1,021 matches
-
corpul lui, cu brațele pe brațele lui, cu picioarele pe picioarele lui, cu ochii-n ochii lui, cu gura apăsată pe gura lui, fratele Armando scoțând un sunet continuu, neomenesc, pe nări, și luminând slab, cu ace de raze, în penumbră. În New Orleans amurgurile sânt violente și străvezii, sfâșiind în zdrențe de flacără norii de peste construcțiile de lemn mâncate de termite. Deasupra norilor, într-un Deisis de raze, într-o fală și o minune care copleșeau sufletele, se puteau zări
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și pe măsuță era aprinsă o veioză cu lumină foarte slabă, așa-ncît nu scotea din întuneric decât farfuriile și fețișoarele noastre apropiate. Până și figura surorii, al cărei piept alb și masiv răsărea ca un aisberg în lumină, rămânea în penumbră. Pe farfurii am avut în fiecare seară același unic fel: semăna cu o meduză tremurătoare, aproape complet translucidă, prin pielea căreia se deslușeau mai întunecate, de culoarea ambrei, organe interne. Când înfigeai în ea lingurița, meduza zvâcnea și se strângea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la marginea vederii, drept în fața lui, i se păru că niște puncte se mișcă abia sesizabil. Timp de câteva zile punctele avansară, crescând cu încetul, străbătând ore-n șir câte o pată de lumină, intrând iarăși, ore-n șir, în penumbră, până când, într-una din dimineți, cel închingat pe scaunul scânteietor percepu la numai vreo sută de metri o coloană dezordonată de bărbați în odăjdii albe, scorțoase, care cădeau pe corpurile lor nu în cute grațioase, ci în unghiuri țepene ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bara de carne rigidă, pe care apoi mi-o cuprinse în palma rece și strânse cu putere. Am răsturnat-o și i-am întors și eu mângâierile. I-am simțit sânii abia proeminenți, dar cu sfârcuri negre ca smoala în penumbră și neașteptat de mari și-am coborât palma până în zona blănii ei cârlionțate, zona aceea care se adâncește în țeasta oricărui bărbat, pădurea obscură, dumbrava sacră unde se află Intrarea spre nebănuit și neînțeles, spre Enigmă, spre Grădină, spre Glorie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
particular al irealului, și că sîntem cu toții, oricât de concreți ne-am simți, doar ficțiunea cine știe cărei alte lumi, ce ne creează și ne cuprinde... Un mare mister, o pătrunzătoare melancolie se răsfrângeau acum în miliardele de ochi dimprejur, care-n penumbra alunie luceau ca niște bile de sticlă atârnând de pedunculi subțiri, de parcă întreaga umanitate, topită sub cerul organic al grotei într-o singură ființă, n-ar fi fost altceva decât o plantă carnivoră, o roua-cerului deschisă în mlaștină, sclipindu-și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
priveau într-un circuit de suveică până când ochii mei înșiși deveneau de sticlă strălucitoare, priviți atent, dar impersonal, de un glob ocular viu, suspendat în aer, cu mușchi periorbiculari, cornee gălbui-sidefie, străbătută de vinișoare, iris cafeniu și pupilă dilatată de penumbră. După o vreme globul se vitrifica la loc și ochii mei reîncepeau să vadă. Atunci îmi plimbam bila pe brațul meu gol, pnvindu-mi prin ea firele de păr și solzii epidermei, deodată dilatate ca un peisaj împădurit. O rostogoleam, înghețată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Trecea mai bine de un minut până apăreau mațele îndoite, negre ca păcura, de sub cabină, ce dispăreau și ele în groapa de sub nivelul parterului, ca să lase, mărețe ca o Bunavestire, să se arate în sfârșit ferestrele de cristal, sticlind în penumbră. Zi de zi intram de bunăvoie în capcana de lemn, zmoală și cuarț, priveam butoanele de ebonită, mâncate de vreme, arse cu chibritul, sparte barbar, mai ales cele de la etajele de jos, unde ajungeau copiii, și apăsam pe ultimul din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Când nu mai putu, Maria trase ușor de marginea de sus, dez-lipindu-și lutul de pe față. Interiorul măștii era sidefiu, ca și când un strat al pielii, subțire ca pânza de păianjen, ar fi rămas în scobiturile măștii, dîndu-i un luciu care-n penumbra încăperii țărănești (la geam crengile unui păr bătrân nu lăsau să intre nici măcar plumburiul serii) se arăta asemenea luminii de lună. Co-dajia ținea acea lună ciudată în palmele făcute căuș. Știa că ar trebui să se-ntîmple ceva, dar mai știa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cu gesturi largi, teatrale, ale brațului liber, mama îmi arăta, pe pereții de pieliță, câte o ramificație a unei artere, cîte-o deschidere-nconjurată de-un inel muscular sau, enorm deasupra capetelor noastre, cîte-un șir de vertebre monstruoase, poroase, lucind mat în penumbră. La capătul vertebrelor am pătruns într-o țeastă mai mare ca o cupolă de catedrală, cu podeaua ca un infinit mozaic, pe care am mers săptămâni până la mormântul de cristal de sub apexul bolții, ca să vedem fluturul ce se forma acolo
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
datorită tinereții ei. Zâmbetul ei adevărat, cu totul ascuns de ruj și de pudră, era bun și timid, dar avea parte de el doar oglinda. Acum, rimelul gros de pe gene părea și mai intens, pentru că, ieșind brusc în soare din penumbra camerei, fata strângea ochii și ridica pomeții, arătîndu-și totodată dinții de sus, de un alb prea lăptos, fără transparență, ieșind din gingii ciudat de palide în contrast cu sîngenul violent al rujului. Și Maria strângea din ochi, orbită de lumină. Ea nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de parc-ar fi știut că acolo locuia cineva cam tare de urechi. Bătrânul care-i deschise avea într-adevăr ambele ducturi auditive înfundate cu bumbac. Urechile roze și veștede - în lobul uneia un bumb de diamant scânteia nebunește-n penumbră - erau de altfel singurul lucru remarcabil în înfățișarea lui. Fără o vorbă, îi întoarse femeii spatele și, arătîndu-și prin halatul de mătase omoplații nemaipomenit de slabi, se așeză iarăși în fotoliul adânc de unde se ridicase. Pe măsuța din fața lui, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sparte, pline de nea pufoasă și roză-n înserare, erau înțepenite pentru totdeauna. Tânărul înghețat ocoli moara, găsi ușa blocată de gheață și se chinui multă vreme să o dea la o parte. Intră în cele din urmă-n marea penumbră. Era atât de-ntuneric în moară, că dreptunghiul ușii deschise se zărea dinăuntru ca o intensă lumină albă, în ciuda înserării adânci. Când trase ușa după el, bezna deveni desăvârșită. Maarten scapără un amnar și aprinse fitilul lămpii cu spirt pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fericirii și-ai disperării. Și tot prin aceeași fantă cu pleoape groase, bătîno speriat, vedem cu ochiul minții priveliștile strălucitoare ale gândirii. Ce-nseamnă ultragîndire sau infragîndire, ultradurere sau infradurere - asta doar ne putem închipui, printr-o infimă geană de penumbră (clarobscurul și visătoria imaginarului nostru), înainte de-a trece în ardere și în noapte. Acolo, în penumbra aceea, la limita limitei limitei nopții, în zona încă vibrîndă de după ce s-a spus totul, tot ce putem suporta să auzim, se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
minții priveliștile strălucitoare ale gândirii. Ce-nseamnă ultragîndire sau infragîndire, ultradurere sau infradurere - asta doar ne putem închipui, printr-o infimă geană de penumbră (clarobscurul și visătoria imaginarului nostru), înainte de-a trece în ardere și în noapte. Acolo, în penumbra aceea, la limita limitei limitei nopții, în zona încă vibrîndă de după ce s-a spus totul, tot ce putem suporta să auzim, se umflă trista, ilizibila mea carte, melc ce-și secretă cochilia clipă de clipă și fluture ce și-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mare decât ai fi crezut văzînd-o de-afară. Imediat le căzură ochii pe copil. Stătea în picioare, într-un pătuț din cele cu gratii de lemn, așezat lângă peretele din stânga. Avea o coroană de cârlionți aurii, ochi negri, adânciți de penumbră, obrăjori pufoși, pe care lumina luminării tremura ușor, făcîndu-i atât de străvezii, încît puteai avea o clipă impresia că vezi, întunecate, prin pielea feței, oasele maxilarelor, vomerul ascuțit, orbitele mai largi și mai enigmatice decât ale adulților. Degetele, roșietice, strângând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lungul culoarului cu sentimentul că ochiul cel mare încă o urmărește, că a intrat cu ei pe coridor și-i urmează, umplând coridorul și blocând orice întoarcere. Mâna bătrânului era mare și cornoasă. Diamantul din ureche îi lucea stins în penumbră. În conductele auditive avea și acum bumbacul acela murdar, dezgustător. Acum observă Coca pentru prima oară, contrariată, că bătrânul avea trăsături negroide. O îndruma pe fată cu o anumită tandrețe, ca pe o mireasă dusă la altar. Dar o mireasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai privi o dată pe bondoc. ― Și, chiar așa! Ce te face să crezi că vreuna dintre fete vrea să fie cu tine, Jeremiah? Cu un om care nu câștigă niciodată!? Ca și cum însuși Dumnezeu ar fi aranjat umilința lui Jeremiah, din penumbra unui copac se desprinse silueta inconfundabilă a Xentyei. Fata era înaltă și blondă, avea sânii mari, era blândă și caldă precum nisipul de pe malul râului într-o zi de vară. Stin știa. Mai fusese cu ea și se iubiseră până la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cântecul călugărilor se ridica încet, curat și puternic. îngenuncheați înaintea abatelui, cu mâinile împreunate, se concentrau în rugăciune și dădeau glorie Mântuitorului. Prin mica fereastră - deschisă în absidă, doar puțin mai largă decât o ambrazură - o rază de soare străpungea penumbra cu o șuviță de lumină, în care pluteau o sumedenie de firișoare de praf și care îmbrăca în aur tabernacolul aflat în centrul altarului simplu de piatră, luminând chipurile câtorva cantori și lăsându-i pe ceilalți aproape invizibili ochilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bine în mână. Rutilius salută scurt santinelele și, deschizând drumul lui Sebastianus și tovarășilor săi, o apucă pe o scară de cărămidă, la capătul căreia trebui doar să o ia la dreapta și să străbată un coridor încă învăluit în penumbră; în final, se găsiră în fața intrării de la apartamentul episcopului. Vestibulul avea formă pătrată și nu era prea mare. Pereții păreau tencuiți de curând, iar în capăt, o frescă înfățișându-l pe Cristos în haine de bun păstor îi întâmpina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rămas bun, sperăm să fie și pe mai departe tot așa; poate că timpul lucrează pentru noi. îți urez o noapte bună, Prefectule. Tuna când Sebastianus și prietenii săi, după ce urcaseră o scară largă și traversaseră apoi un vestibul în penumbră, intrau în sala Decemvirilor. La lumina celor câteva lumânări de seu, doi soldați răniți, pe care decurionul îi scutise de serviciu, aranjaseră cu câțiva milițieni întreceri cu gândaci pe podeaua din mozaic, iar miza - pe care o puneau la bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vis, ca și în realitate, sau cel puțin într-o realitate pe care și-o amintea el, ce vena din vremuri îndepărtate, ea îi vorbea întotdeauna blând, cu voce domoală și mângâietoare, spunându-i povești străvechi ale poporului său; în penumbra yurta-ei, jarul focului îi arunca reflexe mișcătoare pe chipul cu trăsături delicate, încadrat de cozile groase și negre, răsucite în dreptul urechilor. Balamber îi regăsise încă o dată privirea afectuoasă dar totodată melancolică și în care se oglindeau tainice depărtări, gestul totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bine cu lanțuri încrucișate, iar muncitorii păreau mici ca niște pitici în fața muntelui ciopârțit. Stânca era străbătută de o ramificație de nervuri gri-gălbui, iar cuburile acelea zăceau acolo, niște bucăți care în ateliere deveneau corpuri. Și intrarăm în spațiul de penumbră în care se auzea o larmă mare de lovituri și de fiare, iar razele soarelui cădeau pieziș prin ușa deschisă pe cutele unei figuri statuare, scăpărând arămiu pe carnea aia rece care se simțea la pipăit atât de netedă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
norii de fum spre ea și se așază trăgîndu-și un scaun. Aici previziunile Bătrînului se dovediseră puțin prea negre, el nu ne dăduse decît doi sau cel mult trei ani de libertate, se gîndește, începînd să se simtă bine în penumbra care îl ferește de privirile curioase, și ce dacă la Nord aveai separeul tău? Stresul tot acolo era mai mare. Între timp sîngerarea i s-a oprit de tot, poate fi bucuros că a scăpat doar cu atît, se gîndește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Entre chien et loup. E ca și cum aș fi un poet, care cumpără În loc să-și vândă timidele, frumoasele, nemăsuratele cuvinte. E ca și cum aș fi mereu de vânzare. O, Doamne, ce bine ar fi să fiu o biată eclipsă parțială de soare, penumbră solitară În zidurile unui burg neștiut! În tot acest timp tot bei la nechezol până se face noapte. Aștepți să se usuce bine acuarela. Înfățișând un amurg peste acoperișuri, la Sibiu. Un amurg gri, cenușiu, cum Îți place să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
au pus pe treabă să scoată lumea afară din case, și nici noi, cu cinci milioane și ceva la întreținere, n-am fi prea departe de Roșioara. O să trebuiască să facem la un fel... 15. Două mogâldețe conturate difuz în penumbra purpurie a zorilor parcă ar grăbi cu răsuflările lor sfera de foc a soarelui târându-se și rostogolindu-se peste valea de cinci hectare de sticlărie a serelor Vitan, dincoace de care se întinde balta Văcăreștilor. În afara câtorva pensionari insomniaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]