843 matches
-
al XI-lea, deși o mai întâlnim răzleț, chiar Și în cel de al XII-lea. N-au lipsit însă glasuri, în Apus, care au cerut să se revină la practica veche (Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Studii de teologie patristică, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004, p. 421). footnote>. Sunt multe și referințele Sfântului Vasile cel Mare pe această temă. Din scrierile sale, se poate lesne observa că practica botezării pruncilor era una firească
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Sfântul Grigorie, Sfântul Maxim a fost deosebit de dezgustat de ideea de sațietate experimentată de ființele raționale care s-au unit deja cu Dumnezeu<footnote Una dintre cele mai valoroase analize a implicării noțiunii origeniste de sațietate aparține Margueritei Harl, Studia Patristica. footnote>, de însăși posibilitatea că mintea s-ar putea sătura de contemplarea lui Dumnezeu, amânându-și progresul spiritual până la punctul în care va cădea datorită plictiselii sau neglijenței. Dumnezeu, Care este prin natură infinit , prin natură tinde spre infinitate pofta
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
mai urgent, iar dobânda pentru împrumut tot mai mare, motiv pentru care textele împotriva cămătăriei au devenit și mai severe, susținând mai întâi argumente extrase din Sfânta Scriptură și apoi apelând la referințe din filosofi, chiar și păgâni, reprezentanți ai Patristicii și ai canoniștilor. Lactanțiu (Divina Institutio, liber VI, c. 18): A lua mai mult de cât s-a dat este nedrept». Ambroziu (De bono mortis, c. 12): Dacă cineva va lua bani din camătă este un răpitor [...]»; (De Tobia, c
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
sec IV -chipul lui Hristos și inscripția inscripția de la Niculițel, (lb greacă) sec IV (numele a patru martiri creștini: Zotikos, Attalos, Kamasis, Filippos) martirizarea lui Sava Gotul (valea Buzăului)372 d. Chr. episcopii de la Tomis: Bretanion, Gherontie, Teotim I scriitorii patristici (părinți ai Bisericii) 1. Dionisie cel Mic secolul IVÎntemeietorul sistemului cronologic creștin 2. Sf. Ioan Cassian - “Tratat despre Întruparea Domnului” 3. Aeticus Histrus secolul IVtratat despre caracteristicile limbii daco-romane Autohtoni și migratori 1. Goții, neam germanic Împărțit În ramura vestică
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
are un sens dinamic, activ, fără de care nu poate fi înțeleasă însăși slujirea Bisericii în lume. Sensul activ al credinței se exprimă și se realizează în slujirea comună a aproapelui pentru dobândirea virtuților creștine și a vieții veșnice. În literatura patristică, au fost dezvoltate diverse aspecte ale credinței. Precum se va vedea din paginile acestei cărți, unii autori patristici afirmă în mod limpede că credința și dragostea constituie cei doi poli ai vieții spirituale: începutul este credința, iar sfârșitul este dragostea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
al credinței se exprimă și se realizează în slujirea comună a aproapelui pentru dobândirea virtuților creștine și a vieții veșnice. În literatura patristică, au fost dezvoltate diverse aspecte ale credinței. Precum se va vedea din paginile acestei cărți, unii autori patristici afirmă în mod limpede că credința și dragostea constituie cei doi poli ai vieții spirituale: începutul este credința, iar sfârșitul este dragostea, rodul credinței. Precum am subliniat și mai sus, credința are un caracter activ, un sens inerent de iubire
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
că credința și dragostea constituie cei doi poli ai vieții spirituale: începutul este credința, iar sfârșitul este dragostea, rodul credinței. Precum am subliniat și mai sus, credința are un caracter activ, un sens inerent de iubire și slujire. În literatura patristică, se subliniază raportul dintre credință și mărturisirea învățăturii propovăduită de Biserică, vorbind despre credința dogmatică, prin care se înțelege acceptarea personală de către credincioși, a Evangheliei lui Hristos, păstrată și învățată de Biserică. Aceasta înseamnă că credința nu este o simplă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
un rol mai important de jucat în această relație. Janet Williams, lector în Studii Religioase la Colegiul Universitar al Regelui Alfred, în Winchester, este un erudit patrolog Și a scris recent Denying Divinity, în care analizează existența apofazei în tradiția patristică creștină Și în tradiția budistă Soto Zen. Williams a scris următoarele despre poziționarea ierarhică a apofaticului: „Și astfel se pare că există un al doilea motiv pentru care negația, în pofida echivalenței sale dialectice cu afirmația, își asumă prioritatea: negația este
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
spunem «Tu!», Cel care mă cheamă, Care se relevă ca persoană, ca ființă”<footnote V. Lossky, Orthodox Theology: An Introduction, Crestwood (NY), 1978, p. 32. footnote>. Utilizând ca exemplu Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom, Vladimir Lossky ne arată că în tradiția patristică, calea apofatică este călătoria spre un Dumnezeu personal. În Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom, anterior Împărtășirii, preotul se roagă: „Și ne învrednicește pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine Dumnezeul Cel ceresc, Tatăl, Și
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
Funcția apofatismului este total diferită: pentru greci era o chestiune metafizică, în timp ce pentru tradiția biblică avea o funcție critică extraordinară. Filosofii înțelegeau apofatismul ca un postulat epistemologic, în timp ce teologii l-au văzut ca un criteriu necesar al adevărului. În era patristică timpurie problematica apofatică a teologiei a fost în mod clar pusă, dar nu rezolvată. Întrebarea crucială a fost: elenism sau creștinism? A fost creștinismul elenizat sau elenismul creștinat? Apofatismul a stat la răscrucea creștinismului Și elenismului. Continuitatea aparentă dintre apofatismul
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
de sens Și spune că declarațiile pozitive au în general prioritate în fața celor negative”<footnote Karfíková, L. Řehoř z Nyssy [Gregory of Nyssa], Oikúmené, Praha, 1999, p. 186. footnote>. Într-adevăr, dacă Biserica primară a pus problema teologică a apofatismului, patristica bizantină a rezolvat-o. Apofatismul grec antic a fost adoptat Și, în mod simultan, a fost depășit. A avut loc creștinarea apofatismului grec Și nu elenizarea teologiei apofatice biblice. Porunca împotriva imaginilor rămâne operativă la Părinții Bisericii Și Moise (nu
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
libertatea duhovnicească dobândită numai prin„adevăr” (Ioan 8, 32), adică pentru a nu se pierde „învierea” dobândită prin Jertfa Mântuitorului și arătările Sale și calea către Du hul Sfânt, ca ieșire la pășunea darurilor Sale (Ioan 10, 9).În teologia patristică Învierea este, deci, mai de seamă decâtNașterea Mântuitorului: „Bobul de grâu de nu va muri, rămânesingur” (Ioan 12, 24). De aceea, după „dogmele pioase”<footnote Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze IV, 2, P.G., 33, col. 456. footnote> ale Sinodului I
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Londra: Duckworth, 1977); a se vedea și D. Carabine, The Unknown God: Negative Theology in the Platonic Tradition: Plato to Eriugena (Louvain: Peters, 1995), în special pp. 51-70; a se vedea și S. Lilla, Introdusione al medio platonismo (Roma: Instituto Patristico Augustinianum, 1992); cf. Martin Laird, “Gregory of Nyssa and the Mysticism of Darkness: a Reconsideration”, Journal of Religion, 79.4, 1999, pp. 592-593. footnote>. Discuțiile recente asupra posibilei relevanțe a tradiției apofatice creștine pentru preocupările teologice post-moderne au devenit ceva
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
the Theology of the Eastern Church: The Modern Critical Fonction of a Traditional Theory”, in The Greek Orthodox Theological Review, 41, No. 4 (1996), pp. 327-257. footnote>, este de părere că, dacă Biserica primară a pus problema teologică a apofatismului, Patristica bizantină a rezolvat-o. Apofatismul grec antic a fost adoptat și, în mod simultan, a fost depășit. A avut loc creștinarea apofatismului grec și nu elenizarea teologiei apofatice biblice. Porunca împotriva imaginilor rămâne operativă la Părinții Bisericii și Moise (nu
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
a întunericului. Acesta este motivul pentru care, potrivit Sfântului Grigorie, sufletul nu experiază nici o înțelegere. Ci, mai curând, sufletul pătrunde în întunericul luminos (ὀ Θεϊος γνόφος)<footnote Kathryn Rombs, “Gregory of Nyssa’s Doctrine of Epektasis: Some Logical Implications”, Studia Patristica, vol. 37, Peeters, Leuven, 2001, pp. 288-289. footnote>. Tema aceasta a întunericului divin (ό Θεϊος γνόφος) sau a întunericului supra-luminos (ὀ λαμπρός γνόφος) se leagă de o tradiție anterioară ce urcă la Filon din Alexandria, care interpretează întunericul de pe Sinai
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
luminii și frumuseții. Liviu PETCU - Diacon, Asistent cercetător științific, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, doctorand în Teologie Ortodoxă, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna”, disciplina „Patrologie și literatură patristică”.
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
în viața ecleziastică, produsele doctrinare și culturale de contextul diferitelor situații "sociale", instituționale și organizatorice pe care le angrenează. Separarea între clerul superior și cel inferior a produs o criză în rîndul condițiilor însele în care a putut să înflorească patristica, pe care Rosmini o privește acum cu mai multă insistență decît în timpul primăverii culturii ecleziastice. Superioritatea patristicii constă, după Rosmini, în deplina și irepetabila adaptare la natura însăși a mesajului creștin, atinsă de aceasta datorită perfectei sinteze de activități didactice
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
le angrenează. Separarea între clerul superior și cel inferior a produs o criză în rîndul condițiilor însele în care a putut să înflorească patristica, pe care Rosmini o privește acum cu mai multă insistență decît în timpul primăverii culturii ecleziastice. Superioritatea patristicii constă, după Rosmini, în deplina și irepetabila adaptare la natura însăși a mesajului creștin, atinsă de aceasta datorită perfectei sinteze de activități didactice, doctrinare și de acțiuni pastorale, grație permanentelor referiri la Sfintele Scripturi, ca sursă prioritară de instruire ecleziastică
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sînt puternic înrădăcinate într-un complex ideal ecleziologic, capătă dimensiuni și tonuri suficient de diversificate, tinzînd, prin multe aspecte să depășească limitele proprii excesivei sistematizări și elaborări filosofice și teologice scolastice ale preotului roveretan, printr-o limpede chemare la superioritatea patristicii, ai cărei reprezentanți cei mai de seamă, în opinia lui Rosmini, sînt: Tertullian, Ciprian, Origen, Ioan Gură de Aur, Ambrozie, Augustin 44. Lucrarea comentată de noi mai sus a atras suspiciunile înalților prelați catolici și datorită unei conjuncturi politice nefavorabile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Scrisoare către Tommaseo, 6 ianuarie 1833, p. 475: "Pe scurt, numai Dumnezeu în toate lucrurile: et exaltabitur dominus solus". 34 La scuola cattolico-liberale, cit., p. 272 35 Imaginea celor cinci plăgi ale lui Hristos răstignit pe cruce, de străveche origine patristică, i-a fost dictată lui Rosmini de discursul Papei Inocențiu al IV-lea la Conciliul de la Lyon, după cum a mărturisit autorul în Risposta al P. Theiner. Referirea la Analele muratoriene este de mare importanță ca probă a unei anumite filiații
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
noastră. „Pentru că noi Înșine, prin plăcere, ne‑am lăsat ademeniți de păcat, ce motiv serios am putea invoca că n‑am fost noi Înșine autorii suferințelor noastre ?”11 Sfântul Grigorie de Nyssa, recurgând la un paralelism destul de frecvent În literatura patristică, subliniază că așa precum cei cu stomacul Încărcat și plin de venin sorb cu hotărâre băutura amară, ca prin ea să depărteze pri cina La originile bolii 23 bolii, așa primește cel ce e gonit de vrăjmaș și aleargă spre
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
sau să‑I mulțumești după vrednicie. Dar cred că tu Îți dai seama de aceasta”62. Multipla revelare a iubirii lui Dumnezeu pentru noi 57 II.6. Viața spirituală este o viață de Împărtășire de iubire, de Dumnezeu Parcurgând literatura patristică putem conchide că viața spirituală nu este o viață de legi, porunci și dispoziții, ci o viață de Împărtășire de iubire, de Dumnezeu. Fiecărui creș‑ tin ce răspunde prompt iubirii Lui, Hristos Îi modelează chipul după chipul Său, căci aceasta
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ne suim În Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor și‑L vor osândi la moarte” (Marcu 10, 33). Descrierea pătimirilor și a morții Domnului nostru Iisus Hristos pe cruce ocupă un loc deloc neglijat În literatura patristică. Ne vom opri Însă aici doar la câteva scurte texte ale Sfântului Ioan Gură de Aur. În acest sens, autorul patristic, În omilia a IV‑a la Epistola către Evrei, arătând importanța Pătimirilor Domnului, exclamă : „Pătimind Fiul ceea ce a pătimit
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 85 mădularele suferă Împreună” (I Corinteni 12, 25‑26). Cine‑l trece cu vederea sau Îl disprețuiește pe fratele său, pe sine Însuși se nedreptățește. Cum este posibil ? Ne Învață unul din exegeții de vârf ai Patristicii, și anume Sfântul cu gură de aur : „Tu singur ai suferit o vătămare nu mică. Că acela care nu‑l miluiește pe cel sărac cu câte ceva, se duce În gheenă, dar oare cel ce‑l vede pe fratele său primejduindu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
oameni este totuși „un frate mai mic” al lui Hristos (Matei 25) ; slujindu‑i lui, slujim deci lui Hristos. De aceea, Sfântul Apostol Pavel ne cere ca „orice faceți, din suflet să faceți, ca Domnului” (Coloseni 3, 23). În viziunea patristică, cel de lângă noi este un alt eu ; așa se explică de ce Îi și numim frați pe cei care au fost renăscuți prin Același Cuvânt, În sensul că prin Botez, primim Înfie‑ rea cea duhovnicească și devenim unii față de alții frați
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]