6,839 matches
-
avea gustul de altădată. ,,Cum poate să-ți taie apetitul o întâmplare care ar trebui de fapt trecută cu vederea", gândi doctorul. Era vădită starea de irascibilitate din cauza prezenței insolite a profesoarei de engleză. În timp ce fiecare dintre ei căuta să paseze evenimentul în uitare, sună telefonul. Beatrice îl rugă pe tatăl ei să vină să o ia. Pe drumul spre casă, doctorul îi reproșă fetei că face unele invitații fără să-i avertizeze și pe părinți. Ce invitații, tati? Profesoara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Teodoru, căci primise un telefon și nu arata prea bine...! Într-una din zile, pe când se întorcea de la grădiniță, Răducu se opri pe o stradă să joace fotbal cu mai mulți copii. Postați de ambele părți ale străzii, copiii își pasau mingea ușor unul altuia. Mingea traversa strada, apoi revenea la un alt partener pe trotuarul de unde plecase. Jocul era amuzant, exuberant, însoțit de chiote de veselie. Uneori, unii jucători nu nimereau mingea și erau nevoiți să alerge după ea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ști un copil... Și într-o clipă, ca o fulgerare, i se păru că unul dintre participanții la joc e chiar Răducu. Nu mai așteptă nici un răgaz. Alergă îl cuprinse în brațe, împiedicându-l să lovească mingea care îi fusese pasată. Răducul meu, dragule, ce dor mi-a fost de tine! Pe mine nu mă cheamă Răducu, tanti! Eu sunt Tudor, spuse copilul puțin speriat, făcând eforturi de a se elibera din brațele ei. Ți-au schimbat și numele, puiul mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ce anume este tristețea? Aici, cred că sunt tot atâtea răspunsuri corecte, câți oameni nefericiți sunt pe lume, căci fiecare om este nefericit în felul lui. Pe de altă parte, revin acum și mă-ntreb iarăși: dacă tot nu-i pasă nimănui (nici măcar mie însumi) de mine, ce ar fi dacă, pur și simplu, aș uita de mine și nu mi-aș mai da nicio atenție? Ei bine, știu, este o soluție extrem de ușuratică și de comodă, dar are mult adevăr
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
încât parcă îți vine să spui despre dânșii că nu au habar pe ce lume trăiesc. Fac necontenit tot felul de prostii și de imprudențe nebunești, dar consideră că se comportă perfect firesc, și de nimic altceva nu le mai pasă. Am petrecut, astfel, mult timp (poate prea mult, dar nu mai mult decât tine!), văzând în mine pe realista și pe lucida supremă, omul cel mai bine luminat de rațiune. Totuși, după aceea, mi-am dat singură seama (spre deosebire de tine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dacă tratamentul pe care-l primisem putea dăuna embrionului. Medicul îmi explică lucrurile și îmi zise clar că riscam să nasc un copil bolnav. Acasă, și rudele și toți mă îndemnau să fac avort. Îmi ziceau că, dacă nu-mi pasă de mine, măcar de copil să-mi pese, că el se va chinui și va avea de suferit toată viața. Mă lua groaza când mă gândeam că mi-aș putea ucide copilul, dar și gândul că se va naște bolnav
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zeiță păgână care tocmai și-a înfulecat adversarul". Adversarul din mine, își spune în sinea ei. Începe să râdă. "De ce râzi?", o întreabă el contrariat. "Îți place ceva la mine?" întreabă cu teamă, dar și cu aerul că nu-i pasă ce răspuns îi va da. Atunci începe el să râdă în hohote. "De ce râzi?", spune Zinzin la fel de contrariată. "Acum te alinți", spune el stăpânindu-și cu greu pofta de râs. Sigur că mă alint", își zice Zinzin, vrând să convingă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mult mai mult... foarte mult... dar nu prea mai era timp... întotdeauna trece prea repede ca să faci toate astea. — Ești sigură că e atunci? Așa spune profeția, nu-i așa? — Ba da. Toată lumea știe asta. — Și misionarul? — Cui îi mai pasă? — Mă întreb câți vor veni să-l întâmpine. Corina nu știa la care din ei se referă, așa că nu-i răspunse. Dan nu se aștepta la vreun răspuns, pentru el cea mai tare dovadă de credință erau cei două mii de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a depășit de mult momentul în care nu putea face altceva decât să se gândească la ziua de ieri. Credea că ar trebui să se ridice și să iasă din cameră, doar așa să braveze, să arate că nu-i pasă, că ieri nu l-a afectat deloc. Îl enerva să arate celorlalți numai ce vor să vadă și mai nimic din ceea ce era de fapt, însă așa era scutit de întrebări stânjenitoare sau comentarii ironice, și toată lumea va fi mulțumită
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
interesa, nu s-a întâmplat nimic care să fie povestit; și în nici un caz înainte de masă. — Ești sigur? Mă duc să ascult muzică până e gata masa. — Ăsta e doar un pretext ca să stai cu privirea pironită în tavan. — Îți pasă? Ieși cât putu de repede. În cameră domnea veșnica singurătate, care parcă începuse să îi împrumute glasul, mirosul, în curând și înfățișarea. Ar fi preferat să se poată depersonifica, să iasă din el însuși și să o ia de la început
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Și apoi, la cine aș mai putea ține aici, pe pământ? Am renunțat deliberat la tot ce a fost viață. Când nu voi mai fi aici, la dracu’! Cine dorește n-are decât să-mi citească hârțoagele rupte, nu-mi pasă absolut deloc! Nu scriu decât din nevoia de a scrie, care, pentru moment, a devenit indispensabilă. Am nevoie, din ce în ce mai multă nevoie, să-mi comunic gândurile ființei mele imaginare, umbrei mele. Umbra asta sinistră care se apleacă pe perete, la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
otrăvită cartonașul care simbolizează "contra". Afirmația indubitabilă venită din partea mea că nu vor face în veci contractul licitat. Abia în clipa aceea am observat ochii rotunzi de uimire pe care Doru îi ridicase către mine. A oftat scurt și a pasat. Moldoveanul parcă se scufundase într-o transă hipnotică privind contra mea. După vreo jumătate de minut a dat re-contra, încăpățânat, sfidându-mă. Dacă legile jocului ar fi permis, aș fi dat re-re-contra. Doru păru să mă privească cu o disperare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vreo jumătate de minut a dat re-contra, încăpățânat, sfidându-mă. Dacă legile jocului ar fi permis, aș fi dat re-re-contra. Doru păru să mă privească cu o disperare mută. I-am trimis un zâmbet regal și liniștitor. Se resemnă și pasă din nou. Ce să mai vorbim! Partenerul meu mi-a atacat cât se poate de inspirat. Returul meu însă a fost ucigător. Ucigător pentru noi, fiindcă nenorociții au făcut scârbavnica aia de manșă, iar din răspunsul meu practic și-au
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Altfel simt că înnebunesc. Nu, nu. Nu mai am ce pierde. Ce-o să-mi ia? Caii de la bicicletă? Asta-i vorba voastră. Dar e grozavă foc vorba asta: să-mi ia caii de la bicicletă! O spun deschis: nu-mi mai pasă de nimica, așa cum nu-mi păsa, (indirect !) când adunam ostentativ, vecinii și, obosită crunt cum eram, după o zi de muncă (la început, până să fiu promovată în funcție, am lucrat la așezarea cărămizilor crude sau arse în bancuri, la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și ne-am lăsat înstrăinați treptat de înțelepciunea inimii, am cultivat distanțe între noi, am pornit grăbiți spre drumul înstrăinării, ne grăbim să ajungem la muncă și nu mai avem timp să auzim cum ne călăuzește inima și cui îi pasă ce-am făcut cu ea, nimeni nu ne învață cum să simțim, cum să experimentăm emoțiile, ce să facem cu energia sentimentelor noastre, cum să ne autoreglăm emoțiile la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și se înțelege că învățăm să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nici o scăpare! Să strig?... Cine mă aude? Să mă ascund într-un troian? Lupul m-o văzut de mult...Cică lupii văd noaptea mai bine ca ziua. Cred că îi tare flămând! Și uite cum se apropie! Nici nu-i pasă că troienele îs de două-trei ori mai înalte ca el”. Nu mai aud și nu mai văd nimic altceva decât mogâldeața care se zbate să ajungă la mine! Nici nu mai pot răsufla de frică. Un tremur grozav mi-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
găsești altul ca el de-ai umbla cu opinci de fier. Să rămânem doar buni prieteni! Ai priceput, Măriuță? Ștergându-și lacrimile cu un colț al basmalei, Măriuța a răspuns într-un târziu: Am înțeles... Am priceput că nu-ți pasă de mine... Nu vorbi cu păcat, Măriuță! Lasă lucrurile așa cum au fost. Și acum, draga mea gospodină, gândește-te că ai în fața ta un om bolnav. Ce bolnav? Unul care a trecut pe lângă moarte! Ei! Află tu că sunt flămând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În livret nu exista ștampila care să ateste lăsarea la vatră, apoi la nivelul doi, biroul „Mari Oameni de Stat“, pentru a obține adeverința de prim-consul al Republicii Franceze și copia legalizată după certificatul divorțului de Joséphine. A fost pasat apoi la secretariatul serviciului „Adopții teritoriale“, iar până la șapte a urcat pe jos, pentru că, Între timp, pe Pământ avusese loc un cutremur devastator, lifturile galbene fiind astfel toate ocupate. A așteptat răbdător să treacă pauza de masă, după care a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se Întâmplă. Spectatorii stau țintuiți de scaune, singurii care se mișcă prin sală sunt doi supraveghetori. Sunt prea gălăgioși pentru o sală de concerte. Lanternele le joacă În palme, uneori ațintindu-se asupra figurilor celor de pe scaune, dar nu le pasă. Caută, mă gândesc, aparate foto sau de Înregistrare. Mă uit discret către vecina din stânga, o blondă În taior, cu coc și voaletă. Își ține poșeta-n poală și ascultă teatral, cu bărbia ușor ridicată, ca și cum toată muzica i-ar fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
este scrisoarea societății de asigurări care să mă anunțe c-a murit. Atunci o să fiu și eu liberă. — Cassandre, știi că sunt obligat să raportez orice potențială Încercare de sinucidere. Vrei s-ajungi din nou sub supraveghere? — Nu-mi mai pasă unde și cum ajung, doctore. Nimănui nu-i mai pasă. N-ai observat? Vinerea trecută, ne-am strâns cu toții În apartamentul meu. Prieteni de-o viață, aș zice. Ca de obicei, la Începutul serii, avocatul Perez-Blanco ne-a amenințat că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a murit. Atunci o să fiu și eu liberă. — Cassandre, știi că sunt obligat să raportez orice potențială Încercare de sinucidere. Vrei s-ajungi din nou sub supraveghere? — Nu-mi mai pasă unde și cum ajung, doctore. Nimănui nu-i mai pasă. N-ai observat? Vinerea trecută, ne-am strâns cu toții În apartamentul meu. Prieteni de-o viață, aș zice. Ca de obicei, la Începutul serii, avocatul Perez-Blanco ne-a amenințat că se va sinucide Într-un mod spectaculos, iar Julienne, soția
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scandal-monstru la ONU. Italienii, aflați În aceeași situație, se culcă. Întors acasă, nea Pandele reclamă familia Văleanu la administratorul blocului, care-l trimite la constructor. Acesta, la rândul lui, Îl trimite la proiectant, de unde ajunge la primărie. De acolo, e pasat la RENEL, casa de sănătate, depoul tramvaiului 4. În peregrinările sale prin Bacău, nea Pandele descoperă din Întâmplare „Service-ul planetei Pământ“ la parterul unui bloc de patru etaje din cartierul Tache. Un japonez plictisit de la tejghea Îi cere garanția
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
având dimensiunile unui lift de marfă, de unde puteam urmări cele ce se Întâmplau În clădirea de vizavi. Contrar celor crezute În general de lume, a pândi pe cineva nu e ușor. Oamenii se ascund cel mai bine când nu le pasă dacă sunt urmăriți și-și desfășoară activitățile curente. Acum Îi vezi, dar În secunda următoare se Împiedică de covor sau se pierd În spatele unui maldăr de rufe, se scufundă În cadă ori sunt Înghițiți de-un lift. În cea mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu mai citește nici dracu’. Zi de zi, un personaj intră În șomaj sau e aruncat În stradă. Știi că vor să te dea afară din sindicat? Sunt chiar voci care cer să te-nlocuim cu Stepa Chiorul. Nu-mi pasă. — Dar la noi nu te gândești? Cum să fac glume cu unul care nu-și nimerește nici paharul de vodcă? Știi că pe madame Kropotkina a pedepsit-o să stea-n casă toată ziua cu televizorul Închis pentru că te-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sute de pagini despre non-ființare și Anschauung, undeva prin Bahamas... — Douăzeci și patru de volume mi-au fost de-ajuns. — Uită-te-n jurul tău, Iggy! Majoritatea oamenilor habar n-au că sunt doar niște personaje, iar celor care știu nu le pasă. Ce contează cine scrie scenariul? — Spune-mi ceva, l-am Întrerupt. El știe că ești aici? Și-a rostogolit pupilele ca pe niște zaruri, iar apoi m-a privit deznădăjduit, cu expresia unui caniș care n-a băgat de seamă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]