1,597 matches
-
științifice dintr-un anumit domeniu, solicitând însă studenților numai competențele receptorii și suscitând, dintr-o perspectivă relațională, conduita pasivă a acestora. Tendințele moderne evidențiate în evoluția prelegerii vizează promovarea unor noi variante ale acesteia care să-i amelioreze limitele de pasivitate și de flux unidirecțional de comunicare, precum și slabele posibilități de interacțiune profesor-student. Astfel, sunt identificabile prelegerea sau, mai corect spus, expunerea cu oponent, prelegerea-dezbatere sau prelegerea dialogată, metode deja prezentate. În scopul facilitării conexiunii dintre teorie și practică, vom prezenta
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
avea a se ocupa de Începători. Secretariatul acestei secții a fost Încredințat d-lui Geo Dumitrescu”. La scurtă vreme de la alegerea sa În fruntea secției „literatură tânără” Geo DUMITRESCU 19 denunță comoditatea, „entuziasmul facil”, „amabilitățile de salon”, „dulcile aproximații”, „Înaltele pasivități și indiferențe” etc. care domnesc În secțiile Societății Scriitorilor, care sunt Încă departe de „spiritul principialității clasei muncitoare” și de angajamentul prin care „scriitorii noștri și-au pus ferm condeiele lor În marele front (Ă) pentru construirea socialismului”. Combativitatea lui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
admis cu nici un chip să fie escamotat, negat de fapt. Acest rost trebuie lămurit cu oricâtă insistență tuturor membrilor secțiilor, el trebuie transferat Într-un principiu viu, Într-un obiectiv imediat, prezent fără Încetare. Trebuiesc lichidate dulcile aproximații și Înaltele pasivități și indiferențe, trebuiesc risipite nedumeririle, Îndoielile și perplexitățile multor oameni de bună credință care nu văd Încă limpede noimele propriilor lor prezențe În, deocamdată, scurtele și fugarele ședințe ale secțiilor. E adevărat, aceste secții n-au trecut, propriu vorbind, la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
influență puternică a poeziei lui Eminescu În rândul poeților clasei muncitoare, În epoca Contemporanului. Poeți ca Ion Păun Pincio sau Traian Demetrescu dezvoltă În poezia lor latura de critică socială a poeziei lui Eminescu, dar rămân Încă prinși În mrejele pasivității eminesciene, care se manifestă În poezia lor ca o latură negativă. (Ă). Moartea poetului a Îndurerat profund masele de oameni ai muncii din țara noastră. Nu era oare Traian Demetrescu exponentul lor atunci când la auzul tristei știri Îi Închină, cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
opună o rezistență conștientă și organizată. (Ă). Țărănimea exploatată e prezentă În romanul Sandei Movilă ca o masă cenușie, pasivă, Îndobitocită de neștiință, superstiții și mizerie, tresărind arareori la amintirea dreptei răfuieli de la 1907, pentru a aluneca repede În aceeași pasivitate. Grija mălaiului zilnic, invidii și uri meschine, gelozii Întunecate, certuri, bătăi, - iată formele nesemnificative ale conflictelor dezvoltate inutil pe multe pagini, În dauna celui fundamental, de clasă. (Ă). Pe văile Argeșului e scris de pe pozițiile criticismului burghez, În maniera În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bazele acestei gospodării.(...) Lucrându-și petecul de pământ Avram cercetează șoseaua pustie. Pe acolo trebuie să vină trimișii partidului cu ajutorul cărora se va Înfăptui marea schimbare. (Ă). Insistându-se asupra acestei „așteptări” se atribuie Însă oamenilor, din sat, o anumită pasivitate. Se minimalizează astfel importanța inițiativei țăranilor muncitori și hotărârea lor de a Înfăptui gospodăria agricolă colectivă. (Ă). În orice caz perioada de pregătire a Înfiripării gospodăriei colective nu apare În Nopțile de Iunie. Mai mult decât atât ai impresia că
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
înzestrată cu rațiune. Important de subliniat mi se pare însă că filosoful a văzut tocmai în acțiunea consecventă care vizează apropierea de ceea ce apreciem și respectăm pe temeiuri principiale afirmarea prin excelență a raționalității. Atitudinea rațională, pe de o parte, pasivitatea, inerția, lipsa străduinței, economia de efort și inconsecvența, pe de altă parte, îi apăreau lui Kant tot atât de incompatibile cum sunt apa și focul. Raționalitatea era pentru Kant indisociabilă de ceea ce el numea Pflichtgesinnung. Aceasta este o expresie greu traductibilă în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
situații și ipostaze: investigațiile lui Marlowe sunt gândite asemenea unor „cruciade” urbane. E de importanță secundară faptul că eroul pare mai degrabă purtat de val decât că s-ar afla în poziția de a controla evenimentele. Chiar dacă am accepta varianta pasivității lui Marlowe în raport cu modelul medieval ilustrat, comparația nu și-ar pierde relevanța. Cruciat fără religie, cavaler disponibil (cu condiția să i se acorde tariful zilnic „plus cheltuielile”) doar pentru „că n-am unde să mă duc”, Philip Marlowe nu ilustrează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
București, 1984, p. 608) CITAT RETRAS!!! Întreruperea cursului prescripției extinctive. 25. Principiu și justificare. Stingerea dreptului la acțiune prin efectul prescripției presupune, pe de o parte, o Încălcare a dreptului subiectiv al titularului, iar pe de altă parte, inacțiunea sau pasivitatea din culpă a titularului dreptului. Dacă una din aceste condiții dispare, fie că creditorul iese din pasivitate, fie că debitorul nu se mai Împotrivește dreptului, continuarea cursului prescripției nu-și mai găsește justificare. Drept urmare, acest curs se Întrerupe, În sensul
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
acțiune prin efectul prescripției presupune, pe de o parte, o Încălcare a dreptului subiectiv al titularului, iar pe de altă parte, inacțiunea sau pasivitatea din culpă a titularului dreptului. Dacă una din aceste condiții dispare, fie că creditorul iese din pasivitate, fie că debitorul nu se mai Împotrivește dreptului, continuarea cursului prescripției nu-și mai găsește justificare. Drept urmare, acest curs se Întrerupe, În sensul că efectele prescripției sînt șterse pe trecut, urmând să Înceapă a curge un nou termen de prescripție
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Freud le mai adaugă un al patrulea, întâlnit la adult și decurgând din nevoia de sinteză resimțită de eu. Această nevoie este legată de faptul că eul adult are nevoie de o anumită armonie între tendințe opuse cum ar fi: pasivitatea și activitatea, homosexualitatea și heterosexualitatea, tendințe între care apar conflicte (descrise de Alexander). Motivele apărărilor desfășurate împotriva afectelor provin, în opinia Annei Freud, din conflictele dintre eu și pulsiune. Atunci când - din motivele expuse anterior - eul se opune pulsiunilor, el caută
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu blochează descărcarea unei pulsiuni. În schimb, se înregistrează o înlocuire a obiectului pulsiunii și/sau o modificare a scopului acestei pulsiuni, care este deviată spre o țintă non-sexuală. În această categorie intră și alte apărări, cum sunt trecerea de la pasivitate la activitate sau transformarea în contrariu; - apărările care eșuează sunt, după Fenichel, patogene, întrucât eul le utilizează foarte frecvent sau chiar încontinuu pentru a preveni intruziunea pulsiunii înlăturate, deturnate dinspre conștiință. Scopul acestor apărări eșuate este deci acela de a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
-le. Responsabilitatea poate fi evitată, culpabilitatea poate fi ocolită, iar pulsiunile agresive și libidinale resimțite ca periculoase pot fi înlăturate. Exploatarea inconștientă a bolii ca apărare este aproape sigur asociată cu alte mecanisme, cum sunt regresia sau transformarea activității în pasivitate. 26) Limitări ale funcțiilor eului (V.): reducerea sau pierderea uneia sau mai multora dintre funcțiile eului, în scopul de a evita anxietatea generată de conflictul cu tendințele instinctuale, cu supraeul ori cu forțele sau obiectele din mediul înconjurător. Limitarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de modalitățile de apărare împotriva lor. Răspunzând la întrebarea „Ce destin pot cunoaște pulsiunile pe parcursul dezvoltării și al vieții?”, Freud (1915a/1968) ia în considerare patru posibilități: - transformarea în contrariu (cuprinzând procesul de trecere a unei pulsiuni de la activitate la pasivitate și procesul de transformare a conținutului); - întoarcerea asupra propriei persoane (sau asupra propriului eu); - refularea; - sublimarea. Doar primele două soluții rețin atenția lui Freud (1915a/1968). Pentru el, transformarea activitate-pasivitate și întoarcerea asupra propriei persoane depind de organizarea narcisică a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la învățătură sau copiilor autiști, dându-le părinților descumpăniți iluzia „vindecării” copilului lor. De fapt, aceste echipe nu caută decât să mascheze angoasele tuturor. Relații cu alte mecanisme de apăraretc "Relații cu alte mecanisme de apărare" Atunci când activismul contracarează o pasivitate subiacentă sau chiar o depresivitate (Gut, 1993), el poate fi apropiat de formațiunea reacțională. Încrâncenarea terapeutică evocată mai înainte arată că activismul se sprijină, în bună parte, pe refuzul unui segment de realitate intolerabil (Ruszniewski, 1995; Hennezel, 1991). Mai cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
rezumă conținutul interviului: „Vor muri cu toții”. Dreuilhe se vede astfel obligat să recunoască față de el însuși că proiectele sale nu erau decât rezultatul „binefăcătorului opium al visării hipnotizatoare”. Anticiparea a mai fost comparată cu un alt mecanism de apărare: transformarea pasivității în activitate, dar într-un domeniu neobișnuit - acela al viitorului. Freud (1931/1985), precum și A. Freud (1936/1993) au descris reacțiile unor copii care, ieșind din cabinetul dentistului sau de la medic, se joacă reproducând pe alți copii experiența neplăcută pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a treia formă cu anumite rezerve, din moment ce scrie că ea reprezintă, „într-un anume fel, o anulare a acestei experiențe”. De fapt, acest tip de anulare a fost propus sub alte două nume de Freud și de A. Freud: transformarea pasivității în activitate (Freud, 1915a/1968) și identificarea cu agresorul (A. Freud, 1936/1993). Nu vom mai insista asupra celei de-a treia forme, întrucât aceste două mecanisme vor fi analizate mai pe larg la pp. 195, respectiv 299. Anularea, în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conflictul oedipian. Mișcările de ostilitate față de părintele de același sex și mișcările pulsionale de dorință față de părintele de sex opus dispar la refulare sub efectul tendinței spre identificare. Procesul de identificare se combină cu mecanismul transformării în contrariu: trecerea de la pasivitate la activitate în jocurile copiilor (Freud, 1920/1981). O participare a acestei transformări se observă în ceea ce s-a numit „contra-identificare”, de pildă, la un subiect la care se observă o abstinență absolută de la consumul de la alcool din cauza amintirii despre
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
inconștientă este evident. De altfel, atunci când copilul utilizează acest subterfugiu, el este conștient că nu se transformă în persoana care amenință, ci devine asemenea acesteia; „frontiera între el însuși și cealaltă persoană nu este pierdută” (Sandler, 1985/1989). Trecerea de la pasivitate la activitate poate fi parte a transformării în contrariu, reținută de A. Freud printre mecanismele de apărare a eului. Ea citează exemplul unei transformări totale a rolurilor în legătură cu un copil care-i reproșează mamei că este curioasă. Imaginându-și că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
viață. Pulsiunea de moarte ar constitui o parte a mecanismului de întoarcere către propria persoană, fără însă a elimina partea defensivă prezentă în acest mecanism (1933/1984). În sfârșit, un ultim punct se cere a fi clarificat. Transformarea activității în pasivitate și întoarcerea către propria persoană nu sunt niciodată absolute, după cum bine subliniază Freud (1915/1977). Activitatea persistă parțial alături de pasivitate, fie și numai într-o mică măsură. Agresivitatea nu este deci total deturnată dinspre celălalt. Freud (1918/1979) conchide că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
defensivă prezentă în acest mecanism (1933/1984). În sfârșit, un ultim punct se cere a fi clarificat. Transformarea activității în pasivitate și întoarcerea către propria persoană nu sunt niciodată absolute, după cum bine subliniază Freud (1915/1977). Activitatea persistă parțial alături de pasivitate, fie și numai într-o mică măsură. Agresivitatea nu este deci total deturnată dinspre celălalt. Freud (1918/1979) conchide că aici este prezentă ambivalența. El face aceeași remarcă cu privire la prezența ambivalenței în sadismul întors asupra propriei persoane în cazul „omului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
suferă are tendința de a răspândi suferință în afara sa”, precum și în momentul când mărturisește că resimte „o dorință intensă de a produce suferință unei alte ființe umane lovind-o exact în același loc al frunții”. Aici apare pulsiunea opusă, transformarea pasivității (a suferi) în activitate (a provoca suferință) (în Giniewski, 1978). Cazul ce urmează este, în modul cel mai clar, patologic: Folosind amuzanta sintagmă „Hoț-criminal-traficant-escroc”, Lamagnère (1994) își descrie unul dintre pacienți, pe Jean-François, de 32 de ani, al cărui sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
din testul „Satul” ilustrează remarca făcută de Widlöcher (1971-1972), conform căruia refularea se manifestă printr-un fel de „plictis de a descifra”, printr-o evitare globală. Un tânăr de 17 ani, Roland, dă dovadă în viața curentă de o mare pasivitate, nearătând nici un interes pentru activitățile școlare sau extrașcolare, aceasta în ciuda unui bun nivel intelectual. Refuzul oricărui fel de agresivitate merge până într-acolo încât, vegetarian fiind, băiatul afirmă că nu vrea să mănânce ouă pentru a nu ucide potențialul pui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de o apărare trecătoare. După Freud, se mai găsesc ici-colo câteva aluzii la retragerea apatică. Astfel, în capitolul intitulat „Procese de apărare”, Nunberg (1935/1957) semnalează că, la unii bolnavi, se observă un comportament „asemănător indiferenței, care dă impresia de pasivitate, când, de fapt, nu este decât o apărare activă împotriva experiențelor dureroase trăite”. Definiția cea mai elaborată a retragerii apatice i se datorează însă lui Fenichel (1945/1953), care, fără a o numi, o numără printre mecanismele de apărare, semnalând
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai des folosit*. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Textul „Pulsiuni și destine ale pulsiunilor” (1915a/1968), în care Freud prezintă transformarea în contrariu, se sprijină doar pe câteva exemple. Sunt menționate perechile sadism-masochism și voyeurism-exhibiționism, care ilustrează trecerea de la activitate la pasivitate (a produce suferința - a suferi și a privi - a fi privit), precum și transformarea iubirii în ură. Aceste exemple nu sunt limitative. Laplanche și Pontalis (1967) precizează că obiectul pulsiunii se poate și el modifica, trecând de la propria persoană la celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]