1,264 matches
-
un muschetar pentru o idee numai dacă am o asistență cât de cât prezentabilă. Am colindat toate grupele anului IV În căutarea unor adversari de idei, dar mă interesau mai ales reacțiile venite din partea unor colege frumoase. (duminică) Îmi pun pelerina, pantalonii În dungi, pălăria neagră și ies pe după colțul Universității. Mă târâi, moluscă lentă, purtată de hazardul privirii; nu am cu ce să-mi clătesc ochii, nu se profilează nimic interesant la orizont. La colțul de la ceas, mă ciocnesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Soldații japonezi mergeau de-a lungul căii ferate, urmați de doctorul Ransome și de doamna Pearce. Caporalii strigau unul la altul, vocile lor bubuind de-a lungul șinelor. Cădea o ploaie măruntă și paznicii care așteptau lîngă camioane Își puseseră pelerinele. Din șinele calde ieșeau aburi În timp ce prizonierii se ridicară În picioare și Își luară În brațe copiii mici. Voci șopteau prin Întuneric și soțiile apucau mîinile soților lor. — Digby... Digby... — Scotty... — Jare... — Bunty... O femeie cu un copil adormit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
adunară pe chei, lîngă magaziile În ruină. O sută de prizonieri rămăseseră În urmă, pe drumul pietruit prea obosiți să continue și resemnați față de orice viitor le pregătiseră japonezii. Stăteau În ploaie, sub taluzul căii ferate, urmăriți de soldații cu pelerinele șiroind. CÎnd coloana deținuților porni, Jim Își dădu seama că un sfert din deținuții care plecaseră din Lunghua În acea dimineață rămăseseră pe drum. Chiar Înainte de a ajunge la porțile docurilor, cîțiva prizonieri se Întoarseră. Un scoțian mai În vîrstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prin spate. Doamna Pearce se dădu jos din cabina celui de-al doilea camion, lăsîndu-i pe soțul și pe fiul ei lîngă șoferul japonez. Prin ploaie, Jim Îl putu auzi pe doctorul Ransome discutînd cu japonezii În contradictoriu. Ascuns sub pelerină, sergentul de jandarmi se uita la el indiferent, apoi aprinse o țigară și plecă spre gradene, unde se așeză În primul rînd, de parcă era gata să urmărească o reprezentație de acrobație la miezul nopții. Jim fu bucuros cînd doamna Pearce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sentimental, dar fără sens, prima lui faptă de adult. Ar fi putut să facă schimbări cu lucrurile lui, ca să obțină ceva de mîncare pentru domnul Maxted. CÎțiva soldați japonezi erau catolici și citeau slujba În latină. Unul dintre paznici, cu pelerina lui muiată de ploaie, poate că ar fi apreciat manualul lui, iar Jim ar fi putut aranja să-l Învețe latina. Dar domnul Maxted dormea liniștit. O respirație cenușie ieșea printre muștele de pe buzele lui și ale celorlalți prizonieri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deasupra unei mări plumburii, plimbând În chinuită zbatere mașina infernală, calul galopa Înspumându-se și forța lui ținea mașina zburătoare cu un deget deasupra mării plumburii, pe care pluteau scânduri și lăzi și portocale. Și un fel de acrobat cu pelerină roșie umbla de colo-colo, plutind și el peste ape, și aduna portocalele și parcă semăna puțin cu calul, și parcă era chiar calul... Încercarea de a limita zborul, cu umbrela mătușii, de pe marchiza de lemn, Înălțime un metru și patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de pe marchiză, nenorocitule, mai bine te omoram cu mâna mea când erai de țâță!... Lasă, tanti, că-ți repar eu umbrela! Nu l-am văzut eu pe tâlhar când a luat-o, că nu se Întâmpla una ca asta!” Cu pelerina roșie pe spate, acrobatul a trecut din visul mării plumburii direct În arena circului de la Obor. Banii puși, banii ascunși Între cearșafurile spălate cu sodă și săpun, apretate cu scrobeală de făină și așezate Între flori uscate de levănțică, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
SFÂRȘIT. Prima dată În viața lui, singur, la circ. Un urlet Îngrozitor. Zgomotul Înfundat de sac plin cu tărâțe căzut din pod și firișoarele de sânge supte de rumegușul călcat sub copitele cailor din arenă. Iar peste acrobat se așterne pelerina roșie. O, ce superb acest trup acoperit cu mantia roșie. Rumoarea sălii. Țipetele copiilor, ca și cum dintr-o dată și-ar fi pierdut părinții. Caii speriați. Orchestra care cântă un marș vesel În timp ce trupul este scos pe targă. Acest zeu cu manta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spuneau s-o ia dracului la sănătoasa. Și ce dacă o prindea cineva fugind goală și urlând prin parcarea spitalului? După câteva secunde observă că, În mod neobișnuit pentru Doamna cu Coasa, nu avea nici urmă de coasă sau de pelerină cu glugă. Totuși avea o scăfârlie plină de codițe negre și groase stil Afro. Frica i se transformă În confuzie. Se uita la scheletul care scutura din oase În timp ce intra În cameră, cu mâinile și picioare bălăngănindu-se Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ceva foșnind dincolo de ușă. M-am gândit la trupul ei, la mâini, și încă o dată am fost surprins că nu mi-o aminteam clar, cum aș fi vrut. — Italia, am șoptit, Italia... Era ca și cum aș fi ascuns-o sub o pelerină, fixând-o într-un loc, în camera închisă a numelui său, ea și nimeni alta. — Italia, și mângâiam lemnul ușii. Se auzi un chelălăit, o gheară care zgâria și am recunoscut câinele. Începuse să mârâie, bietul animal orb, mizerabil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din cală îmi dădeau curajul să mă simt un om diferit, cum deseori se întâmplă în vacanță. Eram fericit să fiu singur, fericit că vremea urâtă o împiedica pe mama ta să vină după mine afară. Un marinar cu o pelerină din mușama sui cu greutate pe punte iar, când trecu pe lângă mine, strigă ceva de neînțeles și, arătând spre ușă, îmi dădu de înțeles că era mai bine să mă întorc înăuntru. Apa îmi curgea pe gulerul puloverului. Am zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-un zâmbet. Știam că-și dorește o fetiță. În timp ce strada se derula, ea se gândea, somnambulă, la viața care vă aștepta, Angela, la grindina de mici și zgomotoase evenimente care însoțesc o creștere, un destin. Era îmbrăcată cu o pelerină de culoarea untului. Lângă acea barză maiestuoasă mă simțeam o rățușcă urâtă pe o baltă fără apă. Îmi înfundam capul în trafic, în prezent, căutam o pernă pe care să-mi așez gândurile. Italia era acolo, se plimba ca ștergătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai jos pe stradă. Ploaia se transformase în ceață. Se ridica de pe asfalt, ducând cu ea mirosul putred de canal. Un bărbat plimba un câine cu trei picioare. Doi băieți se stropeau într-o băltoacă. O femeie, înfofolită într-o pelerină și cu un batic pe cap, îi ocoli. Nici unul nu se uită la mine. Ușile întorceau fețe suspicioase spre stradă. „Vezi-ți de treabă“ plutea în aerul umed al dimineții. Eram departe de Indian Hills. Fațada de cărămidă roșie, brăzdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
stupului mortuar metalic, cu sertarele sale pline de cadavre. Își aminti anecdota tatălui său despre diferendul celor doi directori ai căilor ferate, israelianul și colegul său american, pe aceea despre rabinul celebru și tâlharul la drumul mare care Își schimbaseră pelerinele Între ei. Încă nu avea nici cea mai vagă idee ce le putea spune prietenilor săi. Însă ignoranța sa se subția din ce În ce mai mult. Ca un văl care acoperă fața numai pe jumătate. Se ridică și se duse la baie, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
întâlnire într-o după-amiază când nu aveam școală în acel loc unde găsise el bucata de cărămidă cu însemnul legiunii pe ea. Era frig și bura, vântul își făcea de cap cât era câmpia de mare, își mâna vijelia pe sub pelerinele noastre pe care ni le prinseserăm de ghidoane. Apa stropea de sub roata din spate a bicicletei lui Armin, iar eu îmi țineam capul întors, mă apăram de șfichiuirile ploii, mă hrăneam cu promisiuni, cu planurile și cu reconstituirea unei tabere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de sub ale căror gene spălăcite, perechea unor ochi de crap, priveau imobili pe deasupra ochelarilor, Peter Altenberg a trecut viața prin imaginar, și nu s-a trezit poate niciodată din fantastica lui reverie. În toiul verii, el purta o manta cu pelerină scurtă, de culoarea tabacului și o pălărie decolorată și pleoștită. Avea sandale cu tălpi de lemn, care în plimbările sale nocturne pe trotuarele de piatră ale Vienei, vesteau cadențat trecerea lui, cu mult înainte de a-și face apariția. Se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu-s din cauză, Că „da”, și „nu” i-egal cu „nu” și pauză! Nici când în azi, mereu în amintiri, Și vreau doar să mă-mpart în mii de știri, Să zăbovesc în orice formă plină; Și iarăși nostalgia pelerină, Să vreau să mă salvez, când simt că mor, Și dorul ce se macină de dor, Și numele ce-l port ca o cătușă Legat de soclul de nimic și de cenușă. Pe omul acesta capricios și câteodată insuportabil, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
doamnelor: — N-am văzut niciodată atâtea bijuterii scumpe la un loc - și, trebuie să recunosc, nici atâția sâni dezgoliți. Propriul piept Îi era, ca de obicei, acoperit până la gât, dar rochia lungă, gri ca penele de turturică, cu o mică pelerină de catifea neagră, era elegantă, iar el Îi făcu un compliment care Îi provocă o plăcere vizibilă. Îl felicită pentru spectacol, pe care Îl văzuse la Cheltenham, În turneul din provincie. — Mi-a plăcut și atunci, zise ea, dar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bătrân ce semăna cu imaginea artistului transmisă din vremurile filmului mut. Ca și mie, răsuflarea îi ieșea din gură în aburi albi. Abia cu aproape doi ani mai târziu am aflat mai multe: cel din fața mea, bătrânul înfășurat într-o pelerină neagră, mascat de un fular lung, negru și umbrit, de borurile largi ale unei pălării de artist, din fetru negru, ar fi putut avea pe la cincizeci și cinci de ani, se numea Enseling și se considera profesor de artă, numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
discipolele în ale dansului sufereau din cauza tropăiturilor îndelung repetate, dar erau nerăbdătoare să apară pe scenă. O dată, Ulli și cu mine am văzut într-un parc siluete izolate îmbrăcate ciudat. Cu berete de mătase pe cap și înfășurate în niște pelerine negre, dirijau, ca niște apostoli întârziați ai lui Wagner, orchestre nevăzute și păreau să aibă în acest timp un numeros public în spate. Unora le era de ajutor partitura desfăcută pe portative, alții aveau totul în cap. În rest, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a completa acest hommage, o lampă de argint în formă de porumbel era atârnată cu un lanț de aur aproape invizibil în mijlocul încăperii; flăcăruia ei răspândea o aromă discretă. — Bine-ai venit în cuibușorul meu, Michael, spuse Findlay, lepădându-și pelerina pe care și-o pusese pe umeri. Scuză, te rog, tot acest kitsch, acest orientalism de doi bani. Am fost crescut de părinți necultivați, într-un mediu sărman și auster. De aceea, am încercat mai târziu în viață să evadez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
experiență în flecăreli cu servitorii, Michael așteptă un timp înainte de a se lansa în prima replică. — Nu pot spune că am o impresie foarte bună despre clima de aici, zise chicotind nervos. Data viitoare, cred că o să-mi aduc o pelerină de ploaie și cizme. — Ce-i mai rău abia de-acum încolo o să vină, i-o reteză Pyles. Michael căzu pe gânduri. — Te referi la vreme, presupun. Diseară vor fi furtuni, murmură el. Tunete, fulgere și ploaie să te orbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Hilary nu-i lipsise niciodată curajul și se gândi că merita să pună în aplicare acest plan; dar drumul până acolo nu era plăcut. Era decisă să-l parcurgă cât mai repede, așa că nu se mai duse să-și aducă pelerina de ploaie înainte de a trage zăvorul ușii din față și de a se arunca în miezul urlătoarei furtuni, care continua de mai bine de două ore. Abia văzând prin perdelele groase de ploaie, mai să o dărâme rafalele de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
avea bicepșii atât de umflați, Încât părea că e pe cale să explodeze din... catsuit? Doamne păzește! Purta un catsuit. Da, un catsuit din denim, dintr-o singură bucată, cu pantaloni foarte mulați, cu cingătoare și cu mânecile suflecate. Și o pelerină. Chiar purta o pelerină de blană mare cât o pătură, legată de două ori Împrejurul gâtului, și niște bocanci militari cât niște rachete de tenis În picioarele de mamut. Părea să aibă vreo treizeci și cinci de ani, deși toată musculatura aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
umflați, Încât părea că e pe cale să explodeze din... catsuit? Doamne păzește! Purta un catsuit. Da, un catsuit din denim, dintr-o singură bucată, cu pantaloni foarte mulați, cu cingătoare și cu mânecile suflecate. Și o pelerină. Chiar purta o pelerină de blană mare cât o pătură, legată de două ori Împrejurul gâtului, și niște bocanci militari cât niște rachete de tenis În picioarele de mamut. Părea să aibă vreo treizeci și cinci de ani, deși toată musculatura aceea și pielea bronzată ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]