845 matches
-
chineză și de anumite practici indiene depășesc în dificultate rigorile ascezei creștine, mai apropiate de firea și tradițiile europene. În domeniul tehnicilor spirituale „extrateritorialitatea“ e riscantă. VII. O analitică atentă a viciilor, ca aceea propusă de Ioan Casian și de patristică în genere, reușește să scoată la lumină încrengături imprevizibile: afli că înclinația spre cabotinaj și bufonerie e legată, indirect, de păcatul desfrânării: dorința de a seduce, penajul arborat ca o nadă, gluma groasă și vorba deșucheată pregătesc terenul echivoc al
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lipsa de experiență didactică sau un sentiment răuvoitor față de vreun student, dar păcătuia cu certitudine de o ardoare juvenilă și de o rigiditate în a pretinde studiul schemele vechilor texte scolastice care procedau după subiecte, articulate în trei părți (biblică, patristică și rațiune teologică) formulate în forma silogismului filozofic. Pentru a urma o asemenea metodă trebuia să ai o memorie bună, abilitate de sinteză și capacitate dialectică. Giovanni poseda prima calitate, dar nu răzbea la celelalte două, chiar dacă intuia perfect rezultatele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
În final, redactarea materială a ieșit de sub condeiul monseniorului Venanzio Bini, un preot diecezan din Mantova care se refugiase în Operă pentru a se îndepărta de persecuțiile fasciste. Nu era o ostentație de erudiție sau de cultură teologică, biblică sau patristică, ci o mare pasiune și frământare pentru Biserică și preoți. Titlul și substanța cărții se rechemau la gândirea atâtor sfinți ai Contrareformei. Don Calabria era profund convins că numai sufletele pot acționa asupra sufletelor: un suflet înflăcărat, apostolic și sfânt
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o educație de tip ascetic. În consecință, se renunța la preocupările pentru educația fizică, estetică și intelectuală a tinerilor, așa cum se procedase în antichitate, în favoarea unei educații moral-creștine sistematice. Prin contribuția ,,părinților Bisericii” (patres eclesiae, de aici și denumirea de patristică, sintagmă atribuită epocii fondatorilor dogmaticii creștine), credința creștină se răspândește cu repeziciune în întreaga lume greco-romană, cu care stabilește un gen de compromis de ordin religios și filosofic. Între acești ,,părinți” misionari ai Bisericii s-au remarcat Vasile cel Mare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sec IV -chipul lui Hristos și inscripția inscripția de la Niculițel, (lb greacă) sec IV (numele a patru martiri creștini: Zotikos, Attalos, Kamasis, Filippos) martirizarea lui Sava Gotul (valea Buzăului)372 d. Chr. episcopii de la Tomis: Bretanion, Gherontie, Teotim I scriitorii patristici (părinți ai Bisericii) 1. Dionisie cel Mic secolul IVÎntemeietorul sistemului cronologic creștin 2. Sf. Ioan Cassian - “Tratat despre Întruparea Domnului” 3. Aeticus Histrus secolul IVtratat despre caracteristicile limbii daco-romane Autohtoni și migratori 1. Goții, neam germanic Împărțit În ramura vestică
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
un rol mai important de jucat în această relație. Janet Williams, lector în Studii Religioase la Colegiul Universitar al Regelui Alfred, în Winchester, este un erudit patrolog Și a scris recent Denying Divinity, în care analizează existența apofazei în tradiția patristică creștină Și în tradiția budistă Soto Zen. Williams a scris următoarele despre poziționarea ierarhică a apofaticului: „Și astfel se pare că există un al doilea motiv pentru care negația, în pofida echivalenței sale dialectice cu afirmația, își asumă prioritatea: negația este
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
spunem «Tu!», Cel care mă cheamă, Care se relevă ca persoană, ca ființă”<footnote V. Lossky, Orthodox Theology: An Introduction, Crestwood (NY), 1978, p. 32. footnote>. Utilizând ca exemplu Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom, Vladimir Lossky ne arată că în tradiția patristică, calea apofatică este călătoria spre un Dumnezeu personal. În Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom, anterior Împărtășirii, preotul se roagă: „Și ne învrednicește pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine Dumnezeul Cel ceresc, Tatăl, Și
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
Funcția apofatismului este total diferită: pentru greci era o chestiune metafizică, în timp ce pentru tradiția biblică avea o funcție critică extraordinară. Filosofii înțelegeau apofatismul ca un postulat epistemologic, în timp ce teologii l-au văzut ca un criteriu necesar al adevărului. În era patristică timpurie problematica apofatică a teologiei a fost în mod clar pusă, dar nu rezolvată. Întrebarea crucială a fost: elenism sau creștinism? A fost creștinismul elenizat sau elenismul creștinat? Apofatismul a stat la răscrucea creștinismului Și elenismului. Continuitatea aparentă dintre apofatismul
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
de sens Și spune că declarațiile pozitive au în general prioritate în fața celor negative”<footnote Karfíková, L. Řehoř z Nyssy [Gregory of Nyssa], Oikúmené, Praha, 1999, p. 186. footnote>. Într-adevăr, dacă Biserica primară a pus problema teologică a apofatismului, patristica bizantină a rezolvat-o. Apofatismul grec antic a fost adoptat Și, în mod simultan, a fost depășit. A avut loc creștinarea apofatismului grec Și nu elenizarea teologiei apofatice biblice. Porunca împotriva imaginilor rămâne operativă la Părinții Bisericii Și Moise (nu
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
se voia o alternativă la creștinism în măsura în care dezvoltase atât o mistică cât și o ascetică, pe lângă sistemul său doctrinar care, în special datorită lui Proclus, avea și dimensiunea unei teologii. Dincolo de această aparentă și înșelătoare rezervă față de filosofie a autorilor patristici (care, așa cum vom vedea, manifestă în fapt o dublă atitudine față de aceasta), cei care au produs istorii ale filosofiei în ultimele două secole nu au putut lua în calcul spațiul bizantin pentru că modul de a se gândi în acest orizont
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
creștin de a înțelege divinitatea, omul și lumea, este un fapt de o complexitate deosebită. Instrumentele interpretative care, până pe la mijlocul veacului trecut, au fost puse în lucru de exegeți în caracterizarea atitudinii spirituale din primele secole creștine și din vremea patristică, nu au putut găsi în literatura de această factură decât dominanta apologetică și pe cea a precizării dogmatice. Faptul pare a fi îndreptățit de situațiile care au dus la apariția majorității textelor patristice: tensiunile produse de erezie sau apostazie. S-
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
În consecință, ipostasul său trebuie neapărat să se înrădăcineze, să se constituie într-o realitate ontologică neafectată de «starea de creatură». Acesta este sensul frazei scripturistice: a se naște «de sus» (Ioan 3, 37). Este exact posibilitatea pe care hristologia patristică se străduiește s-o proclame, s-o vestească omului. Hristologia, cum a fost elaborată în cele din urmă de Părinți, nu vizează decât un scop pur existențial: să-l asigure pe om că persoana, nu ca mască sau «personaj tragic
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
iscodeau tăios din stuful sprâncenilor" și, mai târziu, "barbă sivă, sprâncene de mușchi uscat, nasul cioc de cucuvaie". Tonurile sunt, așadar, cenușii, tulburi, cu sugestii vegetal-aviare, evocând natura damnată a protagonistului. Faptul este explicabil dacă ne amintim că, în tradiția patristică timpurie, Augustin mergea până la a respinge toate formele de magie, fie ele inițiate în consonanță cu demonii (necromanția) ori cu îngerii (teurgia). Pe urmele sale, după cum notează Brian P. Levak (2003: 27), întreaga tradiție a creștinității apusene, de la Toma din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
alt mod. Mă simțeam din ce în ce mai atras de creștinism". Menționează apoi numele câtorva persoane care i-au facilitat apropierea de creștinism: Viorica Constantinide, cu care frecventase des diferite biserici, Virgil Cândea și Paul Simionescu, datorită cărora s-a apropiat de literatura patristică și de filosofia creștină. Deși își subliniază progresele atât în plan teoretic, cât și în plan practic și consideră că era "în realitate apt pentru botez", șovăia, ispitit fiind de diavol "cu frica, smerenia, slăbiciunea". Avea însă să vină șocul
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
creștinism. Cu o bună și binevoitoare prietenă, Viorica Constantinide, mergeam des pe la diferite biserici, ea fiind o credincioasă fierbinte. Datorită unor oameni de mare cultură și intensă trăire creștină Virgil Cândea și Paul Simionescu m-am putut apropia de literatura patristică și de filozofia creștină. Progresam așadar pe amândouă planurile: teoretic și practic. Eram în realitate apt pentru botez, îmi lipseau numai curajul și hotărârea de a face pasul final. Șovăiam, mi-era rușine, diavolul mă ispitea cu frica, smerenia, slăbiciunea
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
creștinism. Cu o bună și binevoitoare prietenă, Viorica Constantinide, mergeam des pe la diferite biserici, ea fiind o credincioasă fierbinte. Datorită unor oameni de mare cultură și intensă trăire creștină Virgil Cândea și Paul Simionescu m-am putut apropia de literatura patristică și de filozofia creștină. Progresam așadar pe amândouă planurile: teoretic și practic". Este, de fapt, și greu de crezut că în cazul unui intelectual de talia lui Steinhardt, convertirea ar fi putut veni altfel decât în urma unor frământări intelectuale și
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
colaborând la periodice de prestigiu... După ieșirea din detenție, în 1964, o mai veche a sa înclinație către creștinismul ortodox s-a accentuat, confirmându-se și prin botezarea sa. Lecturile sale au devenit din ce în ce mai bogate și mai specializate în domeniul patristicii și teologiei răsăritene, fără a renunța la o uluitor de vastă lectură în toate domeniile culturii umanistice și chiar științifice moderne... Atitudinea sa, la început ostilă regimului, a devenit cu timpul din ce în ce mai rezonabilă, acceptând realitățile așa cum sunt, fără a protesta
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mai urgent, iar dobânda pentru împrumut tot mai mare, motiv pentru care textele împotriva cămătăriei au devenit și mai severe, susținând mai întâi argumente extrase din Sfânta Scriptură și apoi apelând la referințe din filosofi, chiar și păgâni, reprezentanți ai Patristicii și ai canoniștilor. Lactanțiu (Divina Institutio, liber VI, c. 18): A lua mai mult de cât s-a dat este nedrept». Ambroziu (De bono mortis, c. 12): Dacă cineva va lua bani din camătă este un răpitor [...]»; (De Tobia, c
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
care îl apreciez foarte mult, Doru Costache, stabilit acum în Australia. El a făcut studii foarte serioase în care arată fără dubiu că nu există contradicție între creaționsim și evoluționism, între teologie și știință. Conflictul este în mintea oamenilor. Fondatorii Patristicii se „băteau" între ei, erau cercetători ai Adevărului, încercau să-l găsească, nu-l aveau gata făcut, gata digerat. „Conflictul" dintre știință și religie vine, după părerea mea, din încremenirea în texte. Toți, oricât de evoluați am fi, suntem manipulați
Basarab Nicolescu - „Esențial este să-ți găsești locul pe acest Pământ” by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/6403_a_7728]
-
își arde actele civile, renunțînd la cele lumești. A ales, într-un gest ultim, să locuiască sub cerul liber, departe de lumea dezlănțuită. Cu puțin noroc, poate fi văzut, mai ales duminica, în sălile Bibliotecii Naționale din Copenhaga, studiind literatură patristică. Poate că citatul din Preacuviosul Nifon, inserat în introducerea unicei sale traduceri, reprezintă un mesaj pe care la rîndul său îl adresează celor care vor să-l cunoască cu adevărat: „În ultimele timpuri, cei care vor lucra cu adevărat lui
Alexandru Monciu-Sudinski [restituiri biografice] by Dan Dăncescu () [Corola-journal/Journalistic/4708_a_6033]
-
cuvinte luate de la Origen, pe care le consideră însușite de ei de la el. Căci de cele drepte spuse de ei declară (Sfântul Varsanufie) că sunt de la Duhul Sfânt. Dar de cele greșite rămase de la Origen, nu spune aceasta 17. Epoca patristică și răstimpul acesteia Fiindcă tot s-a vorbit în rândurile de mai sus de epocă patristică, considerăm necesar a face unele precizări în legătură cu această epocă și răstimpul ei. Această antichitate creștină are caracterul său propriu: creștinătatea, considerată în cele două
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
drepte spuse de ei declară (Sfântul Varsanufie) că sunt de la Duhul Sfânt. Dar de cele greșite rămase de la Origen, nu spune aceasta 17. Epoca patristică și răstimpul acesteia Fiindcă tot s-a vorbit în rândurile de mai sus de epocă patristică, considerăm necesar a face unele precizări în legătură cu această epocă și răstimpul ei. Această antichitate creștină are caracterul său propriu: creștinătatea, considerată în cele două mari fracțiuni care o compun, poporul latin și poporul grec, este una, în ciuda diviziunilor parțiale care
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
îi urmează, de a se bucura încă în aproape întreaga creștinătate de o venerație profundă. Protestanții de diferite nuanțe și ortodocșii orientali, cât și catolicii îi invocă cu plăcere și acest caracter îi clasează într-o poziție aparte 18. Epoca patristică cuprinde, după concepțiile cercetătorilor, nu numai primele opt veacuri, ci și lărgirea până în Evul Mediu, sau chiar până la Reforma din secolul al XV-lea19. Cu timpul însă, noțiunea de epocă patristică a fost restrânsă numai la aceste prime opt secole, dar
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
acest caracter îi clasează într-o poziție aparte 18. Epoca patristică cuprinde, după concepțiile cercetătorilor, nu numai primele opt veacuri, ci și lărgirea până în Evul Mediu, sau chiar până la Reforma din secolul al XV-lea19. Cu timpul însă, noțiunea de epocă patristică a fost restrânsă numai la aceste prime opt secole, dar cu delimitări variate, încheindu-se fie cu Sinodul VI ecumenic, anul 680, fie cu al VII-lea, anul 787, fie cu Sfântul Ioan 17 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, notă
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Cicerone Iordăchescu, Istoria vechii literaturi creștine, vol. I, Iași, 1934, p. 1. 6 Damaschinul (749) sau cu Duminica Ortodoxiei (843); pentru Apus, încheierea epocii patristice s-a limitat de curând la Isidor de Sevilla (636)20. În trăsături generale, epoca patristică clasică a fost împărțită în trei perioade și anume: Epoca I-a de la anul 76 până la începutul secolului al IV-lea, când prin Edictul de la Milan din anul 313, al împăratului Constantin cel Mare, s-a acordat creștinismului calitatea de
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]