936 matches
-
tata, dincolo locuia (șoma) mama. Nu între ei am optat însă, ci pentru Janina și pentru tocmai născuta noastră fiică, Maria, pe care o alintam Mașa, concepută fiind la Leningrad. Am început să predau estetica, în românește. În publicistică, am pendulat un timp între maghiară și română. Pe urmă am luat decizia necesară: la București, într-o familie vorbind româna (locuiam, înghesuiți, la socrii mei), la începutul unei cariere universitare românești, nu puteam prelungi dedublarea, în curând schizoidă. Am îndurerat-o
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
inteligențe inventatoare de curse și de ingenioase arme ne face neîncrezători, sceptici și cu desăvârșire lipsiți de naivitate. "Românul nu e candid niciodată, scrie Ralea, (...) are spirit critic, luciditate, bun simț, mefiență, scepticism" și tot el vorbește de adaptabilitatea românească pendulând între scepticism și grandomanie. Din această pendulare s-a născut și continuă să se nască bășcălia. Scepticismul ca rădăcină a bășcăliei, zeflemelei, pehlivăniei, miștocărelii, deriziunii - care, asemenea lui, sunt forme de pasivitate - iată o idee. De altfel, meditația de acest
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
o necurmată întoarcere acasă. Nicolae Stoie este un caligraf care scrie cu o disperare abia ascunsă, ceea ce nu exclude un fundal ludic, parodic (Strada Mihai Viteazul) sau o memorie culturală și istorică glisând spre biblicul vanitas vanitatum. Prozodic vorbind, poetul pendulează între rime perfecte și asonanțe intraverbale, cuvintele-emblemă, obsedante, recurente, fiind sare, de sare, salmastru sau salin, așa cum la Bacovia cele mai frecvente lexeme sunt amurg și violet. Lexicul versurilor lui N. Stoie este uimitor de felurit, mai ales în privința zăcământului
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
și-și trecu, fără să miște capul, privirea prin odaie. Regăsi, fără nici o surpriză, toate obiectele cunoscute, cu un plus de precizie, dezolantă față de imaginea mai suplă, mai vie, care le așteptase în ea. Până și umbrele se solidificaseră parcă. Pendula arunca pe tapetul înflorat o pată tot atât de fermă, de geometrică, de aceeași durabilitate indiferentă, ca aceea a detaliilor celor mai simple ale desenului parchetului, a succesiunii cifrelor de pe cadranul familiar.” (p. 109) Dar harnicii editori clujeni ai autorului au reușit
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
îți dai seama că lumea s-a schimbat / că strada pe care o știai la locul ei s-a mutat pe o altă stradă / într-un cartier străin dintr-un oraș aproape necunoscut”). Întârziind să se despartă de maestru, discipolul pendulează între un eu fragil și un noi tot mai incert. O declarație de iubire, post-mortem, care aproape refuză despărțirea și care încearcă, în același timp, să recupereze energiile mediumnice ale poeziei pentru un ultim dialog revelator, plin de sens pentru
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
Andersen apare, ce-i drept, pe scenă - ca... trol (și este foarte încîntat de aventură). înfățișarea greoaie, lipsită de grație, nu se ameliorează cu timpul; iar ceea ce el scrie (indiferent de gen, de specie) dezvăluie o fire făcută din contraste, pendulînd între exaltare și depresie, poartă marca indelebilă a unei personalități agitate, de o sensibilitate maladivă, extrem de vulnerabilă (dar și aptă să răspundă vindicativ). Această natură contradictorie și tulburată (mană cerească pentru psihanaliști!) impresionează prin forță vitală, prin rezistență și prin
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
de sub controlul compusului anorganic și anihilîndu-și, pur și simplu, arhetipul - personalitatea doctorului Jekyll ca atare. Din exegeza asupra textului se desprinde cu ușurință un clișeu critic, repetat pînă la trivializare și devenit de aceea automatism interpretativ: umanitatea este dublu dimensionată, pendulînd între polii binelui și răului. Ultimul deține totuși capacitatea prezumtivă de acaparare și neutralizare a celui dintîi. De la sfîrșitul secolului XIX și pînă în a doua jumătate a veacului trecut, cu mici variații, tema a rămas în esență aceeași. Chiar
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
personalități proteice, cu trăsături mai mult slave decât germanice, marcate de tensiunea dintre omul Renașterii și înțeleptul de tip chinez, dintre aristocratul balt și descendentul prezumptiv al lui Gingis-Han, dintre profetul inspirat al "Lumii ce se naște" și vorbitorul înnăscut, pendulând permanent între genialitate și "simplă" magie verbală. Legendele respective erau de două categorii, corespunzând dualității profunde a personajului pe care-l descriau: pe de o parte, cele axate pe calitățile lui intelectuale ieșite din comun, care îi atrăseseră la un
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
un anumit personaj din „Holdingul Adevărul", când sentimental ca o telenovelă, când țâfnos ca un fost șef de sală, bucuros să se tragă în poză cu felurite VIP-uri pentru o țâră de notorietate, haotic administrativ și cu veleități culturale pendulând între Paulo Coelho și Dan Diaconescu. Regret că mă despart de cititori, dar am măcar satisfacția de a scăpa de vecinătatea unui asemenea ins.” Citește și:
De ce pleacă Andrei Pleşu de la Adevărul () [Corola-journal/Journalistic/24222_a_25547]
-
ne lasă să descoperim o femeie care-și asumă pasiunea și i se abandonează frenetic, cu simțurile trezite, pînă la moarte. Un factor de echilibru, de control, o prezență constantă aproape, un om care veghează, care se roagă și care pendulează între textele sfinte, litera lor și realitatea, pentru liniștea și ușurarea tuturor este Rabinul lui Sergiu Tudose.
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
nu este meritul lor (ar fi putut, la fel de bine rămâne un mănunchi de sloganuri), ci al talentului autoarei. Ea posedă știința de a-și dinamiza (și anima) motivele obsesionale prin acea sinuoasă magie ce unifică, asemenea unui bici de foc pendulând între factorul rigorii, Boaz, și cel al milei sau blândeții, Yakim, melanjul tematic, spre a-i conferi pregnanță și mister. Nu am folosit întâmplător această pereche ilustră de principii active din mistica iudaică: o facem întrucât și fondul cultural, axat
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
anilor 1930, îl va folosi și Cioran, pentru a justifica în general spiritul revoluționar). Oricum, revoluțiile și revoluționarii au meritul că țin cont de "direcțiile mari istorice, pe care se mișcă lumea". La fel ca directorul său, ale cărui editoriale pendulează între sumbre prevestiri de Cassandră politică și soluții scoase la minut din buzunar, și Sebastian are soluții pentru toată lumea: pentru Spania, pentru Austria, pentru România. În Spania, știe precis că e nevoie de-o revoluție: Ceea ce i-ar fi trebuit
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
de multe ori ipocrită. Există în această enormă construcție a lui Victor Brauner și o anumită dimensiune temporală, dar ea însăși una instabilă și echivocă, oscilînd permanent între rememorare și premoniție. Dacă pe spațiul mic al evenimentelor strict personale, artistul pendulează între mitologie și predicție atunci cînd imaginează obsesiv personaje cu un singur ochi, sau cu ochii în plin proces de metamorfoză și de evaziune, în planul mare al existenței speciei el se comportă similar. Umanitatea lui, densă și precară în
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
cu lumea se complică inclusiv la nivel mental. Fragilitatea trupului "închis în pieptul cu balamale", limitările cauzate de accident și de amputările ulterioare conturează o corporalitate capricioasă, problematică, surprinsă în viziuni de coșmar, într-un mod dramatic, dar fără patetism, pendulînd între memorie și vis, între halucinație și reflecție, între resemnare și disperare: "sînt o doamnă care poartă corsete în pat/ bărbații mei sînt bucăți de gips/ alături de care stau nemișcată/ avem o iubire rigidă pe care o las să aștepte
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
substituită printr-o fișă de lecturi, la fel de anostă și lipsită de relief artistic. Hesse și Pasolini, Fowles și Sylvia Plath, De Chirico, Rahmaninov și Leonard Cohen se amestecă într-un bol alimentar livresc, mestecat cu fața la oglindă, dar nedigerat satisfăcător. "Romanul" pendulează între ficțiune și realitate, inserând inclusiv conversații ale tinerilor fracturiști (Ianuș, Chiva, }upa, Domnica Drumea) și vituperând, cu indignări ŕ la Ginsberg, împotriva mizerabilei Românii. Versuri, fragmente de jurnal oscilând între inept și scabros (,Eu sunt o toaletă publică. Oricine
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
universul infantill. Spre deosebire de celelalte personaje menționate, Ana Maria Sandu nu se oprește însă doar la o perioadă clar delimitată sau la un moment anume al personajului. Cum o arată și titlul, avem în acest poem o succesiune de secvențe care pendulează între mai multe vârste, de la copilăria grădiniței și a claselor primare până la adolescența studenției, de la percepția ludică a lumii, până la cea ușor dramatică a primelor experiențe emoțional-erotice ale pubertății. Dincolo de candoarea și pitorescul secvențelor decupate, de savoarea și hazul în
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
de altă parte, ni se părea absolut normal ca, întorși la casele noastre, să-i auzim pe părinții, pe unchii și mătușile noastre înjurând regimul și comentând emisiunile unor posturi de radio străine. Astfel ne-am petrecut copilăria și adolescența, pendulând somnambulic între Palatul Pionierilor și ŤEuropa liberăť. Mai toți aveam câte o rudă în pușcărie." Nu prea există puritate ideologică și morală în aceste propoziții, dar cât adevăr uman! Noi succese ale prostiei Trec săptămâni, trec luni, și tot nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
agresivă, iar subiectul fiecărei intervenții nu e, de obicei, autorul articolului comentat, ci strict tema lui". Până și pe internet, o lume virtuală unde totul ar putea fi european, civilizat, ieșim în evidență, și nu în bine: "La noi, lucrurile pendulează între bășcălie, arțag și vulgaritate. Până la urmă, comentatorii se încaieră între ei, subiectul dezbaterii e uitat, părerea se transformă în injurie. Evident, nu toți sunt la fel. Există, de pildă, categoria celor care par plătiți să intre în horă, ori de câte ori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
de la 1898, precum și a generației lui Ortega y Gasset, Cela a fost cel mai european dintre scriitorii postbelici, un adevărat clasic, în înțelesul cel mai nobil al cuvîntului, care, printr-un subtil și mereu schimbător echilibru între distanțare și implicare, pendulînd între compasiunea neputincioasă și caricatura atroce, a pus în toate cărțile sale adevărul profund și dureros al vieții, fiorul tragic reținut și deghizat în forme superior umoristice. Un sentimental deghizat în umorist, s-a spus adesea despre el și un
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
alege formula coexistenței tradiției cu noutatea - cea de-a doua hrănindu-se de fapt din esențele primei -, într-un recital instrumental, care a reunit trei interpreți de anvergură: violonistul Alexandru Tomescu, violoncelista Laura Buruiană și violista Tamara Dica. Programul a pendulat între Allegrretto din Suita nr. 2 în Re major, op. 131 d, nr. 2 de Max Reger (1873-1916) și piesa Sancho Panza - o alternare de ritmuri mordante și linii discursive - de Hermann Reutter (1900-1985), cântate cu sunet omogen și timbru
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
bucăți ca tămîia/ echilibrul de aur proporția de aur/ regula de sînge:/ numai Moartea surîde - / și noi și noi Desperados/ numai Moartea plînge - / și noi și noi Desperados!" (Agamemon șSfințirea de amiază - a unei zileț). Sub unghi religios, Cezar Ivănescu pendulează, previzibil între credință ("!nimeni ca mine, Doamne, nu te știe, ca mine nimeni,/ Doamne nu ți-a dat/ spirit și suflet, trupul carne vie, mai mult ca Fiul Tău crucificat,/ de-aceea laudă-ți aduc eu Ție, în vecii vecilor
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
pregnanță expresivă inconfundabilă, legitimând o conlucrare excelentă între inteligență și un har asociativ potopitor. „În formulări de maximă concentrare e vizibil un zvâcnit interior care vine de dincolo de cuvânt. Impresionează în special ingenuitatea cu care poetul relaționează realul cu ficțiunea, pendulând de la un univers de suavități, discret sentimentale, la altul de enunțuri cu caracter teoretic. Multe poeme sunt niște comentarii la misterul din ființe și lucruri. Uneori, la o lectură de suprafață, fără să se înțeleagă că-și pierd autenticitatea, pot
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
de Claudiu Komartin. Volumul său de debut, Păpușarul și alte insomnii (2003), se diferenția net de ale colegilor de generație prin cerebralitatea discursului și intelectualizarea emoției. Cultivat, conștient de trecutul cultural masiv, de neocolit și de reamintit, foarte tânărul autor pendula între poezia realității și realitatea poeziei, între pulsație și retorică, definindu-se mai ales prin al doilea termen. Oasele de hârtie ale textualismului și foșnetul livresc al cărților citite făceau din Claudiu Komartin un disident de la linia dură a fracturismului
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
pătrunderea mulțimilor fractale (fie ele ale lui Cantor, von Koch sau Sierpinski) în tehnologia unor opere de artă atestă o anume ubicuitate și chiar universalitate. în muzică, nord-americanii au fost cei dintâi confiscați de spectacolul iscat de teoria fractală ce pendulează între concretețea calculului meticulos (vezi abundența softurilor de o atare descendență) și abstractul unor semnificații pur intuitive. în realitate, o structură muzicală orientată fractal impune autosimilaritatea (omotetia interna), prin care fiecare segment reprezintă epura întregului; apoi forma este extrem de regulată
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
vorbei și a gândirii; celălalt, prin falsă etimologie, din di-alogos - amuțirea reciprocă a gândirii celor doi care își reprezintă opiniile. Voi păstra "dialog" (spune eseistul) pentru cel dintâi, dând celui de-al doilea numele de teatru." Eseurile lui Călin-Andrei Mihăilescu pendulează între aprecierea mucalit-aforistică (vezi Top 10 Reasons for Being Romanian: "1. Your tongue is the most Latin of Slavic languages, the one Adam spoke") și argumentul dezvoltat pe larg, cum este, de exemplu, cel referitor la structura mitică, utopica, pe
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]