9,932 matches
-
hora cosmică a tuturor lucrurilor” (comparația îi aparține lui P.H.L.) De fiecare dată, bărbatul extenuat se întinde alături, își reglează respirația și se liniștește în timp ce îi contemplă coapsa relaxată, șoldul frumos arcuit, gâtul cu pielea subțire ce își pierde treptat petele roz (apărute în timpul orgasmului), în fine, abdomenul aproape plat, cu linia centrală, albicioasă, coborând dinspre ombilic spre mica proeminență pubiană. Pe această linie îi fuge aproape involuntar privirea, spre „cuibul” ce îi oferă dezlegarea și liniștirea fiecărui zbor către farmecul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
făcându-l gelos (încă o dată) pe scriitorul îndrăgostit. Sarah avea un farmec aparte, izvorând dintr-o extraordinară putere de a iubi. Detectivul care o urmărea ajunge să o admire, ca și fiul lui, căruia i se vindecă obrazul (o mare pată roșie: angiom?) după ce ea îl sărută pe locul respectiv. Copilul este convins de puterea ei vindecătoare. Până și scriitorul, libercugetător, rememorând întâmplarea, abjură de la principiile sale ateiste. În fața despărțirii pentru totdeauna, Sarah încearcă să-l convingă pe Bendrix că iubirea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Bărzăunului de a se întoarce în sat a fost uitată imediat. Să vă mai spun cine a fost vinovat?... Nu cred că mai este cazul. Ilinca îi ajută pe rînd, atît pe Bărzăun cît și pe Nuțu, să-și șteargă petele de noroi, rîzînd tot timpul. După ce totul reveni la normal, mai luară cîte un măr din plasa lui Nuțu și porniră mai departe, parcă mai veseli ca înainte. Merseseră deja aproape două ore și nu ajunseră nici măcar la Piatra Domniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nu vi-i foame? Ba da, hai! se arătă numaidecît de acord Nuțu. În clipa aceea însă, lumina de la lanterna lui Nuțu, care străbătea distanțele cele mai lungi, descoperi la o distanță nu prea mare de grup un fel de pată mare, strălucitoare, ce părea să fie totodată și izvorul vuietului asurzitor. Toți tăcură și se strînseră unii în alții. Virgil chiar crezu de cuviință s-o prindă cît mai strîns pe Ilinca cu brațul pe după umeri. Concomitent cu acest gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
hotărî să se întoarcă în pădure pentru așa ceva. Ș-apoi... nu-l aveau pe moș Lazăr Brusture aproape? Mai discutară puțin despre faptul că fiecare era zgîriat pe față și pe mîini de spini, își mai atraseră atenția asupra unor pete de noroi rămase pe haine, apoi Iancu Răgălie interveni cu întrebarea care sta pe buzele fiecăruia: Totuși ce-a putut fi acolo, dom'le? Nimeni nu se putea împăca cu gîndul că ceea ce trăiseră în pădure era adevărat și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
29 de ani spre deosebire de Neptun care o face în 104 ani. Animație. Dar frumoasa Venus? Aurora: Venus, planeta iubirii, ne va servi o mare surpriză; la 6 iunie va trece printre Pămănt și Soare pe fața căruia va proiecta o pată neagră, umbra ei; o eclipsă rară și stranie care vine odată la 243 de ani. Animație. Profesorul: Eclipsa din anul 1882 a marcat mari evenimente de progres: Robert Coch a descoperit bacteria care provoacă tuberculoza, iar Thomas Edison a construit
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
face cu Neva. De unde să știu eu? Tu ești rusul din familia asta. Cum importul de biscuiți stagnase, Alioșa găsi cu cale să pro testeze împroșcând cu lingurița în restul de ciocolată. Fața de masă a lui Dominique, tapetată cu pete maronii, pă rea să le întoarcă o privire căpruie și austeră. — Uite ce-ați făcut! Niciodată nu ești atent la el când mânâncă... Mă gândeam, continuă Ivan nestingherit, îndepărtând lin gurița beligerantă din mâna copilului, să fie ca un fel
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acum zece dimineți și patru sute patruzeci și patru de după-amieze și zece milioane cinci sute patruzeci și două de vise. Toate sunt la fel. Lambriul umflat din dreptul scării și a doua treaptă de sus în jos care scârțâie și pata de pe tavan, de când am trasat cu vârful bradului o dungă subțire ca o crestă tură proaspătă pe un obraz alb și proaspăt și „ce faci?“ mi-ai spus și te-ai încruntat și eu am râs și tu ai râs
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Totuși, ca să aibă „acoperire”, a cerut convocarea unei comisii care să cerce teze stilul articolelor de la rubrica Creion, în comparație cu acela al cărții în litigiu. S-a făcut și asta, și „primul prozator al orașului nostru” a scăpat de o posibilă „pată la dosar”. În încheierea discuției din „biroul de partid”, la care participa și „inculpatul”, Primul a recomandat mai multă atenție la alegerea corespondenților voluntari. În rest, să auzim de bine! Ceea ce „nici nu-i rău!”. De la acest incident, redactorul-șef
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
tușește, ori doar mi s-a părut? Adineaori cobora amurgul, cețos pe vale, luminat aici pe deal de cerul roșu-violet al apusului, și iată că este seară de-a binelea! Dinspre pâlcul de cătină de pe marginea râpei, profilat ca o pată indistinctă pe zare, a pornit parcă un hămăit, sau un urlet înăbușit. Poate că fiara stătea la pândă și ne simțise în liniștea serii?... Ori nervii noștri întinși la maxim făceau să percepem exagerat și un simplu țârâit de greier
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
MÂNA A DOUA Într-un restaurant de mâna a doua, niciodată, indiferent de oră, chit că vii în fiecare zi, șapte zile din șapte, o lună bătută pe muchie, un an, niciodată fețele de masă nu sunt curate. Sunt cu pete maronii ori galbene țdacă ai noroc). Maronii, când sunt pe față, galbene, când se întorc pe dos fețele de masă. Curate, așa cum vezi prin filme, ori chiar în restaurantul de vizavi prin geamul soios, nu. E clar. Într-un restaurant
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Spaima de hârțogăraie și de umblat pe la secții dădu încă o dată roade și blocul se cufundă amorțit în cotloanele îmbălsămate în ceapă călită. Din loc în loc, în mai puțin de două ore, domnul Avram se trezi că-i cresc niște pete mari și roșii pe piele. Atât de mari și atât de roșii, încât începură să-l mănânce. Așa că se puse pe scărpinat haotic, dar temeinic. Nici un rezultat. Se vârî sub duș și se săpuni până reuși să-și dea sângele
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mari și roșii pe piele. Atât de mari și atât de roșii, încât începură să-l mănânce. Așa că se puse pe scărpinat haotic, dar temeinic. Nici un rezultat. Se vârî sub duș și se săpuni până reuși să-și dea sângele. Petele roșii încetară să-l mai mănânce. Acum îl usturau. Întors la televizor, trase o înjurătură printre dinți, din care reieșea ceva de mama unui necunoscut, înjură tură care, deși nu-i mai ușură starea fizică, îi mobilă destul de confortabil psihicul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cât se pricepu. Era însă prea târziu să-i mai poată intra cineva în voie domnului Avram. Stătu în fața mormanelor de hârtii toată ziua și bătu gânditor cu creionul în lemnul biroului până se făcu ora să se întoarcă acasă. Petele, între timp, se înfrățiseră și formau o hartă imensă, de nu se mai știa unde începe și unde se sfârșește. În noaptea ce urmă, nu mai reuși nici să ațipească. Fumă aplecat pe geamul de la bucătărie sperând să o vadă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
gutural, duios și întristător, niciodată vioara întâi într-un concert, mereu înfundat, mereu în fundal; și declarase că el, ca fagot ce se află, are dreptul să facă ce poftește cu viața lui, că doar nu el îi ceruse proas petei autoare de romane să devină autoare de romane, că s-a săturat de toată porcăria asta, îl doare capul, are nasul înfundat și crede că îl paște un pui de gripă, așa că să-l lase dracu’ în pace, că el
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu simțise când. Sări repede, îndepărtând bluza de piele pentru a nu fi atinsă de lichidul fierbinte. Atentă să nu verse și cafeaua care îi mai rămăsese, scutură bluza pentru a îndepărta măcar o parte din lichidul care lăsase o pată mare, maro, pe roșul acesteia. Un fluture alb se așeză pe marginea căniței din mâna ei. Se opri din scuturatul bluzei privind mica vietate care își mișca aripile cu atâta grație și finețe încât rămase mută de uimire. Uitase și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acesteia. Un fluture alb se așeză pe marginea căniței din mâna ei. Se opri din scuturatul bluzei privind mica vietate care își mișca aripile cu atâta grație și finețe încât rămase mută de uimire. Uitase și de cafea, și de pată, și de leagăn, și de valsul care fusese întrerupt de curiozitatea ei, când descoperise masca. Timpul parcă se oprise pe acea gingașă ființă care se așezase, fără frică, pe marginea căniței. Voia să aibă și ea curajul fluturelui. Să facă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
când suferă? Sau aripile cad grele pe lângă trupul firav, incapabile să se înalțe? Ea se născuse cu aripile frânte, sau se frânseră atât de devreme încât nici nu-și mai amintea momentul? Cafeaua se răcise în timp ce admirase firava vietate, iar pata maro de pe bluză îi atingea pielea ca o monedă rece. Intră în casă, se schimbă și-și termină de băut cafeaua în fața ferestrei deschise. Florile din straturi, pe care le descotorosise de buruienile invadatoare, se lăsau dezmierdate de razele soarelui
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pândeau din umbră... Ce anume o făcuse să-și imagineze că ochii lui erau negri? Îi asemănase cu întunericul, misterul în care era învăluit? Probabil. Și dacă ar avea altă culoare ar fi dezamăgită? Dacă s-ar pierde în două pete albastre, limpezi ca cerul dimineții, ar fi decepționată? „- Tu nu știi să oferi, doar aștepți. Mereu aștepți să primești fără să faci nici cel mai mic efort pentru a oferi ceva. - La ce te referi? - La afecțiune, la atenție, la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
el, agale. Nu se grăbea. Lacul o aștepta oricum, indiferent de rapiditatea cu care ajungea la el. Și dacă s-ar fi grăbit și ar fi ajuns mai devreme, ar fi găsit altceva? Pe trotuarul care înconjura lacul văzu o pată mare, roșie. Se apropie curioasă să vadă ce e. Era o inimă, făcută din petale roșii de trandafiri care fu spulberată în secunda următoare de o rafală de vânt. Cine o fi vrut să impresioneze cu astfel de declarații de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
alte lucruri, care mai bine ar fi rămas ascunse, când la ultima întâlnire, pe care grotescul filosof o are cu Apolodoro, îi vorbește de erostratism 6. Puțin putem spune despre stil. Nu mai mult decât că se prezintă ca niște pete pe un ten uscat și adesea neîngrijit, că acest fel de a scrie povestirea la timpul prezent nu este decât un artificiu, care, din păcate, nu va avea succes. Ceea ce avem de notat este că, după predicile autorului prin aceste
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se îneacă în gâtlejul mintal conceptul la... mărturisește-te Avito, la dragoste!" Și odată acceptat conceptul, aude vocea demonului familiar care îi spune: "O vezi? cazi, cazi și vei cădea de o sută de ori", continuă gândind: "Dragostea! Păcatul originar, pata originară a fiului meu, of, ce simbolism mai adânc aprinde acest păcat originar! Nu va ieși geniu; m-am încrezut excesiv în pedagogie, am disprețuit moștenirea și moștenirea se răzbună... Pedagogia este adaptarea, dragostea, moștenirea și mereu se vor lupta
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sub o pagin? neroad?". [...] „Astfel Inc?puț pe mâna a oric?rui, te va drege, Rele-or zice c? sunt toate câte nu vor În? elege... Dar, afar? de aceasta, vor c?ta vie?îi tale S?-i g?seasc? pete multe, r?ut??i ?i mici scandale - Astea toate te apropie de dan?îi... Nu lumină ce În lume-ai rev?rsat-o, ci p?cațele ?i vină, Oboseală, sl?biciunea, toate relele ce sunt Într-un mod fatal legate de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
vite, basmale...mătuși,unchi, veri, nepoate... icoane, bricege, săpun... lumînări, panglici, prescuri, grîu... căciuli, cojoace, Prima societate de bazalt și teracotă. Stella, sticle, cercuri doage... plăpumi saltele, perne, Flori, scaune, paturi, mese oglinzi, inele, ibrice... doftorii de bătături, săpun de pete, madipolon, ace englezești, mere, portocale, năut, floricele... sacîz... sifoane... ciucalată... smochine, acadele. Tunuri! Păpuși. Belciuge, fonografe, urcioare, bere, cruci... automobile... borangic, țîri, sardele, lămîi. Brînză, urdă, cașcaval. Slănină, roabe velințe. Lopeți căldări, ălbii, copăi... parfumuri, ciorapi, iminei, ghete, cizme, papuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ce? Eu? BUNICA (cu ironie fină, răzbunată): Nu tu, dragă! Personajul! SONIA (continuă să citească răutăcioasă): " Totdeauna își încheia haina strîmb..." (Bunicul constată stupefiat că are haina strîmb încheiată și se enervează) " Se păta des cu mîncare..." (Bunicul găsește o pată pe haină și vrea s-o șteargă) TOATE TREI ÎN COR (citesc cu voce foarte tare și sacadat) "... Pentru că e-ra se...niiiil !" BUNICUL: Eu se...?? TOATE: Niiil! Se-nil! Se-nil! BUNICUL: Eu, mă? TOATE TREI ÎN COR: Ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]