2,501 matches
-
Leontin Sălăjean moare „iatrogen” din gafa operatorie a lui Ion Făgărășanu, un chirurg slab pe care Ceaușescu l-a preferat lui Ion Juvara, fiindcă primul avea... carnet de partid. Nici o urmă de lamentație în tonul Dorei Petrilă, ci o asprime patetică de ființă revoltată, care nu se poate împăca cu aparența stupidă a morții celor apropiați. Ce o impresionează pe autoare nu e suferința - nici un medic trecut prin rutina a zeci de ani de practică anestezică nu mai reacționează la durerea
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
că e vorba de romane, fie că avem de-a face cu publicistica, să reprezinte un succes. Devotamentul lui Nicolae Mecu pentru opera lui Călinescu e cu atât mai demn de admirație cu cât el nu se consumă în mărturisiri patetice, ci în capacitatea de a-și lua în stăpânire cu seriozitate întregul teritoriu al textelor călinesciene, oricât de accidentat de capriciile autorului sau de istoria însăși. Toate aceste calități îl îndreptățesc pe harnicul editor să iasă pentru o clipă din
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
prozei contemporane, un duh de singular eres, anexîndu-și netemător cronologii și ipoteze docte. Așa îmi place să citesc, sagace eruptivă, exhortația memorialului de istorie, adunat în propunerile îndrăznelii creatoare, pe care, la rîndul său, o ilustra pregnant Mircea Spătaru. Suspinul patetic, al istoriei crunt îndurate, în carnea supliciaților, chinul prelung al martirilor trași pe roată, livrați deliciilor sanguinare ale unui spectacol infam, artistul le-a prins într-un scurt-circuit de o putere eliptică, scandalos eficientă, cînd ne-a adus, în 1975
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
care întoarce capul”. Civilizată, fină, nepăsătoare. Fără deranj, fără rătăciri. Oare Dridri îi plătește, cu prețul propriei ruine, datoriile celui care-și cheltuise, nesăbuit, averea pentru ea numai dintr-un admirabil, exemplar simț al onoarei? Sau fiindcă rostogolirea poveștii spre patetic și crispat e un risc pe care autorul ei nu poate să-l suporte?
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
extrăgându-și plăcerea și din dilema în care își pune cititorii? Mărturisirile prea amănunțite legate de suferințe ale trupului ori ale inimii - dacă nu au discreția albă, înaltă și seninătatea reflexivă a cărților blecheriene, de pildă - îmi repugnă. Violența lor patetică, trufașă, pretinzând atenție exclusivă și regim preferențial în numele dezgolirii fără rest pe care o pune în scenă îmi blochează reacțiile. E un șantaj la mijloc pe care nu-l pot accepta. Îmi anulează libertatea de atitudine și interpretare, căci nu
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
durerile prefăcute ori doar exagerate. E un fel de „despre morți numai bine” la nivelul lecturii. Dacă aș alege să spun tot ce am citit dincolo de grimasele și gesturile textuale, aș putea fi acuzată de insensibilitate ori de calomnie. Adevărurile patetice sunt, la modul inflexibil, dependente de minciună. Nu pot trăi fără ea, pe ea o caută, prin ea își vindecă neputințele. Minte-mă, îmi cer ele, blocându-mă într-o rețea de analfabetism monden și umanitar. Patima lor îmi subțiază
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
la Universitatea din Ploiești, i-a imprimat acuratețe fonetică și cadență sigură. Serenela Ghițeanu are urechea limbii, dar nu are virtuozitatea ei expresivă. De aceea scrie limpede și corect, avînd un ton neutru, de perorație rece. Nu e o autoare patetică, neavînd nimic din tulburarea viscerală a talentelor de esență temperamentală. După cîteva cronici, ți-ai fi dorit ca autoarea să fie mai virulentă, mai arțăgoasă, mai bătăioasă în pornirea de a judeca autori. Dar Serenela Ghițeanu stă sub fatalitatea naturii
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
agresive, patetismul său sfîrșește în sunet puternic, adică în ambiție de oratorie. Eseistul forțează diapazonul, dar, neavînd cheie gravă, sunetele scoase sînt fără efect. Se pare că frecventarea asiduă a autorilor francezi i-a inculcat obiceiul frazei săltate și neapărat patetice, căreia îi lipsește însă virulența. E ca într-o procesiune verbală în care tropii, cu cît sînt mai zgomotoși, cu atît sînt mai inofensivi. Deformarea aceasta de ton o capeți dacă te lași molipsit de stridența gureșă a verbozității galice
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
Radu Șerban- Alba), adulterul (Tudor Buzescu- Alba), șantajul sentimental (Preda Buzescu-Alba). În toate variantele, Celălalt apare ca un rival sau ca un simplu partener de joc și nimic mai mult: prezența lui nu sperie, nu fascinează, nu invită la gesturi patetice ori disperate. Pentru Mihai Aspru - deși multele lui cuceriri feminine l-ar vedea jucând cu talent rolul de Casanova - singura opțiune exaltantă rămâne cea imposibil de pus în practică: amorul cavaleresc, platonic, pentru o făptură inaccesibilă. Drept dovadă, iată ce
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
efort, cînd de fapt totul e o punere în scenă făcută cu o vervă de comentator ironic. Din acest motiv, privit cu ochii lui Boia, trecutul își sporește claritatea și își pierde încordarea, umoarea lui sarcastică golind evenimentele de tensiunea patetică pe care au avut-o în epocă. Așa se face că cititorul simte conflictele și le intuiește miza, dar le contemplă senin ca pe un șir oarecare de deșertăciuni omenești, care s-au petrecut o dată, fără nici un ecou care să
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
sculptat de Franz Dialer și un epitaf cu tentă deploratoare: „Arta muzicii a îngropat aici o bogată comoară, dar încă și mai frumoase speranțe“ (p. 215), care avea să-l nemul- țumească pe Robert Schumann din cauza tonului lamentos, de regret patetic pentru o dispariție prematură: „Nu are sens să presupui ce altceva ar mai fi putut realiza Schubert“ a replicat compozitorul, dar rezerva sa n-a fost împărășită de contemporani. Gibbs comentează episodul: „Moartea prematură a lui Schubert are caracter exponențial
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
a intelectualului public. Scrisul său poartă o dublă mărturie: a competenței și a speranței că politicul va găsi o soluție provocărilor istorice. Opțiunea sa pentru social-democrație nu e, însă, decât schița unui eșec previzibil. Ea reprezintă, mai degrabă, o încercare patetică de a impune o ordine subiectivă în haosul lumii, decât un tratat despre sursele profunde ale răului. Dar oare n-au fost tocmai acestea motivele care l-au dus pe Platon la concluzia că poeții trebuie alungați din cetate?
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
despart majoritatea prozatorilor noștri, aici nu există decât cei doi protagoniști, fără societate. Chiar și în paginile de la început, unde avem tabloul lumii bune și debusolate din anii 20-30 ai secolului, proza lui Musset are caracterul unei confesiuni tulburi și patetice mai degrabă decât aceea "obiectivă", oricât de plină de fantezie, a lui Balzac. Povestea de dragoste e, în schimb, autoscopică și crudă. Ca și la Holban, analiza se face cu bisturiul, ceea ce e destul de neașteptat într-un roman în care
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
noi nu ne mai putem despărți niciodată niciodată", după o furtună a sentimentelor. Al doilea adverb, "niciodată", e și el marca autorului, un maestru al repetițiilor, nu doar al enumerărilor, echivalând cu un fel de jurământ tandru. Sună probabil puțin patetic, pentru unii, puțin ironic, pentru alții, dar este oricum convingător stilistic. Să constatăm apoi cursul urcător al enumerărilor, atât la unul, cât și la altul. De la daliile estete, baconskyiene, ușor convenționale, ai zice, livrești, "Dalia culthorum", la tufănici, niște crizanteme
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
degradării unei societăți devenită sclavă a progresului tehnologic. Singurele momente de respiro și de normalitate sunt cele în care poetul se referă la iubirea pentru soția sa. Cu puține excepții și acestea sunt văduvite de intimism. Tonul este adesea excesiv de patetic, hiperbola cosmică, figura de stil preferată, sentimentele se înscriu într-o vijelioasă universalitate. Fire aprigă de ardelean învățat cu greul, Ion Zubașcu pare a-și struni cu greu energiile retorice, chiar dacă unele dintre explicațiile sale poetice (de nimeni solicitate) sunt
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
Martei Petreu Diavolul și ucenicul său, recent apărută la Polirom, nu este nici o punere sub acuzație a lui Mihai Sebastian și nici măcar a lui Nae Ionescu. Atmosfera de procesivitate, de reglări de conturi, de critică sau de apărare pătimașă și patetică a trecutului a creat un stereotip mintal potrivit căruia orice pronunțare asupra acestui trecut - începând cu perioada interbelică și terminând cu evenimentele din decembrie 1989 - este, forțamente, un rechizitoriu. Această cheie de lectură întunecă deseori judecățile, pervertește sensul textului; nu
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
o pedanterie estetică în stofa eseurilor sale, ritmul fiindu-i molcom și reținut, de înaintare chibzuită și prudentă. De aceea, scrisul lui te încîntă fără să te răscolească. Te desfată fără să te răsucească dureros. Și fiindcă nu are stridențe patetice, Zeletin rămîne să fie gustat de un public restrîns și bine pregătit, apt a-i discerne tentele docte. Genul de autor osîndit a fi apreciat numai de cititori de același calibru umanist. Un polivalent care lasă în urmă o operă
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
roagă să reușească, răsuflând în final ușurat dacă a reușit. Arta autorului e că dă senzația că episodul se desfășoară de la sine, în virtutea unei curgeri spontane a faptelor, când de fapt totul e reconstituit grație unei imaginații înzestrate cu umoare patetică și cu dar lexical. Afără de cazuistica strict medicală asupra căreia se oprește Gawande, în memorie ți se întipăresc câteva nuanțe legate de lumea chirurgilor. În primul rând, chirurgia nu cere talent, ci exercițiu. Nu există vocație de chirug, ci
Tăind în carne vie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6528_a_7853]
-
zi și un limbaj militant. Nu fără emoție recitim azi asemenea texte ale „exilului creator" (vorba lui Eliade), care ne apar aidoma unei lumini pîlpîitoare în bezna epocală. Intonația lor, nu doar prin intenția autorilor, ci și prin forța lucrurilor, patetică, se află în contrast nu doar cu ceea ce se publica în țară, dar și cu defetismul, torpoarea, oportunismul ce s-au înregistrat în sfera vieții noastre culturale de atunci încoace și se mai înregistrează încă. O decizie bărbătească, o asumare
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
vreun zid / să-mi adăpostesc spatele / biciuit de cotidiene trădări" (absența). Dar nu golul specifică această producție în care de fapt predomină o aglutinare a materiei, o încleștare a ființei cu materia, ca o probă liminară a existenței, ca o patetică aproximare a unei identități. În acest context golul nu e antitetic materiei, n-o neagă, ci o confirmă așa cum excepția confirmă regula. Un gol împărtășit ar înscrie o depășire a stihiei materiale, o transcendență care aici lipsește. Drept care autoarea se
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
Organizația fermierilor LTO este foarte nemulțumită de afirmațiile lui Kamp. "Haga aruncă asupra angajatorilor responsabilitatea incapacității sale de a recruta șomeri olandezi", afirmă președintele organizației, Albert Jan Maat. Fermierii încearcă să angajeze șomeri olandezi, dar moralul acestora în privința muncii este patetic: se plâng de probleme de spate și nu muncesc la fel de mult ca est-europenii, potrivit LTO.
Accesul românilor şi bulgarilor pe piaţa muncii din Olanda, ÎNĂSPRIT () [Corola-journal/Journalistic/60828_a_62153]
-
deopotrivă. Când registre diferite intră în coliziune, rezultatul nu este o cacofonie, ci sunetul teribil al eviscerării ca o mână care îți pipăie măruntaiele. O calitate în plus a lui Florin Șerban este că nu lasă să răzbată nicio notă patetică, nicio o lacrimă, niciun inoportun gest moralizator sau pedagogic. Ceea ce rămâne este tot atât de pur ca și durerea, tot atât de infinit ca și ea. Restul e tăcere și un peisaj vid în jurul acelor întrebări din chestionarul stas pe care-l prezintă fata
Când nu pot să fluier, fluier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6426_a_7751]
-
specialistă în retorica de fier a realismului socialist. Căci nu din nevoia de a restabili zgomotos justiția se apleacă Sanda Cordoș asupra fenomenului, cum s-a întâmplat în atâtea cazuri, ci mai degrabă dintr-un atașament cu totul special, aproape patetic, față de valorile umane ale operei și față de literatura înțeleasă ca formă de libertate. Din acest punct de vedere, plasarea în descendența directă a lui Lucian Raicu (Al. Cistelecan) mi se pare justă. Dacă impresiona ceva în Literatura între revoluție și
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
în pielea acestui om, o carantină la care sufletul se supune din nevoia de a-și digera amărăciunile, numai că în afară nu răzbate decît o cavalcadă de expresii fastuoase, care irită prin redundanța lor emfatică. Deși n-are accente patetice sau exaltate, Petru Pătulescu este un incurabil adept al enumerărilor interminabile, eroarea autorului fiind de a crede că, înșirînd adjective mustoase, scrisul său devine mai expresiv, cînd de fapt provoacă sațietate prin exces de sinonime. Vorbind de pildă de efectul
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
Serbările jubiliare de la Semicentenarul Astrei, în 1922, cu ocazia unei șezători literare inițiate de Octavian Goga și în 1937, tot la o aniversare a Astrei - 75 de ani. Atunci, în primăvara anului 1967, am asistat și eu la frumoasa și patetica evocare a unor scriitori, cu portrete literare și secvențe anecdotice. La un moment dat, evocându-l pe Caragiale și prietenia lui cu Alexandru Vlahuță, autorul Cocoșului negru a spus: „Caragiale era oaspe de onoare al casei Vlahuță. Când venea i
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]