940 matches
-
prezentul narațiunii. Aceste enunțuri exclamative sunt asumate de personaj sub forma "discursului indirect liber", datorită faptului că absența punctuației marchează faptul că este vorba despre discursul direct (cf. cap. al V-lea). Ultimul paragraf continuă pe modul non-ambreiat, însă la perfectul simplu asociat cu pronumele eu. Această trecere de la prezentul narațiunii la perfectul simplu permite sensibilizarea ieșirii dintr-un episod suicidar pe care "Piciul" îl trăiește ca pe o deposedare de sine (Tot ce i se întâmplă i se pare un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
indirect liber", datorită faptului că absența punctuației marchează faptul că este vorba despre discursul direct (cf. cap. al V-lea). Ultimul paragraf continuă pe modul non-ambreiat, însă la perfectul simplu asociat cu pronumele eu. Această trecere de la prezentul narațiunii la perfectul simplu permite sensibilizarea ieșirii dintr-un episod suicidar pe care "Piciul" îl trăiește ca pe o deposedare de sine (Tot ce i se întâmplă i se pare un vis): întoarcerea la viața normală coincide cu întoarcerea la o narațiune clasică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
permite sensibilizarea ieșirii dintr-un episod suicidar pe care "Piciul" îl trăiește ca pe o deposedare de sine (Tot ce i se întâmplă i se pare un vis): întoarcerea la viața normală coincide cu întoarcerea la o narațiune clasică la perfectul simplu, al cărei erou este eu, și nu dublul său negativ, Piciul. ▪ 3.2 Tema-titlu este dată începând cu prima frază: casa despre care i se vorbise. Această temă-titlu este analizată mai întâi sub forma o fațadă de piatră albă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o fațadă (...) cenușii; a doua parte: partea de sus: În partea de sus (...) iepure; a treia parte: partea de jos: Trei trepte (...) decupate; recapitularea comentariu: Pe atunci (...) retras din afaceri. Această organizare este subliniată de folosirea "timpurilor". Introducerea este la perfectul simplu / imperfect; descrierea propriu-zisă coincide cu o zonă la prezentul non-deictic (cu excepția lui părură); recapitularea la imperfect reia introducerea. Prezentul este deci utilizat pentru a stabili relațiile între părțile casei, în timp ce perfectul simplu revine de îndată ce este implicat personajul, și, în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este subliniată de folosirea "timpurilor". Introducerea este la perfectul simplu / imperfect; descrierea propriu-zisă coincide cu o zonă la prezentul non-deictic (cu excepția lui părură); recapitularea la imperfect reia introducerea. Prezentul este deci utilizat pentru a stabili relațiile între părțile casei, în timp ce perfectul simplu revine de îndată ce este implicat personajul, și, în consecință, întâmplarea. Fiecare dintre cele trei părți ale obiectului se analizează, la rândul ei, în sub-teme, acestea fiind, la rândul lor, analizate mai înainte, după un principiu de includere simbolizată de o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la detaliu. Textul "naturalizează" descrierea, lăsând să se înțeleagă că privirea este cea a "tânărului lucrător" care "recunoaște" casa despre care i se vorbise; altfel spus, caracteristicile acestei case sunt presupuse a corespunde unei prime descrieri, absente din roman. Prezența perfectului simplu care străpunge țesătura formelor de prezent non-deictic, părură, are rolul de a aminti că privirea tânărului lucrător este cea care susține descrierea. Însă această prezență discretă a unui punct de vedere este, de fapt, devansată de privirea unei instanțe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
însă, locutorul opune o non-persoană el unei persoane eu, tu [...] toate timpurile sunt posibile, cu excepția aoristului, alungat astăzi din planul enunțiativ și reprezentând forma specifică istoriei. Trebuie amintite, în primul rând cele trei timpuri fundamentale ale discursului: prezentul, viitorul și perfectul, toate trei excluse din narațiunea istorică (cu excepția mai mult ca perfectului). Imperfectul este comun ambelor planuri", Émile Benveniste, Probleme de lingvistică generală, vol. 1, (trad. de Lucia Magdalena Dumitru), București, Teora, 2000, p. 231. 18 Albert Camus, Străinul, (trad. de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
timpurile sunt posibile, cu excepția aoristului, alungat astăzi din planul enunțiativ și reprezentând forma specifică istoriei. Trebuie amintite, în primul rând cele trei timpuri fundamentale ale discursului: prezentul, viitorul și perfectul, toate trei excluse din narațiunea istorică (cu excepția mai mult ca perfectului). Imperfectul este comun ambelor planuri", Émile Benveniste, Probleme de lingvistică generală, vol. 1, (trad. de Lucia Magdalena Dumitru), București, Teora, 2000, p. 231. 18 Albert Camus, Străinul, (trad. de Georgeta Horodincă), București, Editura Albatros, 1992, p. 5. 19 Idem. 20
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a imperfectului de la indicativ a acestui timp crud care ne prezintă viața ca pe ceva efemer și pasiv care, chiar în momentul în care ne prezintă acțiunile, le învăluie în iluzie, le anihilează în trecut, fără să ne lase, ca perfectul, consolarea activității a rămas pentru mine o sursă inepuizabilă de tristeți misterioase"; "Journées de lectures" în Pastiches et mélanges, citat în H. Weinrich Le temps, Le récit et le commentaire, Seuil, Paris, 1973, p. 121. 22 Gustave Flaubert, Educația sentimentală
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
II-a, numărul singular), atentă (-ă = desinență pentru cazul nominativ/ acuzativ, genul feminin, numărul singular); * sufixele mărci pentru categoriile gramaticale ale modului și ale timpului, respectiv auxiliare în flexiune: citind (-ind = sufix modal pentru gerunziu), citisem (-i = sufix temporal pentru perfectul simplu, -se= sufix temporal pentru mai mult ca perfect), copilul (-u= sufix flexionar, facilitând asocierea radicalului copil cu articolul hotărât enclitic -l); * articole de diferite tipuri mărci pentru genul, numărul și cazul cuvintelor pe care le însoțesc: copiilor (-lor = articol
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
adresativi cu trăsătura semantică [+ politețe], [+ diplomație] etc.; * actualizarea, în texte subsumate stilului beletristic oral, cu rol stilistic, a unor arhaisme, regionalisme morfologice; * folosirea, în stilul beletristic oral, a anumitor moduri și timpuri verbale cu valențe specifice: imperfectul acțiune durativă, iar perfectul simplu acțiune derulată rapid în basme; prezentul cu rol în implicarea afectivă a auditoriului în doine; imperativul, cu caracter mobilizator în strigături etc.; * predilecția, mai ales în stilul conversației familiare și în stilul beletristic, pentru mijloacele expresive de formare a
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Bobocii se numără toamnă, nu?, iar de Crăciun ar fi de preferat o vorbă bună despre muzică clasică. Or, dacă e să folosesc reclamă unui cvartet bucureștean dedat muzicii comerciale, e ca si cum mi s-ar cere să vorbesc despre: „Cadoul perfect - produs ce nu se găsește în magazine“. Nu am nici o plăcere a autoamăgirii pentru a pretinde, așa cum o fac în reclamă lor absolventele de conservator ale cvartetului citat, când spun că ar aduce pe piața românească „o noutate absolută, îmbinarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
desfășoară. Aceste alegeri nu țin totuși exclusiv de responsabilitatea autorului. Oricare ar fi epoca în care scrie, un autor de narațiune pornografică nu dezvoltă tehnici narative deosebite: se mulțumește să urmeze uzanțele dominante în acel moment. Iată de ce Anti-Justine face perfectul simplu să alterneze cu imperfectul, la fel cum Dialogul dintre Giulia și Madalena face preteritul să alterneze cu imperfectul. În același mod, dacă prezentul narațiunii a invadat povestirile pornografice recente, acest lucru se întâmplă pentru că a invadat, totodată, ansamblul producției
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
resimțisem acut regimul schizoid care măcinase România. De-abia fusesem uns pionier și mă pregăteam - fără ca eu să știu asta - să intru în alte organisme glorioase ale comuniștilor. Asta chiar dacă aveam în clasă un coleg al cărui bunic era propagandistul perfect, ce se înființa, la sfârșitul fiecărui ianuarie, de ziua Conducătorului, pentru a ridica în slăvi mărețiile regimului și ca să ne spună ce viitor luminos ne așteaptă. Paradoxal, viitorul luminos ni se întrezărea, mie și prietenilor de la scară, odată cu punerea în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
se poate schimba: nici în bine (deoarece "perfect" înseamnă ceva care nu poate fi depășit) și nici în rău (deoarece acest lucru ar implica o slăbiciune). Argumentul poate părea convingător în condițiile în care putem să atribuim un înțeles pentru perfect care să excludă schimbarea în orice aspect. Înțelesul comun pentru perfect nu exclude în mod absolut schimbarea. Hartshorne consideră că nici măcar în Biblie, în momentul în care se vorbește despre Dumnezeu ca fiind perfect, nu este implicată excluderea totală a
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
a exista; 2) nu poate fi dependentă de nimic altceva pentru existența sa; 3) existența sa poate fi cunoscută atât de ea însăși, cât și de un lucru cognitiv aflat pe un nivel de cunoștință destul de înalt; 4) devreme ce "PERFECTUL" (definit în manieră neoclasică) trebuie să obțină calitate din toate celelalte lucruri, iar necesitatea de a exista pentru totdeauna este inteligibilă doar dacă nonexistența sa este imposibilă; 5) toate celelalte lucruri trebuie să depindă de existența Perfecțiunii, iar nonexistența sa
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
cu ajutorul unui reper oferit de text ("vechiul Egipt"), care ține de competența enciclopedică (vezi cap. 3). Nu există nici verbe la prezentul deictic care ar putea indica faptul că evenimentul evocat are loc în momentul enunțării; dimpotrivă, găsim verbe la perfectul simplu, care situează evenimentele fără a le raporta la momentul enunțării și servesc ca punct de sprijin verbelor la imperfect. Această "dezambreiere" este frecventă în textele literare povestite la perfectul simplu, în textele științifice, în articolele de dicționar etc. Generalizările
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
evocat are loc în momentul enunțării; dimpotrivă, găsim verbe la perfectul simplu, care situează evenimentele fără a le raporta la momentul enunțării și servesc ca punct de sprijin verbelor la imperfect. Această "dezambreiere" este frecventă în textele literare povestite la perfectul simplu, în textele științifice, în articolele de dicționar etc. Generalizările sînt un bun exemplu de enunțuri rupte de situația de enunțare: așa se întîmplă în generalizările din proverbe sau banalități de tipul: "Francezii sînt individualiști". În acest caz nu există
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
paradigme, viitorul simplu și viitorul perifrastic. Paradigma de bază a planului deictic este în mod necesar prezentul deictic, care permite să situăm trecutul (anterior acestui prezent) și viitorul (posterior acestui prezent). Planul deictic face apel pentru trecut la două paradigme: perfectul compus și imperfectul; la fel și pentru viitor: viitorul simplu și viitorul perifrastic. Resursele planului non-deictic sînt mult mai limitate în materie de paradigme: el utilizează mai ales prezentul, dar folosit cu o valoare non-deictică (de exemplu, proverbele sau definițiile
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
fel și pentru viitor: viitorul simplu și viitorul perifrastic. Resursele planului non-deictic sînt mult mai limitate în materie de paradigme: el utilizează mai ales prezentul, dar folosit cu o valoare non-deictică (de exemplu, proverbele sau definițiile) și în textele narative perfectul simplu, asociat cu imperfectul. În aceste narațiuni non-deictice nu poate fi vorba de un viitor adevărat, pentru că viitorul implică incertitudinea, se proiectează plecînd de la prezent; atunci cînd naratorul trebuie să arate că un fapt este posterior altuia, el recurge la
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
că un fapt este posterior altuia, el recurge la un pseudo-viitor (pe care Benveniste îl numește prospectiv), în care enunțiatorul anticipă o înlănțuire ineluctabilă deja cunoscută ("Paul avea să reușească mult mai tîrziu."). Observăm că imperfectul (și mai mult ca perfectul) este comun celor două planuri, deictic și non-deictic. Această paradigmă este într-adevăr complementară atît perfectului compus, cît și perfectului simplu; ea permite evocarea unor fapte care nu contribuie la progresul acțiunii din care fac parte (detalii, descrieri, comentarii). În
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
prospectiv), în care enunțiatorul anticipă o înlănțuire ineluctabilă deja cunoscută ("Paul avea să reușească mult mai tîrziu."). Observăm că imperfectul (și mai mult ca perfectul) este comun celor două planuri, deictic și non-deictic. Această paradigmă este într-adevăr complementară atît perfectului compus, cît și perfectului simplu; ea permite evocarea unor fapte care nu contribuie la progresul acțiunii din care fac parte (detalii, descrieri, comentarii). În franceză, o frază la imperfect nu poate fi utilizată în mod izolat; ea trebuie să se
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
anticipă o înlănțuire ineluctabilă deja cunoscută ("Paul avea să reușească mult mai tîrziu."). Observăm că imperfectul (și mai mult ca perfectul) este comun celor două planuri, deictic și non-deictic. Această paradigmă este într-adevăr complementară atît perfectului compus, cît și perfectului simplu; ea permite evocarea unor fapte care nu contribuie la progresul acțiunii din care fac parte (detalii, descrieri, comentarii). În franceză, o frază la imperfect nu poate fi utilizată în mod izolat; ea trebuie să se sprijine pe un enunț
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ea permite evocarea unor fapte care nu contribuie la progresul acțiunii din care fac parte (detalii, descrieri, comentarii). În franceză, o frază la imperfect nu poate fi utilizată în mod izolat; ea trebuie să se sprijine pe un enunț la perfectul compus sau la perfectul simplu, sau chiar la prezent dacă este vorba de un prezent non-deictic (vezi infra 3). Două texte narative În fragmentul care urmează, narațiunea este la perfectul compus; este vorba, deci, de un text ambreiat, care nu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
fapte care nu contribuie la progresul acțiunii din care fac parte (detalii, descrieri, comentarii). În franceză, o frază la imperfect nu poate fi utilizată în mod izolat; ea trebuie să se sprijine pe un enunț la perfectul compus sau la perfectul simplu, sau chiar la prezent dacă este vorba de un prezent non-deictic (vezi infra 3). Două texte narative În fragmentul care urmează, narațiunea este la perfectul compus; este vorba, deci, de un text ambreiat, care nu introduce o ruptură față de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]