665 matches
-
nouă patrie. Acest punct de vedere (susținut printre alții de Kornél Bakay și Viktor Padányi) acceptă versiunea lui Anonymous și a cronicilor maghiare care i-au urmat. Un punct de vedere diferit este cel care susține că atacurile conjugate ale pecenegilor și bulgarilor i-au forțat pe unguri să traverseze Carpații. Gyula Kristó, Sándor L. Tóth și alții își bazează teoria pe mențiunile din Annales Fuldenses, relatările lui Regino din Prüm și ale împăratului Constantin al VII-lea, care pun migrația
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
regiunile apărate de bariera naturală a Carpaților, iar decizia lor a fost accelerată de atacul bulgaro-peceneg. András Róna-Tas afirmă că aceasta este o teorie viabilă datorită faptului că, în ciuda unuei serii de evenimente potrivnice, ungurii au reușit să reziste atacurilor pecenegilor, ceea ce ar dovedi că erau pregătiți să se mute în Panonia. Este știut că, după o pauză de 11 ani, ungurii au revenit în Bazinul Panonic în 892. Ai au venit ca aliați ai regelui Arnulf al Franciei Răsăritene în
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
și regele Moraviei, în conformitate cu tradițiile păgâne. Între timp, Ismail Ibn Ahmed, emirul Horasanului, care a atacat „țara turcilor” în 893, a provocat o migrațiune a triburilor karlucilor, turcilor oguzi și kimekilor spre vest. Istoricul Al-Masudi leagă migrația spre vest a pecenegilor și ungurilor de presiunea exercitată de popoarelor atacate de Ismail Ibn Ahmed. Constantin al VII-lea pe de altă parte, descrie atacurile conjucate ale hazarilor și turcilor oguzi care i-ar fi obligat pe pecenegi să se mute la vest
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
leagă migrația spre vest a pecenegilor și ungurilor de presiunea exercitată de popoarelor atacate de Ismail Ibn Ahmed. Constantin al VII-lea pe de altă parte, descrie atacurile conjucate ale hazarilor și turcilor oguzi care i-ar fi obligat pe pecenegi să se mute la vest de fluviul Volga în perioada 893 - 902 (cel mai probabil în 894). Relațiile dintre Primul Țarat Bulgar și Imperiul Bizantin s-au acutizat în 894, când împăratul Leon al V-lea i-a obligat pe
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Liountikas (Liüntika ori Lvente) , care ar fi fost comandantul armatelor maghiare. Odată cu atacul maghiarilor din nord, bizantinii au invadat Bulgaria din sud. Țarul Simeon a decis în această situație să ceară încetarea luptelor, dar și-a trimis ambasadori și la pecenegi, pe care să îi incite împotriva ungurilor. Pecenegii i-au atacat pe unguri, silind armatele maghiare să se retragă din Bulgaria. După cum consemnează Constantin al VII-lea, bulgari i-au atacat mai apoi pe unguri în regiunea Bugului de sud
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
comandantul armatelor maghiare. Odată cu atacul maghiarilor din nord, bizantinii au invadat Bulgaria din sud. Țarul Simeon a decis în această situație să ceară încetarea luptelor, dar și-a trimis ambasadori și la pecenegi, pe care să îi incite împotriva ungurilor. Pecenegii i-au atacat pe unguri, silind armatele maghiare să se retragă din Bulgaria. După cum consemnează Constantin al VII-lea, bulgari i-au atacat mai apoi pe unguri în regiunea Bugului de sud (Ucraina contemporană), ceea ce ar fi dus la plecarea
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
maghiare să se retragă din Bulgaria. După cum consemnează Constantin al VII-lea, bulgari i-au atacat mai apoi pe unguri în regiunea Bugului de sud (Ucraina contemporană), ceea ce ar fi dus la plecarea definitivă a maghiarilor din stepele nord pontice. Pecenegii au distrus așezările maghiarilor. Supraviețuitorii acestui atac conjugat au hotărât să părăsească zona stepelor pontice și să traverseze Carpații în căutarea unei noi patrii. Se pare căungurii au păstrat amintirea distugerilor provocate de pecenegi> Numele pe care îl dau maghiarii
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
a maghiarilor din stepele nord pontice. Pecenegii au distrus așezările maghiarilor. Supraviețuitorii acestui atac conjugat au hotărât să părăsească zona stepelor pontice și să traverseze Carpații în căutarea unei noi patrii. Se pare căungurii au păstrat amintirea distugerilor provocate de pecenegi> Numele pe care îl dau maghiarii pecenegilor - "besenyő" - își are originea în vechiul cuvânt unguresc "bese" - vultur. Astfel, legendele maghiare despre vulturii care i-ar fi obligat pe strămoșii ungurilor să migreze peste Carpați este posibil să se refere la
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
au distrus așezările maghiarilor. Supraviețuitorii acestui atac conjugat au hotărât să părăsească zona stepelor pontice și să traverseze Carpații în căutarea unei noi patrii. Se pare căungurii au păstrat amintirea distugerilor provocate de pecenegi> Numele pe care îl dau maghiarii pecenegilor - "besenyő" - își are originea în vechiul cuvânt unguresc "bese" - vultur. Astfel, legendele maghiare despre vulturii care i-ar fi obligat pe strămoșii ungurilor să migreze peste Carpați este posibil să se refere la atacurile pecenegilor . Suresele istorice oferă date diferite
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
pe care îl dau maghiarii pecenegilor - "besenyő" - își are originea în vechiul cuvânt unguresc "bese" - vultur. Astfel, legendele maghiare despre vulturii care i-ar fi obligat pe strămoșii ungurilor să migreze peste Carpați este posibil să se refere la atacurile pecenegilor . Suresele istorice oferă date diferite pentru momentul invaziei maghiarilor peste Munții Carpați. Cea mai timpurie, 677, este menționată într-o versiune din secolul al XIV-lea a „Croncii Maghiare”. Anonymous menționează cea mai târzie dată, 902. Sursele contemporane sprinină ideea
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Kurszán (Ghiorgios Amartolos). Cronica pictată de la Viena notează că Álmos, tatăl lui Árpád, a fost ucis în Transilvania, nepermițândui-se să intre în Panonia. Interpretarea modernă a episodului este aceea că Álmos era "kende", conducătorul spiritual al ungurilor în momentul atacului pecenegilor. Dacă moartea sa a fost un omor ritual, aceasta ar presupune că ungurii au urmat tradiția hazarilor, ai căror conducători, haganii, erau sacrificați în cazul dezastrelor care afectau statul și poporul ca întreg (Ahmad ibn Fadlan și al-Masudi). Cronicarul contemporan
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
la este de Munții Carpați, după cum demonstrează mormintele datate ca fiind de secol X, descoperite la Krilos (Ucraina), Przemyśl, Sudova Vyshnia (Polonia), Grozești, Probota și în cartierul Tei (București) (România). Teama pe care o resimțeau ungurii față de vecinii lor estici, pecenegii, este demonstrată de rapotrul lui Constantin al VII-lea asupra eșecului misiunii ambasadorilor binzantini pe lângă unguri, pe care au încercat să îi convingă să îi atace pe pecenegi. Liderii maghiari ar fi răspuns că nu pot lupta împotriva pecenegilor deoarece
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
București) (România). Teama pe care o resimțeau ungurii față de vecinii lor estici, pecenegii, este demonstrată de rapotrul lui Constantin al VII-lea asupra eșecului misiunii ambasadorilor binzantini pe lângă unguri, pe care au încercat să îi convingă să îi atace pe pecenegi. Liderii maghiari ar fi răspuns că nu pot lupta împotriva pecenegilor deoarece aceștia din urmă sunt numeroși și ar fi „copii divaolului” . În loc să îi atace pe pecenegi și bulgari, ungurii au declanșat o serie de raiduri în Europa Occidentală. Ei
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
estici, pecenegii, este demonstrată de rapotrul lui Constantin al VII-lea asupra eșecului misiunii ambasadorilor binzantini pe lângă unguri, pe care au încercat să îi convingă să îi atace pe pecenegi. Liderii maghiari ar fi răspuns că nu pot lupta împotriva pecenegilor deoarece aceștia din urmă sunt numeroși și ar fi „copii divaolului” . În loc să îi atace pe pecenegi și bulgari, ungurii au declanșat o serie de raiduri în Europa Occidentală. Ei au jefuit Turingia și Saxonia în 908, Bavaria și Suabia în
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
pe lângă unguri, pe care au încercat să îi convingă să îi atace pe pecenegi. Liderii maghiari ar fi răspuns că nu pot lupta împotriva pecenegilor deoarece aceștia din urmă sunt numeroși și ar fi „copii divaolului” . În loc să îi atace pe pecenegi și bulgari, ungurii au declanșat o serie de raiduri în Europa Occidentală. Ei au jefuit Turingia și Saxonia în 908, Bavaria și Suabia în 909 și 910, Suabia și Lorena și Francia Occidentală în 912.. Deși hagiografia Sfântului Gheorghe se
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
serie de raiduri în Europa Occidentală. Ei au jefuit Turingia și Saxonia în 908, Bavaria și Suabia în 909 și 910, Suabia și Lorena și Francia Occidentală în 912.. Deși hagiografia Sfântului Gheorghe se referă la un atac comun al pecenegilor, moesienilor și ungurilor împotriva Imperiului Bizantin în 917, veridicitatea acestei relatări este pusă la îndoială. Se pare că ungurii au atacat pentru prima oară Imperiul Bizantin în 943. În cele din urmă, înfrângerea ungurilor în bătălia de la Lechfeld din 955
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
vorba de trei secole. Alți cercetători sugerează că starea de vasalitate a ungurilor față de hazari ar fi putut începe pe la anul 840, când documentele perioadei nu mai menționează nimic despre existența unui popor distinct de cel al hazarilor în regiune. Pecenegii, înfrânți de către hazari pe la anul 850, au cotropit Levedia, i-au zdrobit pe maghiari care, în frunte cu liderul lor Levedi, ar fugit spre vest. Un grup de maghiari s-a desprins din mulțimea celor care căutau adăpost în apus
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
care consideră însă că maghiarii s-ar fi mutat spre vest încă din secolul al VII-lea, când primul stat bulgar s-a dezintegrat sub loviturile hazarilor, iar bulgarii au părăsit teritoriul din nordul Mării Negre. După înfrângerea suferită in fața pecenegilor (sau după dispariția statului bulgar), cele șapte triburi maghiare (Hétmagyar) care au migrat spre vest s-au așezat în regiunea pe care Constantin al VII-lea o numește "Etelküzü" (ori "Etel" și "Küzü"). Etelköz a fost primul stat (principat) maghiar
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
inamicii externi. Lucrarea este o sinteză a două tratate mai vechi ale împăratului „Despre Guvernarea Statului și a Diferitelor Națiuni” (Περί Διοικήσεως τοῦ Κράτους βιβλίον καί τῶν διαφόρων Έθνῶν), în care erau abordate istoria și caracteristicile națiunilor învecinate - popoarele turcice, pecenegii, rusii, arabii, longobarzii, armenii și georgienii - și „Despre Themele Estului și Vestului” (Περί θεμάτων Άνατολῆς καί Δύσεως, cunoscută și în traducerea latină "De Thematibus"), care privea evenimentele recente din provinciile imperiale (theme). La acestea două, împăratul Constantin a adăugat intrucțiuni
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
cincilea al secolului al X-lea, sunt cuprinse în capitolele 12-40. Aceste tratate conțin sursele tradiționale și legendele cu privire la ocuparea în trecut a teritoriilor din jurul imperiului de către popoarele care le locuiau în timpul editării manuscrisului (sarazini, longobarzi, veneti, sârbi, croați, maghiari, pecenegi). Capitolele 1-8 și 10-12 explică politica imperială față de pecenegi și popoarele turcice. Capitolul 13 este privire generală a politicii externe din punctul de vedere al împăratului. Capitolele 43-46 tratează politica externă față de regiunile din nord-estul imperiului (Georgia și Armenia). Capitolele
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
capitolele 12-40. Aceste tratate conțin sursele tradiționale și legendele cu privire la ocuparea în trecut a teritoriilor din jurul imperiului de către popoarele care le locuiau în timpul editării manuscrisului (sarazini, longobarzi, veneti, sârbi, croați, maghiari, pecenegi). Capitolele 1-8 și 10-12 explică politica imperială față de pecenegi și popoarele turcice. Capitolul 13 este privire generală a politicii externe din punctul de vedere al împăratului. Capitolele 43-46 tratează politica externă față de regiunile din nord-estul imperiului (Georgia și Armenia). Capitolele 49-52 tratează modul de asimilare și de taxare a
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
din regiunea Odesa, Ucraina. Primii oameni care s-au așezat sedentar pe teritoriul localității de astăzi, au fost agricultorii culturii Cucuteni, la confluența mileniilor V - IV î.Hr. Odată cu migrația popoarelor, teritoriul dat este invadat pe rând de huni, gepizi, sciți, pecenegi și cumani. De la mijlocul secolului al XIV teritoriul aferent regiunii date revine Marelui Ducat Lituanian, servind drept o zonă de tampon între acesta și Hoarda de Aur. Ca urmare a războiului Ruso-Austro-Turc din 1787-1792, interfluviul dintre Nistru și Bugul de
Savran () [Corola-website/Science/328690_a_330019]
-
de origină romanică ce semnifică „vecinătate”, ceea ce sugerează că orașul s-a dezvoltat în proximitatea imediată a altuia mai vechi. Prima mențiune scrisă despre Vicina este consemnată în Alexiada Annei Comnea, unde orașul este menționat ca fiind în stăpânirea conducătorilor pecenegi Sestav și Saccea, către sfârșitul secolului al XI-lea.. Prima mențiune cartografică i-ar aparține unui geograf arab - Idrisi și ar fi fost consemnată într-un portulan din anul 1154. Atestarea cartografică în cauză este controversată. În preajma invaziei tătare din
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
() reprezintă o ciocnire militară din anul 1068 care a avut ca protagoniști armata regelui maghiar Solomon pe de o parte și trupe de pecenegi (cumani sau uzi după alte opinii) și români (ipoteză recentă) de cealaltă parte. Lupta a avut loc lângă actuala localitate Chiraleș, județul Bistrița-Năsăud, România și reprezintă actul final al unui raid întreprins în Transilvania, Bihor (Regatul Ungariei) de către pecenegi (sau
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
de pecenegi (cumani sau uzi după alte opinii) și români (ipoteză recentă) de cealaltă parte. Lupta a avut loc lângă actuala localitate Chiraleș, județul Bistrița-Năsăud, România și reprezintă actul final al unui raid întreprins în Transilvania, Bihor (Regatul Ungariei) de către pecenegi (sau/și cumani, uzi, români) în calitate de invadatori. Aceștia, odată ajunși în zona actualului oraș Oradea, s-au întors cu o pradă bogată, dar au fost atacați și învinși la Chiraleș de către trupele maghiare. Pentru spațiul transilvănean, bătălia de la Chiraleș a
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]