879 matches
-
un tribut plătit acelorași reglementări filistine, contra cărora s-a revoltat în mod legitim. Dacă ar rescrie Crimă și pedeapsă, autorul romanului Ziua și noaptea s-ar concentra doar asupra imboldului frondei, renunțând la a doua parte a titlului, la penitență, ar picta destinul unui exponent dintr-o elită care solicită un cod de conduită special. Subliniez și acum că mustrarea, de care nu e cruțat scriitorul rus, ne parvine printr-un intermediar, aparține în Ziua și noaptea unui personaj limbut
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
crimă comisă la cererea mea, a fost comisă în numele meu”. Atitudinea ei o anticipează pe cea a lui Lucy din Dezonoare, femeia care, rămasă însărcinată în urma unui viol, alege să păstreze copilul și să nu depună plângere în semn de penitență și reconciliere pentru/ cu/ cei abuzați timp de secole de coloniștii europeni a căror urmașă este. Conștientizând că în curând va muri, naratoarea încearcă să-i facă pe cei doi mari dușmani, Omul Alb și Omul negru, Stăpânul și Sclavul
„Cronica unor vremuri neospitaliere“ by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5627_a_6952]
-
lege lucrurile și să le speculeze potrivirile - puterea de observație și libertatea de mișcare, prin istoria mare și mică, din sala tronului și din alcov, a povestitorului Snagovului, o comunitate (ca să nu zic o țară!) întro mănăstire. Loc de cumplită penitență, de osânde, de intrigi, și mărturia vie că trecătoare sunt ale lumii toate și că despărțiri de moarte pot sfârși într-o paradoxală comesenie din care liniștitul lor privitor pare să nu mai înțeleagă, peste veacuri, nimic. Decât că veșnicia
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
cursul exterminării. Focul purifică viciile, cum și apa spală păcatele. În plus, nu orice combustie se face prin flacără, la fel cum nici potopul nu cere musai revărsare hidrică. Hercule arde sub cămașa otrăvită, Pompei e înecat sub lavă. Mijlocul penitenței nu e fortuit, ci desprins din necesitatea grației divine. O remarcă se cuvine acurateței traducerii pe care Florina Ion o pune la îndemîna publicului, la fel cum studiul introductiv și comentariile lui Alexander Baumgarten, de o amănunțime a erudiției ce
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
acasă de la un bal mascat. pot fi ale unei bătrâne - simt fiori de oroare - cum sunt acelea ale căror tălpi refuz de atâția ani să le spăl în joia verde. chiar și f. ia parte cu însuflețire la o asemenea penitență. după ce botinele urcă o treaptă în spatele lor întunericul cade greu ca o draperie. la atingere pare schmarren. așa mi-l închipui încercând să-mi alung spaima. desert la tigaie din aluat de clătite la o masă pentru nebuni uriași. umeri
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
destrămate ale densei țesături epice. Și cum interdicția generează ispite, iar unghiul din care sînt privite lucrurile poate fi înșelător, iată încă o anamorfoză la mîna umorului cu bordaj religios, dar și general uman. Călugărul, privit din spate, nemișcat în penitența lui, supus postului negru și absorbit în rugă ca într-o moarte și, același, pocăit, din față, dat în vileag în timp ce se chinuie, cu o răbdare divină ( diavolească?) să coacă un ou la flacăra unei lumînări prin rosătura ce o
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
Agava aurorei de țărână: Veșmântul suprarealist a toate. Subt pașii surzi vulcanul amuțitul Sloboade pocăința lui opacă "Legat de ceruri eu sunt pângăritul" înalta cârjă încă îi împacă Preamult rămas în urmă răsăritul Cu prea aproape-în față asfințitul. Epitemia Trezire/ penitență la trezire O dată cu păcatul împăcată Cum fu și nu proorocirea dată Pe-un dublu fir. Nouă pre noi clavire Ne dau o noapte tragerii pe roată Până rămânem petec de psaltire Din stricăciune o milostivire Să ne așeze-în har ființa
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
inversul propriei existențe". Nu putem încheia aceste scurte impresii fară să amintim elegia "Trist de tristețea cuvintelor". Cartea este depoziția unui poet cu voce arhaică, alexandrină despre sine și strategiile de rezistență și ascundere "în trecut", în numele poeziei. Lamento, rugăciune, penitență, delir oniric a la Gellu Naum, dar și "dreptul la singurătate", cum spunea Simone Weill. Memorial, transă, confesiune gură la gură ce leagă elementul orfic de cel vizionar într-o perpetuă metamorfoză a torentului temporal: cascadă încremenită și gheizer devastator
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
speranță stricată pătrunde frica în viscere în oase în politică în auz și oriunde se-ascunde primejdia sentimentele își caută o inimă de pripas zeii își văd mai departe de reumatismele lor în fiecare din noi un fugar își face penitența. O repetiție-n zadar e totul! Începutul e neanul și neantul e sfîrșitul totul ne seamănă și împotrivă ni-i totul chiar și tu, Neînduplecato mireasă eternă a lumii Moarte rozalbă, rîs vinețiu. Prietenie Nici veșnicie nici fast. Granule de
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
călăuzită” de Corneliu Zelea Codreanu. Retragerea acesteia a survenit în urma unor adrese ale Institutului Național pentru Studierea Holocaustului, Elie Wiesel. Decizia la nivel municipal va fi luată, joi, de Consiliul Local Târgu Ocna. Legionarul Gafencu a făcut ani lungi de penitență în timpul regimului comunist, după ce a fost condamnat în perioada mareșalului Ion Antonescu. Supranumele de Sfântul Închisorilor i-a fost dat de Nicolae Steinhardt, deținut politic și scriitor. Gafencu a fost membru al Frățiilor de Cruce, organizația de tineret a Mișcării
Legionarul Valeriu Gafencu, apărat de protestatari naționaliști. INSHEW: Nu merita titlul orașului Târgu Ocna by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78727_a_80052]
-
Cei ce de bunăvoie Își mărturisesc păcatele și dau semn de Îndreptare, vor primi canoane mai blânde, iar cei ce sunt descoperiți În răutate, primesc epitimii aspre: pentru desfrânare 9 ani; pentru adulter și pentru celelalte nelegiuiri mai grave timpul penitenței și al trecerii prin cele patru trepte se va dubla (can. 4). Uciderea cu voia se canonisește cu câte 9 ani În fiecare treaptă de penitență. Când pocăința e intensă, În fiecare treaptă anii se pot reduce la 8, 7
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
aspre: pentru desfrânare 9 ani; pentru adulter și pentru celelalte nelegiuiri mai grave timpul penitenței și al trecerii prin cele patru trepte se va dubla (can. 4). Uciderea cu voia se canonisește cu câte 9 ani În fiecare treaptă de penitență. Când pocăința e intensă, În fiecare treaptă anii se pot reduce la 8, 7, 6, 5. Aceeași prescurtare se va putea aplica și ucigașilor fără voie. În caz de moarte, se face Îndată Împărtășirea, iar dacă bolnavul se Însănătoșește Își
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Arhanghelul/ uitat pe țărm se mișcă/ prin ceața ce-nvăluie timid întreaga plajă cutremurate îi sînt aripele ce leagă de pămînt/ inima și gîndul *** închis/ pentru că admirația nu-i dată oricui ascuns după gratii pentru că și-a îndreptat privirea obligat la penitență și supliciu pentru că a refuzat febra îndrumătoare prins în cușca de fier/ cu zăbrele/ pentru că avea dinți și-i lăsa la vedere uitat sub lumina feroce pentru că avea creier de folosit și viscere pentru toate/ rămîne stîlp Singurătății copleșit de
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
Simțeam un rece de statuie Suind în sânge și obrazul Mi se-nvechia pe foaia mută, Și dacă nu-mi suiam privirea Spre cer către un cârd de berze Care vâsleau atunci spre soare-apune, N-aș fi descoperit ce-i nemurirea. Penitență Mă apăsau deșertul nopții, Cetatea în paragină, muțenia, Când L-am văzut pe treapta scării La care nu puteam ajunge. ' Cum vii cu mintea dezbrăcată Ca să-mi aduci în dar nimicnicia, După atâta vreme de zăbavă ? Întoarce-te și pregătește
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
îi îngăduia educația primită, despre petrecerile la care lua parte. Ambițios în toate, tînărul Stendhal observa că aceste plăcute îndeletniciri îi mîncau o groază de timp. În Jurnal se căia neconvins. Din cînd în cînd însă își aplica și o penitență fizică. Lua "o curățenie", adică un purgativ, care îl obliga să-și petreacă o zi întreagă acasă. Scris pentru amuzamentul său de mai tîrziu, spune Stendhal, Jurnalul, ținut din cînd în cînd, e adesea asociat ca dată cu ziua cînd
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
lui Lenin”. De la bătrînul poet, la fostul avangardist - căruia i se speculează înclinațiile de stînga - , trecînd prin tinerii și mai puțin tinerii critici cu opinii altfel curajoase, toată lumea trebuie să răspundă apelului. E un fel de datorie și, poate, de penitență. Fiecare se achită cum poate, în general preferînd studii tematice, expozitive. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5090_a_6415]
-
Iliescu nu s-a sfiit să-l țină pe lupul cel tânăr în nesfârșite contre și urecheli. Cum îndrăznea să aibă câte-o inițiativă ce depășea limita stabilită la Cotroceni, cum îl trimitea cu genunchii pe boabe de porumb, întru penitență și reculegere. Curios e că premierul se executa pe loc, fără să protesteze, conștient că altcineva continuă să fie vioara întâi. Ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni? Pe ce se bazează dl. Năstase când, zi după zi, trimite câte
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
perioadă cînd se credea că vom rămîne fără critici, golul temporar a fost umplut de o nouă generație care „s-a apucat de critica literară exact când aceasta era mai puțin atractivă și mai deplin anonimă. Nici că se putea penitență mai potrivită pentru cine-și dorea glorie sau notorietate. Dar dacă s-a apucat în astfel de condiții, la bază trebuie să fi stat o dragoste sinceră de literatură; dragoste adevărată,din acelea care îndură până biruie. Cum se face
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6879_a_8204]
-
căreia „au înfrunzit țiglele”, ale cărei ferestre prăfuite „nu se mai uită nicăieri”, emanînd „un miros de singurătate prelungă”, în rafturile căreia „dorm biografii și războaie”, nu face decît să extrapoleze simțămîntul auctorial al autoinsatisfacției. Avem a face cu o penitență. Atracția lui Vasile Ponea către materiile cotidiene, „prozaice” ori vag poetice, are o dublă semnificație. E vorba de o fugă a poetului (care, deși un spirit religios, nu dă glas decît rareori credinței) de propriul păcat posibil, cel al trufiei
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
susținea cauza lui Pilic și dacă s-ar fi alăturat protestului, în caz că s-ar fi putut, fostul mare tenismen a răspuns: Nu. N-am fost de acord, pentru că el a refuzat să joace Cupa Davis. Fiecare a avut opinia lui”. Penitența lui Pilic și efectele episodului ”Wimbledon 73” ITF a decis să facă un exemplu din Pilic, după ce iugoslavul a participat la un turneu de dublu din Canada, deși federația de acasă îl convocase să participe la Cupa Davis, într-un
Gestul lui Năstase la Wimbledon '73, turneul care a revoluționat tenisul by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/74992_a_76317]
-
comunice. Lipsa de comunicare este - cum am spus - viciul ascuns vizat și în cazul părinților. Tatăl eroinelor e un profesor de matematică supus excedentului de puritanism al soției care obligă întreaga familie la un stupid comportament și inepte gesturi de penitență (vezi distrugerea discurilor favorite). James Woods îi dezvăluie personajului mărginirea și obtuzitatea pînă la nebunia care-l face să vorbească mereu de unul singur. Kathleen Turner nu s-a dat în lături să portretizeze bigotismul deplasat al mamei, după ce, cu
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
asta»” (p. 210). Pe Baudelaire, benevolența aceasta părea să-l irite. Altfel, ar fi conceput, el, Mizerabilii: în jurul unui criminal abject căruia toate i se împlinesc și care sfârșește în lux, alături de o soție iubitoare și de niște copii adorabili. Penitența lui Valjean îi repugnă, dar îi lipsește curajul (ori, din contra, îi prisosește politețea) pentru a o afirma public. Drama lui e drama celui care a pierdut Paradisul. (Iar aici Fondane găsește argumente împotriva unei lecțiuni psihanalitice a observației). Preferă
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
Cask... 35) - replică identic, ca un ecou - " Da, pentru dragostea lui Dumnezeu" (Poe. The Cask... 35) -, jumătate cinic, jumătate îndurerat - putem presupune -, oricum, criptic, abscons. Ultima propoziție a lui Montresor reactivează simbolismul creștin inaugural, accentuînd și ideea subită a unei penitențe timpurii, resimțite, deocamdată, mai curînd ca o ruptură de nivel: "în pace requiescat!" (Poe. The Cask... 35)3. Glasul implorator al lui Fortunato este astfel "încriptat" pentru decenii, pînă cînd naratorul însuși, prin confesiune, dezvăluie modelul crimei perfecte, "decriptînd" faptele
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
al orgoliului individual). Astfel, Montresor devine doar un exponent al unei fenomenalități spirituale, un executant de misiuni trans-ipostasice, depersonalizat și egal în gesturi ca o mașinărie. După cincizeci de ani, aflat prezumtiv pe patul morții, el repersonalizează faptele și simte penitență. Întreaga lui narațiune pare să fie rezultatul acestei pocăințe, povestirea luînd inevitabil conturul unei confesiuni finale în fața unui preot. Supoziția nu exclude posibilitatea ca ultima remarcă - "Odihnească-se în pace!" - să aparțină intermediarului dintre penitent și Dumnezeu, care exprimă sec
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
am fost vrăjiți niciodată. Gestul �bărbătesc" de asumare a vinei nu e decît o pantomimă ieftină și care nu înseamnă nimic, care nu folosește nimănui și care nu are nici un fel de consecințe pentru cel care gesticulează. După vină, urmează penitența. Care a fost penitența lui Alexandru Mușina pentru că a participat la grotescul comunismului? Cursurile de "scriere creatoare", poate. Dar nu cenușă în cap așteptăm noi, ci ieșirea din acest sistem de explicații și cauzalități meschine: că Ion Bogdan Lefter nu
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]