor, în bâzâitul unei muște trezite, în fiorul brizei bruște, toate păreau demascări flagrante ale respirației ei estompate, disipată prin toate colțurile, din care parvenea, ciclic, câte un stimul, un subterfugiu-avertisment, ca o grea clipire de gene a neantului... Poate, într-adevăr, în dimineața însorită de marți, doamna Veturia chiar întrebase, cum obișnuia: „Domnul profesor a închis ușa?“. Sau: „Parcă s-a auzit cheia, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
genialul, soluția! A găsit subterfugiul, scumpul de el, potaia! Un potențial uriaș, care ar putea recrea lumea! Gândește-te, gândește-te la el și la noi toți. Și la ei, la bieții amputați, care ne reprezintă atât de bine. Ne parvin de la ei doar rare semne de urgență. Pot scoate din minți, profesore. Pot trezi la viață până și mințile noastre obosite de atâta somn, de atâta codificare și devieri și restrângere. Restrângerea asta înveninată, compresia leneșă, continuă și perfidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ți-ai distrus-o...“ Irina se ridică, îi privește pe amândoi, nu-i vede. În ochii măriți, primăvara fabuloasă, duhnitoarea, magnifică Alexandrie. Iese pe terasă, sub cerul nopții otrăvite. Privire adâncită în Saturn și în Calea Lactee. Din când în când parvine, iarăși, vocea neobositului Bombonel, logoree și insistență. În tinerețe am bătut și eu voinicește pasul, în tot felul de coloane. M-am simțit exilat, până la urmă. Dreptul de a participa la rău, dar nu și la lupta contra răului, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scriind despre Italia. Pentru bunicu-meu, care ajunsese din Austro-Ungaria pe frontul italian și chiar în nord, unde se duce în vilegiatură A., Italia era o țară de pleșcari, de negustori care știau doar să jumulească... Basta! Și istoria asta îmi parvenise pe un canal indirect, de la unchiul Tony. În camera de lucru fără oglinzi, sunt o umbră neregulată aruncată pe foaia albă a manuscrisului sau pe ușa lustruită maro-cireșie a dulapului. Dacă vrei un studiu de vampirologie: anul trecut, pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nuntè oficiatè pe internet, nu-i spun cè e vorba despre nuntă mea deși tocmai astèzi am primit prin e-mail hârtiile oficiale și virtuale ale cèsètoriei, Pentru o clipè, amuzându-mè, mi-am închipuit figură secretarei directorului dacè mi-ar fi parvenit pe fax aceste hârtii în cazul în care eu aș fi optat pentru trimiterea lor prin fax și aș fi dat numèrul de fax al Institutului! Dar Ilarie nu protesteazè, dimpotrivè, crede cè totul e posibil și cè noi nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
munți. Să fie un avertisment aluzia la dușmanii lui din Institut, la ciripitorii ăia nenorociți pe care i-a pus la punct În adunarea generală? — ... Problema ar fi că n-a ieșit toate cum le-am gândit noi. Mi-a parvenit raportul ălălant, am văzut că omologii italieni nu ți-a făcut oferta, docamdată nu mi-a venit concluzile, e-n lucru, da’ n-aș zice că ne-a intoxicat. Mai știu și io câte ceva, am mai citit, am mai ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
către cele mai înalte grade militare. Numai că Paoli, bătrânul Babbo, nu îl agrea. Vedea în el doar „doi Marius și un Sulla”, respectiv doi briganzi și un uzurpator. Îl considera un om mărunt, în stare să facă orice ca să parvină. Disputa dintre cei doi se terminase prin victoria lui Paoli. Și bătrânul se răzbunase pe întreaga familie Bonaparte și pe toți simpatizanții sau prietenii acesteia. Semănase teroarea aplicând teribila lege clameur de haro, un fel de hors la loi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acea lucrare era cunoscută sub numele de Manuscrisul de la Samarkand, că ea cuprindea catrenele scrise de poet cu propria-i mână, la care fusese adăugată, pe margini, o cronică. Mi-a istorisit mai cu seamă pe ce căi ocolite Îi parvenise Manuscrisul. — Good Lord!1 Pioasa mea interjecție englezească Îi smulse vărului Henri un hohot de râs triumfător, ea era dovada că recele meu scepticism se risipise și că, de atunci Înainte, aveam să să-i sorb fiecare cuvânt. Se grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Va trebui să le Împărțiți jumătate din ce aveți Însoțitorilor dumneavoastră și să vă păstrați o sumă Însemnată pentru restul călătoriei. Iată câteva monede turcești, nu vă vor fi de prisos. Iată și un mesaj care aș vrea să-i parvină Maestrului. Treceți chiar prin Istanbul? Era greu să-i spun nu. Continuă, În timp ce-mi strecura hârtiile Împăturite prin deschizătura tunicii: — E procesul-verbal al celui dintâi interogatoriu al lui Mirza Reza, mi-am petrecut noaptea copiindu-l. Puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un mister. Am aflat vestea la câteva luni după Întoarcerea mea la Annapolis. O notiță din ziarul L’Intransigeant din 12 martie 1897 mă informa despre moartea sa, survenită cu trei zile mai Înainte. Doar spre sfârșitul verii, când Îmi parveni faimoasa scrisoare promisă de Șirin, am putut să aflu, În legătură cu moartea lui Djamaledin, versiunea care circula printre discipolii acestuia. „Suferea, scria ea, de câteva luni, de dureri violente de dinți, datorate, neîndoielnic, cancerului. În acea zi, pentru că durerea depășea limitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]