877 matches
-
Apoi a frecat locul, lunecându-și degetul În lungul drumului abia pictat și făcându-l asemenea unui râu inexorabil, cu brazde prelungi, linii și creste minuscule, greu de apreciat la o simplă privire. A continuat să lucreze cu mâinile, fără peneluri. Acum aplica vopseaua cu degetele, alb, albastru, galben și alb, obținând nuanțe unice de verde, asemănătoare luminii de dimineață pe o pajiște, griuri aidoma asfaltului de pe o șosea răscolită de șrapnele, tonuri de albastru murdar pentru cerul Înnegurat de fumul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
covor, decupând ore În șir fotografii unde singurul element viu era urma imprecisă a oamenilor stinși ca niște fantome trecătoare. Collaje și obiecte trouvés. Firește. În fine, a găsit un borcan mare, aproape plin, cu adeziv acrilic, strălucitor. Cu un penel gros și curat a uns bine dosul paginii, apoi s-a Întors spre zid, În căutarea locului potrivit. A ales un spațiu Încă alb, situat Între vulcan și orașul modern și Încrezător, și a lipit-o acolo, Întinzând-o bine
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Scrierea cuneiformă standard, întâlnită în mod obișnuit în Mesopotamia și în Siria de Nord încă din mileniul al III-lea î.Hr. era deosebit de complexă, folosindu-se de sute de semne inscripționate în lut moale cu ajutorul unui obiect metalic asemănător unui penel. În jurul anului 1400 î.Hr. s-a dezvoltat o formă mult mai simplificată a alfabetului cuneiform care folosea inițial doar 27 de semne. Forma clasică a scrierii egiptene s-a numit hieroglifică și, deși s-a dezvoltat după principii asemănătoare celor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
expuse la soare mai mult timp, sau cum se deteriora textul dacă venea în contact cu apa. De asemenea, nu trebuie să uităm că ustensilele cu care se scria nu erau de foarte bună calitate; în funcție de vârsta, greutatea și ascuțimea penelului, literele puteau fi inscripționate imperfect, astfel încât, uneori, copiștii le înlocuiau cu litere asemănătoare 3. Prin urmare, ne dăm seama de complexitatea factorilor care puteau influența calitatea și lizibilitatea textului de bază și a copiilor care se făceau după el. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din lemn (diptic, triptic, poliptic), ținute laolaltă cu ajutorul unei agrafe sau al unui cordon care trecea prin câteva mici orificii făcute pe marginea planșelor; interiorul planșelor era acoperit cu un strat fin de ceară pe care se scria cu ajutorul unui penel ascuțit. În Antichitate, acesta era suportul cel mai des întâlnit pentru efectuarea calculelor, a exercițiilor de școală, pentru însemnarea anumitor notițe 2. Dacă modelul codexului îl reprezintă tăblițele de ceară, antecedentul său imediat este carnetul de pergament (membranae, membr£nai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
prin tonul familiar și o anume capacitate de a privi exterior lumea: "Toate ruinile trăiesc într-o legendă/ în care vine un bărbat pletos/ să le ridice iarăși pietrele la lună,/ cu sângele iubitei lui să facă zugrăveală/ și cu penel din părul ei albastru..." Poetul înregistrează cu acuitate amănuntele plastice ale naturii și ale realului: "Dar uite că și corturile șantierului/ Aduc aminte taberele vechi, de luptă iar paravanele de trestie pietrificate,/ care înseamnă tăinuirea..." Sunt create alte simboluri, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
flateze pe cititor prin fardurile și capriciile unui stil delicat. Preferă să zguduie și să neliniștească, creând o frumusețe formală specifică stilului lui: dura și aspră, dar exactă, puternică, precisă. Scrie cum ar sculpta statui, cu lovituri de dalta sau penel, "din piatră sau lemnul rebel". Literatura trebuie, în accepțiunea să, să-i dezvăluie omului propria înfățișare, de aceea scrisul este pentru Sábato "sfâșietor, o obscură pedeapsă"118, o îndeletnicire ce nu lasă loc răgazului și clipelor de pace sufletească, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acestuia. După un an, mama îl trimite la Școala normala ― Vasile Lupu, din Iași, unde iși încheie studiile în 1925. Îndrumat și îndemnat de profesorul său de desen de la Școala normală ― Vasile Lupu, care îi descoperise puternica vocație pentru arta penelului se înscrie în același an la Școala de Arte Frumoase din Iași. După absolvirea acestei școli (în 1930) și a unui curs special la Seminarul pedagogic al Universității ieșene (în 1933), Mihai Cămăruț a funcționat ca profesor de desen în
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
și la Cairo, la Alexandria și la Damasc. Peisajele naturale, citadine și industriale, florile și naturile statice, portretele și compozițiile - în special cele cu scene de muncă - sunt temele pe care artistul le abordează cu cea mai mare frecvență. Sub penelul său, materia se transfigurează activ încărcându-se de un lirism calm și dens structurat atât în lumea obiectuală, plasticizată de pictor, cât și în mediul ambiant al acesteia, în atmosfera ei. Sensibilul poet al naturii, în general, dar mai cu
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
adormit simplu si firesc precum strămoșii lui după ce-și făceau datoria pe ogor Registrul cromatic al picturii lui Mihai Cămăruț este surprinzător de variat în raport cu ținuta stilistică unitară a creației sale, iar cel tematic conține aproape toate genurile artei penelului: peisaje, flori, nuduri, naturi statice, portrete, autoportrete, scene de muncă, scene de gen, compoziții istorice. De toată aceste categorii de subiecte, el s-a apropiat întotdeauna cu marea bucurie de a le zugrăvi, de a le retrăi și transfigura în
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
iar armonia brunului, negrului și albastrului va fi chiar aceea din ,,Arta" care este foarte artistică. Puteți să așezați femeia pe un divan, să n-o lăsați să doarmă în aer, în acest caz florile divanului vor fi trase din penel ca în desenul lui Dufy, tabloul care e agățat pe perete"16. Această scrisoare trimisă de autor pictoriței în toamna anului 1933, când se afla internat, împreună cu prozatoarea, în sanatoriul de la Eforie, va inspira tabloul de mai târziu al artistei
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
omului cu divinul. Din această perspectivă, volumul său de debut (Plaja, Editura Cronica, Iași, 1996) constituie un avertisment. E adevărat că, la o lectură expeditivă, s-ar putea crede că opul conține mai degrabă crochiuri predilect marine, recompuse cu un penel senzorial și deopotrivă metaforic, mânuit pe pânza textuală cu o ușurință ce nu împiedică cititorul să observe că marca acestei poezii este totuși o euforie de esență reflexivă: "Nopți la margine/ plutire de umbre înalte// Un cal cu coama în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și Acuarele vulnerabile conțin apoi numeroase referiri la o funcție esențială a poetului, aceea pe care Paul Claudel o numea reproducerea "totalității Firii". Nu altceva decât descrierea luminoasă, plină de armonii calde, a ordinii pur vizibile a lumii, printr-un penel metaforizant specializat în ale mimesis-ului pur, vizează bunăoară una dintre acuarelele vulnerabile ale Mariei Mănucă, intitulată Flori de ciulin: "Peste pragul minunilor/ în câmpie,/ valuri de iarbă cu umbre de nori călători/ mă ridică/ mă coboară pe țărmul de verde
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în zodii uitatele zidiri/ cu odalisce tandre, iubite de satiri" (Nocturnă). La fel ca și maestrul căruia îi și dedică poemul de mai sus, Dumitru Spătaru cultivă apoi specii considerate drept minore sau vetuste (romanța, fabula, sonetul) și își înmoaie penelul în cernelurile temelor poetice consacrate: nostalgia copilăriei (Matricea copilăriei), temporalitatea umană și cea cosmică (Numai prezent), raportul viață moarte (Înțelepciune). După cum se observă, temele sale predilecte sunt iubirea și relația om divinitate. Erotica lui Dumitru Spătaru are, în esență, o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-ntr-o oglindă, al Indirei Spătaru etc. Plecând însă de la un astfel de pretext, Dumitru Spătaru chiar dă impresia, în cele mai reușite dintre "amicalele" care încheie Caii ninsorilor, că vede lumea în maniera autorilor vizați. În numeroase alte cazuri, penelul autorului parodic devine, din empatic, vitriolant. Rezultatul laboriosului proces parodic devine astfel o eboșă de portret prea puțin amical, dacă nu caricat de-a binelea. Autodeclaratul "cămătar de semne" nu iartă viciile prea puțin literare ale unora dintre confrații întru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de propria-i soarta, autogenerată de egoismul și cruzimea care îl caracterizează, în vreme ce în gândirea leopardiană ostilitatea naturii transforma specia umană în victima. Ambii contemplă natură și o transformă în materie figurativa însă peisajele lui Pascoli, cu trăsături precise de penel, se opun nedeterminării, ambiguității leopardiene. În concluzie, harta complexă a afinităților, măi ascunse sau mai vizibile ce apropie poezia pascoliană de cea leopardiană constituie o latură fundamentală a viziunii asupra operei recanatezului de la granița dintre secole. Giovanni Pascoli reprezintă unul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a durerii și singurătății. Imaginea primului om închide cercul poemului, reamintind transformarea din cele dintâi stihuri. Structura poeziei bazată pe succesiunea naștere ființare moarte este așadar tripartită. De-a lungul acestor etape, conturate schematic prin trăsături esențiale și rapide de penel se țese motivul incomunicabilității în diferite ipostaze ce țin de sfera absenței sau prezenței sunetelor: muțenia mesagerilor divini, drumul vocii / al cuvântului spre tăcere. Pentru că forma predilecta prin care eul poetic comunica și se comunică este însăși poezia, aceste hiatusuri
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rece, sceptică, îi descleștă puțin buzele. O, de ar fi înmărmurit astfel! Era o durere mândră în fața lui, și bietei Cezara îi ieși o lacrimă în ochi. Da, da! Asta-i espresia! Zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schță în fugă acele trăsături de o dureroasă amărăciune în fața întunecatului său geniu infernal (Eminescu: 2011, II, 78). Studiul asupra intratextualității prozastice din Sărmanul Dionis ne-a prilejuit constatarea că cifra ocurențelor unităților lexicale nu este lipsită de semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
centru modelul de construcție a unei noi realități (interioare), printr-o reconsiderare prealabilă a realității exterioare. Cultivată cu precădere de Ana Blandiana, această formă de percepție a exteriorului, printr-o filtrare interioară, înainte de a fi distorsionat în termeni proprii prin penelul de artist, nu îi este străină niciunui creator de artă. Noua realitate redevine, prin urmare, o realitate interioară, invelită, conceptual, în idee, dar conținând, în profunzime, suflet. Paralizia aproape completă a sensibilității, pe care o impun moderniștii, este reconsiderată, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
deja. "Lumea pe care am văzut-o eu este, sunt sigură, mai frumoasă decât adevărata lume"32, susține Ana Blandiana, iar noi trebuie să o credem pe cuvânt, din moment ce această lume vine dinspre interior spre exterior, fiind șlefuită de sensibilitatea penelului de artist. Problema intervine, atunci când lipsesc cuvintele potrivite, care să aibă capacitatea de a transpune ad litteram, imagini născute în minte și în suflet. Astfel că afirmația aceleiași autoare: "Nu imaginile îmi lipsesc, îmi lipsesc cuvintele"33 devine vocea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
am uitat pe cine.../ Oh, mi-e atât de frig în casa asta/ Dac-aș pleca acum, ar fi de tot". (Acasă) Imposibilitatea reîntoarcerii devine motiv central și al altor poeme, precum: Pasul, Singurătatea, Atât de frig, Într-o zi, Penel, Iluminare, Dacă, Milă, Cercul și Pânza. Înstrăinarea se produce atunci când ființa umană, trezindu-se încremenită în diverse ipostaze, ajunge să le conștientizeze 136: "Am hotărât/ Să fug din glasul meu/ Ca dintr-o închisoare pe care singură nu am închinat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
palpită o caldă fantezie orientală, un izvor nesecat de ficțiuni fermecătoare: e sentimentalitate, e vis și emoție, sunt situații dramatice, simboluri profunde și poetice. [...] Kimon Loghi era pictorul, poetul și fantezistul care să înțeleagă și să redea aceste frumuseți miraculoase: penelul lui strălucește de culori calde, de armonii delicate; închipuirea lui, ca și smeii din basme colindă toate tărâmurile: sensibilitatea lui se emoționează de motivele lirice și sentimentale; talentul lui, depășește cutezător realitățile banale și efemere, pentru a fixa frumusețea și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care limba poporului e bădărănească și sărăcăcioasă, cronicarii sunt seci, cărțile bisericești sunt stupide, iar scriitorii mai bătrâni s-au învechit... Opoziția pe care o întâmpină în rândul noii generații de cititori, de scriitori nu l-a determinat să lase penelul, ba dimpotrivă: l-a îndârjit. În virtutea convingerilor sale dintotdeauna, nu-i era iertat, dacă s-ar fi oprit din scris. Așa că a continuat până în pragul morții. În 25 aprilie 1925, cu trei săptămâni înainte de moarte, îi cere într-o scrisoare
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
î din i și â din a e â din a zvârlit de vameși ..... plugul arându-le și cer și trup odată un mire roșu își înalță rugul din roze de mireasă nsângerată...” (O nouă răstignire); frazări parcă izvorând din penelul lui Matisse, Gauguin sau Dali: „înăuntrul foamei racul scoate / foarfecele mari pe jumătate / și-n tăcerea gravă fără ură / c-o mișcare de ceasornic taie / ochiului........ albeața vâlvătaie...” (în sânul ei se coace trandafirul); sfâșietoare zbateri lăuntrice: „Dar vameșul îi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Iar într-un amurg de taină s-aud șoptiri de vis: „Chiar rămânând acolo unde sunt, nu are importanță unde, mă-ntorc sigur!...” Gheorghe Andrei Neagu Nenuntirea E posibil ca-n zilele noastre scriitorii să-și întoarcă fața și/sau penelul) înspre lumea „ce gândea în basme și vorbea în poezii”, adică în pilde, conturând un univers, nu neapărat fastuos, ci mai degrabă pilduitor?! Răspunsul este afirmativ. și-un exemplu ni-l oferă Gheorghe Andrei Neagu cu-a sa baladă mitică
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]