698 matches
-
impus, în numele instituțiilor pe care aceștia le-au fondat, se răspunde la interpelările și la refuzurile prezentului. Uniformizate într-un același tip de reprezentări, avînd capul ridicat și grav, fruntea senină, privirea sigură, mîinile așezate pe hrisoavele care le asigură perenitatea și gloria, imaginile lor se înghesuie la toate răscrucile istoriei. Iată și ultimul model: Moise sau arhetipul profetului. Profet al timpurilor ce vin, el citește în cartea istoriei ceea ce alții nu văd încă. Condus ci însuși de un fel de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și confirmă modelul). Dar mai are și misiunea primordială de a asigura continuitate comunității de care este răspunzător de-acum înainte. Altfel spus, fiind garant al respectării regulilor continuității, transmiterii și succesiunii, valorile pe care le întruchipează sînt acelea ale perenității, ale patrimoniului, ale moștenirii. Rolul său este de a preveni accidentele istoriei, de a evita rupturile produse de aceasta, de a-și asuma răspunderea viitorului în funcție de fidelitatea sa față de un trecut cu care, firește, se identifică. Ar trebui să spunem
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
invocări ale izvoarelor trecutului, ale întoarcerii la vremurile sublimate de la început. "Refacerea lui 1789", regăsirea "spiritului celui dintîi socialism", revenirea la "gaullismul Generalului", frecvența acestor formule nu încetează să dovedească existența unui demers de recuzare a derivelor istorice, proiecția în perenitatea amintirii a tot ceea ce trecerea timpului nu pare a fi șters... Se poate remarca faptul că această vîrstă privilegiată a întemeierilor, a instituțiilor și regimurilor tinere rămîne datată, localizată în istorie, rămîne asociată unor evenimente relativ precise și ușor de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
considera că tradiția retorică a Antichității și-a creat o rezervă de "locuri comune" (loci communis) care servesc oratorilor, juriștilor și retorilor. Prin locus înțelegem sursa tematică de argumente necesare subiectului. Cît despre atributul communis, el înseamnă generalitatea, universalitatea, așadar perenitatea acestor argumente. Permanentizarea locurilor comune a favorizat crearea trăsăturilor de topică care la rîndul lor au permis, prin operații de transfer, aplicarea acestor argumente-tip la cazuri particulare. Schematizarea, permanentizarea și aplicabilitatea, acestea erau condițiile îndeplinite pentru formarea de modele
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
care aproape toate marile tendințe politice și filosofice căutau să-și elaboreze teorii proprii asupra educației, pentru ca tînăra generație să fie crescută în spiritul ideilor pe care ele le promovau idei noi, dintre care multe nu făceau prin nimic dovada perenității lor -, filosoful și pedagogul german EDUARD SPRANGER (1882-1963) propune o teorie pedagogică ce se întemeia tocmai pe ceea ce considera că prezintă cea mai deplină garanție de durabilitate: valorile culturii umane. Eduard Spranger este unul din reprezentanții "filosofiei vieții" (alături de Fr.
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
feluri de interese propuse de Herbart în Prelegeri pedagogice (teoretic, empiric, estetic, simpatetic, politic, religios). Această coincidență nu este întîmplătoare; ea pune cred în evidență un anumit specific al pedagogiei germane, și anume, năzuința spre valori caracterizate prin diversitate și perenitate. În sfîrșit, întîlnim la Spranger un punct de vedere acceptat de mai mulți teoreticieni ai educației din acea vreme: numai un număr foarte restrîns de oameni se pot ridica la nivelul personalităților a personalității creatoare de valori considerată ca ideal
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogia românească promovată în perioada interbelică s-a manifestat, nu de puține ori, tendința mai mult sau mai puțin deschisă a unora din reprezentanții acesteia sau a discipolilor lor, de a considera că unele orientări de atunci și-au dovedit perenitatea eventual cu unele amendamente. Considerăm că o astfel de tendință este de natură să provoace o gravă confuzie. S-a putut constata că în pedagogia universală n-a rezistat nici unul din sistemele elaborate în prima jumătate a acestui secol, chiar dacă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
alternative". A încerca să susținem valabilitatea uneia sau a alteia dintre orientările de atunci înseamnă să le golim de conținut, să le reducem la o idee generală, care nici nu mai are atributul originalității. Așa, de pildă, se vorbește de perenitatea pedagogiei culturii, a localismului și regionalismului educativ. Este recunoscut faptul că idealismul educativ a însemnat un punct de vedere original și valoros în pedagogia românească, în anii '30, cînd el se confrunta cu alte teorii, ce aveau numeroase elemente conservatoare
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
localismului și regionalismului educativ. Este recunoscut faptul că idealismul educativ a însemnat un punct de vedere original și valoros în pedagogia românească, în anii '30, cînd el se confrunta cu alte teorii, ce aveau numeroase elemente conservatoare. A vorbi despre perenitatea lui, înseamnă a face abstracție de realitățile economice, sociale și culturale din țara noastră de astăzi, radical diferite de cele din deceniul al patrulea. Dacă se insistă pentru menținerea ideii de "localism educativ", reținîndu-se numai aspectul de "corolar al principiului
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
accesibilizează conținutul informațional, permițînd fiecărei persoane, grup social (chiar minoritar sau marginal) să aplice în mod specific fluxurile culturale generale la modul său de viață, găsindu-și astfel locul în mozaicul cultural; v) funcția ecou optează pentru conservarea socio-structurii, pentru perenitate, pentru tradiție. Conform acestei taxinomii s-a putut analiza specificul publicității considerate: • preponderent antenă în cazul lansării unor noi produse, comportament; • preponderent ampli în cazul modificărilor spectaculoase (implicate de modă de exemplu); • preponderent focus cînd se are în vedere inserția
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
rezistență în timp, astfel încât și astăzi se poate vorbi de coliziunea dintre exigențele acestuia și presiunile noului model, care a câștigat bătălia în spațiul mediatic (chiar spațiul public) și este pe cale să o câștige și pe aceea din cadrul sistemului educațional; perenitatea modelului este asigurată de perpetuarea ideii de participare: dacă modelul, adevărul, excelența se află la origini, înseamnă că îndepărtarea în timp de origini aduce cu sine degradarea, diminuarea umanității din om; ca urmare, forța de atracție a modelului crește, dar
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de centralizare a datelor produse administrativ conduce la iluzia unei psudo-cunoașteri a realității contabile a cifrelor violenței școlare. Trebuie dezvoltate măsurători independente, dar cu adevărat independente: nu măsurători care ar vrea să prezinte existența acestui fenomen pentru a-și asigura perenitatea creditelor, ci măsuri diferite, răspunzându-și și criticându-se între ele. Capitolul de față a încercat pe larg să arate că există alte mijloace de producere a acestor cunoștințe. Printre aceste mijloace, am privilegiat ancheta de victimizare și am dat
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Această continuitate, stipulată prin actul de fondație, avea să se mențină aproape 100 de ani, ca dovadă a respectului pe care generații de-a rândul au știut să-l acorde voinței strămoșești, în ultimă instanță cea mai sigură garanție a perenității moștenirii noastre pe aceste meleaguri, iar pe Dimitrie Drăghici să-l consacre pentru veșnicie ca inițiatorul activității medicale în ținutul Vasluiului, care avea să aibă o evoluție atât de frumoasă în slujba sănătății trăitorilor acestor locuri atât de încărcate de
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
minunată” a sufletului neînceput, Lumea Înălțimilor aparține purităților veșnice. „Când se născuse poetul ochii-i văzuseră munții înalți Cerul înalt și frumos Veșnic îl cheamă de-atunci și îl tulbură Dorul de ceea ce-i nou și desăvârșit.” (Cântec de început) Perenitatea luminozității muntoase, în comparație cu universul perisabil al fenomenelor și generațiilor, aduce cu sine ideea de veșnicie, de nemurire, sub influența acestui peisaj simțurile căpătând o robustețe deosebită: „Eu m-am desprins din munții vineți/ Cascade vuitoare port în mine” exclamă poetul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
perisabile și reprezintă, în plan material, ceea ce rămâne după moarte. Sunt deci cumva locul unde sălășluiește sufletul sau, cel puțin, echivalentul lui simbolic. În plus, oasele constituie scheletul și structura. Astfel, în vis, oasele pun în discuție bazele situației ori perenitatea acesteia. Ele oferă un caracter de profunzime mizelor actuale. Piele Instituind frontiera dintre înăuntru și în afară, pielea oferă informații cu privire la calitatea schimburilor. În vis, alterările și culoarea sa simbolizează natura relațiilor pe care subiectul le întreține cu mediul: - o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dintr-o lungă serie de atacuri la adresa istorismului, pe care îl înțelege pur și simplu greșit. Astfel, fapt întristător la un om de inteligența și acuitatea sa analitică, Bloom se aliniază tuturor filozofilor care resping științele istorice în numele unei pretinse perenități transistorice a valorilor și ideilor. Nu pot intra aici în detalii, deși ar merita, fiindcă neînțelegerea istoricității - adică a ceea ce este cu adevărat istoric în istorie - îl determină pe Bloom să emită mai multe judecăți eronate de-a lungul cărții
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
călătorie pe care le adună în volumul Note din Grecia (1938), socotit „o mărturisire de credință clasică” (G. Călinescu), umanistă, exprimată încă din mottoul din Renan: „Il y a un lieu où la perfection existe...”. Călătorul admiră măreția, armonia, echilibrul, perenitatea artei eline: „Arta grecească, radioasă arătare ce se înfățișează de pretutindeni pelerinului pe Acropole, nu are început, nici sfârșit. Ea s-a născut o singură dată pe pământul fericit al Eladei și de atunci meșterii cei mai iscusiți caută zadarnic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
altă ambianță, parcurgând peisajul mirific al munților României și atâtea alte peisaje, R. își caută un spațiu predilect: „Gândirii îi sunt necesare pasul călătorului, zvonul apelor, miresmele muntelui, azurul tăriilor albastre, bolta brazilor, verdeața lor perenă e un simbol al perenității, la care râvnește ființa noastră plăpândă.” Treptat, orizontul peregrinului se lărgește spre cele mai diverse spații geografice și culturale: India, Israel, SUA, Albania, Africa, Brazilia. Se revelă astfel tot mai pregnant scriitorul „de aleasă sensibilitate, pe care o temperează singură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
este înfăptuită ca ceva ce ar trebui să dureze, fiindcă este considerată de la început ca altceva decît produsele vor-birii obișnuite. Așadar, produsele artistice au o anumită stabilitate, deoarece ele sînt realizate tocmai pentru a fi artistice. Această disociere sub aspectul perenității este o trăsătură însemnată care diferențiază calitativ creația obișnuită în folosirea limbii și creația artistică ce uzează de limbă. Teoria spiritului limbii Pornind de la ideile lui Wilhelm von Humboldt, întemeietorul lingvisticii generale, dar valorificînd și concepția lui Benedetto Croce, gînditorul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ale culturii de la acest nivel pot fi preluate de nivelul major, însă aceasta se produce printr-o selecție valorică, cu anumite scopuri sau datorită unor cauze sociale și culturale. În acest mod, aceste elemente ale laturii minore pot primi trăsătura perenității, nemaifiind nici sub imperiul posibilității de a dispărea și nici sub zodia schimbării (întîmplătoare) și a pierderii aspectului avut la un moment dat. Limba populară este însă mai tradițională din anumite puncte de vedere, fiindcă păstrează cu multă consecvență propria
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Renaștere și prin umanism− o valorificare a antichității greco-latine ca bază pentru dezvoltarea europeană în sens modern. Se poate constata, de aceea, că traducerea operelor filozofice repre-zintă nu numai o necesitate a comunicării interumane, dar și o necesitate a înseși perenității operelor filozofice și a evoluției gîndirii filozofice. Din acest motiv, George S t e i n e r324 considera că observațiile în legătură cu imposibilitatea distincțiilor opera-te în greacă, latină sau germană pe terenul altor limbi, pre-cum engleza, ceea ce face ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
productivă la beția comandei fără răspundere. Fiindcă, pentru masa umană, problema intimă este una: cum aș face ca totdeauna celălalt să asude, eu - să organizez și altminteri toate să fie bine? Canonul artistic este tratat cu o anume neîncredere în perenitatea lui, cu osebire în cazul clasicilor. Opinie întemeiată pe piața capitalistă modernă a culturii, piață centrată pe noutate, singura pusă în valoare. Aplecarea spre mai vechile realizări artistice sînt, cum crede eseistul, de natură socială. Consideră trecerea timpului drept groparul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Da, mi-a răspuns. Am colaborat la seria Torouțiu și am dat noroc cu directorul "Convorbirilor" de atunci și acum... dau noroc cu actualul director...". Ce mai întemeiată dovadă a continuității am putea afla peste timp, peste vicisitudinile bolșevismului, întru perenitatea bătrînei reviste junimiste? În 1939 dedică cîteva sute de pagini, cumulînd numerele 6-9 ale "Convorbirilor literare", comemorării semicentenarului de la plecarea în lumea drepților a lui Eminescu. Nu-i singura dată din această serie cînd "Convorbirile" sînt dedicate unor personalități junimiste
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
protocivilizațiilor din America de Sud. Nu înseamnă, desigur, că filosofia grecească sau desăvârșirea artistică, arhitecturală, a lumii lui Pericle sunt, în mod necesar și ultimativ, mai bune sau superioare altor civilizații dispărute sau prezente pe alte meleaguri, ci doar că vitalitatea și perenitatea acestei viziuni se regăsesc în chipul polimorf și influent al Europei de azi și că merită discutat despre ele. Filosofia și democrația sunt și astăzi, pe bună dreptate, dimensiunile de adâncime, de extracție elină, ale Europei. Datorăm apoi romanilor, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
criticii, ST, 1994, 10-11; Mircea Horia Simionescu, Un dicționar mai bogat decât o literatură, „Fahrenheit 451ș”, 1995, 1; Dan C. Mihăilescu, „Dicționarul scriitorilor români”, LAI, 1995, 2; Nicolae Mecu, „Cultura română în Statele Unite și Canada”, VR, 1995, 1-2; Dan Mănucă, Perenitatea interviului, CRC, 1995, 13-14; Alex. Ștefănescu, Un dicționar așteptat de zece ani, RL, 1995, 19; Nicolae Manolescu, Odiseea unui dicționar, RL, 1995, 33; Gabriel Dimisianu, Scara de valori, RL, 1995, 33; Florin Manolescu, Dincoace și dincolo de limite, ST, 1995, 7-8
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]