50,139 matches
-
două necuprinsuricu neputința de a mă conturaalunec înafarăîntr-un cinevacare rămâne mereu altcinevapentru ce neliniștea sfâșâie sclipirea de a fiînafara inimii e absențaneauzitul strigăt al mineralei tăceri deconcertantă eternă transformare cândva peste mine vor cădea norii întunericul altui începutși pasărea albă, pasărea pasăre sufletoare o să tacăpână atunci am să-i păzesc cântareasă nu încetezepentru tine și pentru mineși pentru ea pasărea albăstrigăt de lumină.... XV. STĂPÂNĂ PESTE MORGANE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Când ochiul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
necuprinsuricu neputința de a mă conturaalunec înafarăîntr-un cinevacare rămâne mereu altcinevapentru ce neliniștea sfâșâie sclipirea de a fiînafara inimii e absențaneauzitul strigăt al mineralei tăceri deconcertantă eternă transformare cândva peste mine vor cădea norii întunericul altui începutși pasărea albă, pasărea pasăre sufletoare o să tacăpână atunci am să-i păzesc cântareasă nu încetezepentru tine și pentru mineși pentru ea pasărea albăstrigăt de lumină.... XV. STĂPÂNĂ PESTE MORGANE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Când ochiul își
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
inimii e absențaneauzitul strigăt al mineralei tăceri deconcertantă eternă transformare cândva peste mine vor cădea norii întunericul altui începutși pasărea albă, pasărea pasăre sufletoare o să tacăpână atunci am să-i păzesc cântareasă nu încetezepentru tine și pentru mineși pentru ea pasărea albăstrigăt de lumină.... XV. STĂPÂNĂ PESTE MORGANE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Când ochiul își suie oglinda către cer am să te așez acolo unde soarele se deșiră în seară și noaptea-și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
azi spre mâine și-ai să-mi șoptești dacă nu ești cu mine nu exiști dare eu sunt aici captivă într-o imagine a iubirii stăpână peste morgane cu umbra-n asfințire răstorn o ultimă sclipire de albastru peste ea pasărea albă pasărea pasăre suflet să n-o inspire pământul mai simte încă amețeala azurului prin aripi cu amintiri frământate atâta de puțin a mai rămas din zare ... Citește mai mult Când ochiul își suie oglinda către ceram să te așez
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
mâine și-ai să-mi șoptești dacă nu ești cu mine nu exiști dare eu sunt aici captivă într-o imagine a iubirii stăpână peste morgane cu umbra-n asfințire răstorn o ultimă sclipire de albastru peste ea pasărea albă pasărea pasăre suflet să n-o inspire pământul mai simte încă amețeala azurului prin aripi cu amintiri frământate atâta de puțin a mai rămas din zare ... Citește mai mult Când ochiul își suie oglinda către ceram să te așez acolounde soarele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
și-ai să-mi șoptești dacă nu ești cu mine nu exiști dare eu sunt aici captivă într-o imagine a iubirii stăpână peste morgane cu umbra-n asfințire răstorn o ultimă sclipire de albastru peste ea pasărea albă pasărea pasăre suflet să n-o inspire pământul mai simte încă amețeala azurului prin aripi cu amintiri frământate atâta de puțin a mai rămas din zare ... Citește mai mult Când ochiul își suie oglinda către ceram să te așez acolounde soarele se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
ultima amintireînchis cu văzduhul în pieptai să asculți trecutulcum curge dinspre azi spre mâineși-ai să-mi șopteștidacă nu ești cu mine nu exiștidare eu sunt aicicaptivăîntr-o imagine a iubiriistăpână peste morganecu umbra-n asfințirerăstorn o ultimă sclipire de albastrupeste ea pasărea albăpasărea pasăre sufletsă n-o inspire pământulmai simte încă amețeala azuruluiprin aripi cu amintiri frământateatâta de puțin a mai rămas din zare... XVI. CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2226 din 03
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cu văzduhul în pieptai să asculți trecutulcum curge dinspre azi spre mâineși-ai să-mi șopteștidacă nu ești cu mine nu exiștidare eu sunt aicicaptivăîntr-o imagine a iubiriistăpână peste morganecu umbra-n asfințirerăstorn o ultimă sclipire de albastrupeste ea pasărea albăpasărea pasăre sufletsă n-o inspire pământulmai simte încă amețeala azuruluiprin aripi cu amintiri frământateatâta de puțin a mai rămas din zare... XVI. CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
să-mi sădesc împrumutulîn brațele pământului... XVIII. DACĂ AȘ MAI FI..., de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017. Dacă aș mai fi cea de ieri aș împărți cu tine nuditatea iubirii aș contura ispita cu păsările focului discretă cum e luna la pătrar să luminez așternutul cu gust de piersică și sare până când dimineața firul și-l toarce tras din coama nopților pârguite de plăceri Dacă aș mai fie cea de ieri ți-aș respira lâncezeala
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
recită ziua într-o cafea amară satisfăcut ai spune bună femeii în care te-ai adăpostit înainte de a reîncepe istoria cotidienelor treburi. Citește mai mult Dacă aș mai fi cea de ieriaș împărți cu tine nuditatea iubiriiaș contura ispita cu păsările foculuidiscretă cum e luna la pătrarsă luminez așternutulcu gust de piersică și sarepână când dimineața firul și-l toarcetras din coama nopților pârguitede plăceriDacă aș mai fie cea de ieriți-aș respira lâncezealaînrourată de patimi și șoaptepână când din inima noptii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
în carete-ai adăpostit înainte de a reîncepe istoria cotidienelor treburi.... XIX. NU POT SĂ-ȚI MAI VORBESC..., de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. Nu pot să-ți mai vorbesc cum îți vorbeam atunci când păsările luminii vibrau în serile cu ochi de chihlimbar învăț tăcerile albe cu gândul îmbracat în dorul de tine țărână călcată de corbi se surpă în golul lăsat în partea aceea de suflet rămasă dincolo brațe întinse pe hotarele depărtării încolțesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
nenăscuți la geamul unde nu plouă din umbra cu luciri de ape curg spre tine aprinde o candelă în inimă lacrimă prinsă-n tristețea nopților să te găsesc ... Citește mai mult Nu pot să-ți mai vorbesccum îți vorbeam atuncicând păsările luminii vibrauîn serile cu ochi de chihlimbarînvăț tăcerile albecu gândul îmbracatîn dorul de tinețărână călcată de corbise surpă în golul lăsatîn partea aceea de sufletrămasă dincolobrațe întinse pe hotarele depărtării încolțesc amăgireamușc din ploiîmi las morganele îmbrățișate de cerrană copiilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
viața-mi este licoareamară.... XXV. MOMENT ÎNTR-O NOAPTE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016. Când cucuveaua mușcă luna de un colț, Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț, Un bocet de gorun, pasăre vicleană Zidită-n cuvânt precum o altă Ană. Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie, Urlă așteptarea, lacrimă văpaie, Ca un corb pribeag și nesătul trecutul Te mâna din urmă umbrind începutul. Furnicarul lumii colcăie-n ispită, Fățarnic botează clipa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de cer în calendar . Când clopote toacă în zi de parastas, Aud cum plânge frica în ochiul rămas. Citește mai mult Când cucuveaua mușcă luna de un colț,Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț,Un bocet de gorun, pasăre vicleanăZidită-n cuvânt precum o altă Ană.Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie,Urlă așteptarea, lacrimă văpaie,Ca un corb pribeag și nesătul trecutulTe mâna din urmă umbrind începutul.Furnicarul lumii colcăie-n ispită,Fățarnic botează clipa travestită,Pierdută
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
toacă în zi de parastas,Aud cum plânge frica în ochiul rămas.... XXVI. MITRIDATIZARE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016. dimineața își înfige colții într-un sâmbure de brumă mătură umbre dincolo de geam o pasăre sinistră adună bănuți din oselele pământului sub tâmpla invadată de nesomn afară văduve negre flutură venin printre rufele puse la uscat între o gură hâdă și-un ochi vânat cuvintele roiesc acre ca niște viespii ațâțate zdrobite le cos la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de a nu auzi și cu urechile astupate de doi greieri rămași într-o umbră de coasă să-mi redobândesc libertatea de a fi dincolo de calapod ... Citește mai mult dimineațaîși înfige colții într-un sâmbure de brumămătură umbre dincolo de geamo pasăre sinistrăadună bănuți din oselele pământuluisub tâmpla invadată de nesomnafarăvăduve negre flutură veninprintre rufele puse la uscatîntre o gură hâdă și-un ochi vânatcuvintele roiesc acreca niște viespii ațâțatezdrobitele cos la subțioara unui cercansă mușc din eleîncăpățânarea de a nu auziși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
tot mai sărace cuvintele ce mi-au rămas, am să le strâng să-mi fie pernă când noaptea greu se reazămă de pleoape și neagră-mi crește ziua. pătimesc amintirile și ard și tot mai adânc aud cum se sting păsările noastre albe. dar cui să-i mai spun și cine să audă în nopțile cu miros de lămâiță copila aceea cu ochi de chilimbar și râs de miozotis cum trece dureros de tăcută, oarbă și surdă la viclenia timpului. am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
în coarnele cerului. neverback, neverback țipă“goarna veșniciei”. Tagore râde într-o haltă sau poate într-o rană, închipuie cercuri cu brațe arcuite pe un chenar de lumină. îi spun că mi-am uitat nemurirea la mijlocul distanței dintre pulbere și păsări neverback neverback îngână drumul la căpătâiul pietrei unde am să mă curăț de spini; în trenul tuturor și-al nimănui pândesc clipa risipirii armonia prestabilită a inepuizabilei mișcări. Citește mai mult Încă o toamnăse cerne prin ploi de castani:îngenunchiată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
seva dulce amară a lumiiazi să rămânîn ramul toamnei aș vrealupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”... XXXI. LA CAPĂT DE TOAMNĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016. Ai revenit pasăre albă în trupul cu nervuri de toamnă ceasul bate a pământ înșir zilele corolă pe lujerul inimii ars de apus să mă regăsesc într-un mâine incert apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
zborul necoaptelor iubiri uitătura blândă a ciutei rănite de verde estompat în frunze arse chemarea ta pasare alba fluidă lumină curgea prin porți ce le-am crezut închise la capăt de toamnă cu umbre rispite ... Citește mai mult Ai revenit pasăre albăîn trupul cu nervuri de toamnăceasul bate a pământînșir zilelecorolă pe lujerul inimii ars de apussă mă regăsesc într-un mâine incertapatică trăiredoar amintirile înfrunzescîn partea aceeanevăzută a lumiiau încă în ochicandoarea primăverilor uitatezborul necoaptelor iubiriuitătura blândă a ciutei rănitede
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
ai pus la colț! Vânam stelele pe cer, Azi mi-e trupul ochi de ger. La sân mi-adună noroi, Dorul meu strivit de ploi. Flori de rouă-am strâns cândva, Azi vise de mucava. Alei, vânt pustiu de iarnă, Păsările tu-mi întoarnă, Pe prag de toamnă mă pierde, Sufletul mi-e încă verde! Alei, vânt pustiu și sec! Nu vreau iarna să-mi petrec La fereastră cu geam mat Unde viața m-a uitat. Citește mai mult Alei, vânt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
ai pus la colț!Vânam stelele pe cer,Azi mi-e trupul ochi de ger.La sân mi-adună noroi,Dorul meu strivit de ploi.Flori de rouă-am strâns cândva,Azi vise de mucava.Alei, vânt pustiu de iarnă,Păsările tu-mi întoarnă,Pe prag de toamnă mă pierde,Sufletul mi-e încă verde!Alei, vânt pustiu și sec! Nu vreau iarna să-mi petrecLa fereastră cu geam matUnde viața m-a uitat.... XXXIII. TU DORMI, de Agafia Drăgan , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Nu vreau iarna să-mi petrecLa fereastră cu geam matUnde viața m-a uitat.... XXXIII. TU DORMI, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016. te privesc să-ți culeg zâmbetul, șuvița rebelă căzută pe frunte; păsări descătușate își fac de cap în cerul somnului tău, te adun în căușul ochilor să-ți sorb răsuflarea; pe geam, o stea își întinde gâtul, te acopăr cu privirea, stelei nu-i este îngăduit să-ți prindă visul, e numai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
îți mângâie conturul trupului, printre umbrele legănate de prima notă a dimineții se sparge pe genele mele lacrima țesută sub pleoape; umbra zilei îmi fură visul. Citește mai mult te privesc să-ți culeg zâmbetul,șuvița rebelă căzută pe frunte;păsări descătușate își fac de capîn cerul somnului tău,te adun în căușul ochilorsă-ți sorb răsuflarea;pe geam, o stea își întinde gâtul,te acopăr cu privirea,stelei nu-i este îngăduitsă-ți prindă visul,e numai al meu.vreau să-ți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
lase în legănarea dulce-amară a sentimentelor pur exprimate. Silvana Andrada Tcacenco își deschide larg irișii astfel, în „Autoportret”: „Copacii poartă lacrimi pe frunzele ce mor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Trecerea frumuseții, trecerea iubirii lor...// Păsările poartă-n aripi dorința lor de zbor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Căderea din măreția înălțării lor...// Iubirea este uneori doar visul trecător,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Durerea sufletului
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]