742 matches
-
binele și răul l-au descoperit Adam și Eva după ce au mâncat fructul oprit, ci rușinea. E drept că, deși fără ponderea binelui și răului, nici rușinea nu-i de lepădat. Numai că tipul de rușine, de pe urma goliciunii, s-a perimat, încât multă lume s-ar putea întreba astăzi ce mare lucru au descoperit. Corina își cumpărase o casă, undeva în josul unei pante. Fusese locuită, era plină de lucruri ale fostului proprietar și cam insalubră. Am întrebat-o dacă vor face
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3551_a_4876]
-
de chinuri nu neapărat erotice, mai curând astenice, echivalente unui eșec prelungit. Mecanismul, radiografiat pe spații limitate, relevă în Ury Benador o instanță analitică de care nu ne putem dispensa, în miezul căreia deslușim o accepție ce nu s-a perimat: scindarea epicului între jurnal și miraj destructiv, totul trăit într-un carusel de stări întoarse pe dos, supuse erorii la infinit.
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
fotbal. E limpede că în țările cu campionate intens competitive, unde s-au adunat cei mai buni fotbaliști ai planetei, s-a instalat o iremediabilă apatie. Ideea de a lupta pentru gloria pură, pentru „steag și stemă”, s-a cam perimat. Naționalismul, oricât ar fi el de înălțător, nu prea-ți dă de mâncare. Și nici nu te face mai bun și mai frumos. Amintiți-vă de atâtea „glorii sportive naționale” care la doar câțiva ani după încetarea activității „în slujba
Cu mult regret, despre Brasil 2014 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2448_a_3773]
-
sesizează clarvăzător. Aceste caracteristici sunt în continuare în vigoare, astfel încât cartea pare să se refere la prezent și nu la situații de acum nouă-zece ani. Autorul este un observator exersat al societății românești; el surprinde esențialul, iar esențialul nu se perimează atât de repede. Și mai interesante - de-a dreptul captivante - sunt reconstituirile principalelor momente ale revoluției. Comentariile lui Stelian Turlea - scurte, funcționale - alternează cu depozițiile unor participanți direcți la evenimente, ca Laszlo Tökes, Constantin Dăscălescu, Ion Iliescu, Ion Caramitru, Mircea
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
Greenelandul lui), în preajma căruia are, de la o vreme, onoarea de a fi plasat de critică, a scris aproape numai în limitele problematicii psihologice pe care a ales-o de la bun început. Formula lui Le Carré nu avea cum să se perimeze numai pentru că jocul de-a hoții și vardiștii internaționali care-i oferea subiecte a ieșit din actualitate. În ultimele două decenii, el și-a îndreptat atenția asupra unor noi categorii: mafiile supranaționale, rezultante ale unor complicități încrucișate între crima organizată
Țara Le Carré by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5896_a_7221]
-
dă-i cu sexul lui și cu sexul ei în gura amândurora, doar-doar le-o plăcea cumpărătorilor. Numai că piața asta e mică și speranțele de a o lărgi sunt slăbuțe. Așa că eforturile scriitorilor chitiți pe sex s-au cam perimat și s-a trecut la faza a doua, la un fel de neorealism, raportabil la cel italian al anilor de după război, nu numai în film, unde e evident, cel puțin pentru mine, ci și în proză, teatru, ba chiar, să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6145_a_7470]
-
nepătați etic? Probabil că nu (până și Sherlock Holmes fuma opiu), pentru că în cinema moda acestui tip de personaj a luat sfârșit în 1929, odată cu Șantaj, regizat de Hitchcock. Dar Hollywoodul e expert în reciclări și deci plasează un erou perimat în centrul unui blockbuster realizat după rețeta clasică: buget mare (105 milioane), imaginație mică. Deși e inspirat din Asimov (din care au mai rămas doar cele trei reguli ale roboticii) și pornește de la o intrigă polițistă, filmul degenereză în film
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
înecat în nisip, asemeni unui deșert african. Evident, speculațiile ideatice (imixtiunea prezent-viitor, viitorul amenințat să dispară, căci e refuzat de prezent) și imagineria vizuală (un viitor nu al progresului, ci al regresului, în care tot ce ține de tehnică e perimat și e "second hand") fac din acest film un SF bizar, în care farsa se învecinează cu reflecția metafizică, și comicul de situații cu tragismul unor personaje. Din păcate, scenariul nu are coerență, forță, inventivitate narativă care ar fi fost
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
de polihistor", pe care i-l recunoștea Perpessicius. Restrângerii, ca volum, a scrisului său G. T. Kirileanu i-a dat mai multe explicații: că era "greoi la scris și mai cu samă la tipărit", că avea condei "neîncercat", că era "perimat", "răsuflat", "ratat, nereușit, neisprăvit, cum am fost eu în toate", că a fost "copleșit cu multe de toate". Este evident, pentru cine îi cunoaște activitatea, că se judeca prea aspru, fiindcă, în fapt, ceea ce a scris, atât cărțile (Cartea țăranului
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
Între timp, ce-i drept, opera lui Hogaș făcuse să curgă multă cerneală pentru studii critice, teze de doctorat sau lucrări de licență. Mircea A. Diaconu se numără printre cei care sunt de părere că, departe de a se fi perimat, opera lui Calistrat Hogaș se poate citi și reciti cu interes și la începutul anilor două mii. Cartea sa - Calistrat Hogaș, eseu monografic, Ed. Crigarux, Piatra Neamț, 2007 - nu este o simplă trecere în revistă a locurilor comune de mulți știute, ci
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
dintre cei, foarte puțini, care n-au îmbătrânit. Decât că e adevărat ce spune directorul României literare. Lui Caragiale i-a lipsit un bun autocontrol. De aceea, din ce a scris el multe lucruri cad, dar nu fiindcă s-au perimat. Erau căzute din capul locului. Aș adăuga la exemple versurile excesiv de modeste trimise, cu încredere, spre publicare, de la Berlin. Însă propun un amendament la ideea lipsei de autocontrol. Aceasta înceta în scrierile bune, care rămân. Acolo stăpânirea de sine este
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4271_a_5596]
-
primează niciodată. O tragedie, un român, o nuvelă, șunt învechite după, cel mult, o sută de ani. Orice construcție literară, orice opera organizată are, cu timpul, tendința să-și piardă substanță umană și să-și vădească șforile, mecanismele. Genurile se perimează. Trebuie să se facă un efort permanent de reînnoire tehnică, de primenire. O tragedie clasică ne pare o zi convențională. Majoritatea teatrului clasic sau romantic, plictisitoare. În schimb, jurnalul, proza memorialistica, mărturisirile, (gîndiți-vă numai la cîțiva memorialiști: Pepys, Swift, Montaigne
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
interioare cu aceea exterioară”. Într-adevăr, evoluează mijloacele de investigație ale prozei, dar în același timp, în strânsă conexiune, și stilul (Note despre stil). Mai întâi, acela al criticilor. “Sinceritatea”, “naturalețea”, “adevărul” devin “autenticitate”, “unitatea-organicitate”. Vechea terminologie critică s-a perimat. Și combătând o mai veche prejudecată, Streinu aruncă o privire asupra romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu, unde “stilul suferă în fiecare pagină”. Ea “scrie incorect, fără stil, și totuși criticul se vede silit a-l lăuda... în aceeași măsură cu, de pildă
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
Citind-o, descoperi noi și noi premise ca să se transforme într-o piesă eliberată de granițe și conjuncturi, plecată clar pe drumul universalității. Din păcate, Noe..., desi bine scrisă, este tributara contextului geo-politic românesc, obsesiilor naționale și conjuncturale, datate și perimate în multe dintre cazuri (de ex.: deținutul 1201 face aluzie la Recomandarea 1201, lucru ce mi-a scăpat complet din vedere, fișa căzîndu-mi absolut din întîmplare). Apoi, pasaje întregi sînt scrise în grăi ardelenesc, fapt care va îngreuna, daca nu
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
din amândouă seve durabile. 2. Situarea în „privilegiul de a fi disperat” - moartea degustată. Bacovia și Cioran secretă moartea ca pe un dublu al vieții. Moartea e extravitală, construită anume pentru a fi contemplată insistent, monoton, monocord. Textele nu se perimează, lamentoul atroce e mereu actual, economia redundantă a enunțurilor le asigură valabilitatea. Amândoi cultivă o lipsă de interes pentru temporalia, dar și o distanță destul de circumspectă față de eterna. Sunt „proletari” fără speranță. Nu e spaima de Întunecare ori de Nimic
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
modă, scepticismul lui Caragiale, supralicitat după modelul sociologic-gherist al decepționismului lui Eminescu. E interesant că în concluzii, Horia Petra-Petrescu, ca și E. Lovinescu ceva mai târziu (fapt remarcat de Ioan Derșidan), își exprimă convingerea că opera lui Caragiale se va perima curând. Mai explicit: "Comediile vor păli cu timpul. Aluziile nu mai sunt înțelese corect, pentru că situația se schimbă. Dacă ar vorbi Conu Leonida despre Revoluție după 50 sau 60 de ani, în România nu s-ar mai înțelege ce vrea
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
binele și răul l-au descoperit Adam și Eva după ce au mâncat fructul oprit, ci rușinea. E drept că, deși fără ponderea binelui și răului, nici rușinea nu-i de lepădat. Numai că tipul de rușine, de pe urma goliciunii, s-a perimat, încât multă lume s-ar putea întreba astăzi ce mare lucru au descoperit. Corina își cumpărase o casă, undeva în josul unei pante. Fusese locuită, era plină de lucruri ale fostului proprietar și cam insalubră. Am întrebat-o dacă vor face
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3925_a_5250]
-
nu se mai citește e fiindcă îi lipsește Pirgu. Cărtărescu spune că nici muzica romantică nu se mai ascultă. Nu se mai ascultă liedurile lui Schubert ? Aici e toată problema. În literatură, fiindcă lucrează cu limba și cu sensuri, se perimează totul, în celelalte arte nu se perimează nimic. În fond, starea mea actuală e starea mea naturală. „Swann comme beaucoup de gens avait l’esprit paresseux et manquait d’invention.” Spiritualitate mea este făcută, exclusiv, din conștiința inexistenței ei. S-
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5335_a_6660]
-
lipsește Pirgu. Cărtărescu spune că nici muzica romantică nu se mai ascultă. Nu se mai ascultă liedurile lui Schubert ? Aici e toată problema. În literatură, fiindcă lucrează cu limba și cu sensuri, se perimează totul, în celelalte arte nu se perimează nimic. În fond, starea mea actuală e starea mea naturală. „Swann comme beaucoup de gens avait l’esprit paresseux et manquait d’invention.” Spiritualitate mea este făcută, exclusiv, din conștiința inexistenței ei. S-ar înșela cine ar crede că e
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5335_a_6660]
-
publicistică, interviuri și cuvântări - Din spumele mării (1990) - și unul de jurnal - De dincolo de ape. Pagini de jurnal și alte texte (2000). Tot ca o operă de autor poate fi privită și traducerea Bibliei, după ce varianta din 1936 se dovedise perimată din punct de vedere lingvistic. Cu o viziune comprehensivă și un limbaj, în general, bine dozat, Lucian Vasile Bâgiu dă în Valeriu Anania. Scriitorul o perspectivă coerentă asupra unei personalități culturale polivalente.
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
cultural. El scrie pentru un public universal, atemporal și aspațial, asadar e firesc să nu îl citim nici noi, astăzi, cu condescendenta piticilor cătarăți pe umerii uriașului, ci cu o atenție critică severă. La o astfel de lectură, cele mai perimate de trecerea timpului mi se par, cum era și de așteptat, cuvîntările ocazionale ale scriitorului, precum cea adresată tinerilor liceeni, ori un răspuns la discursul de mulțumire al Mareșalului Petain către Academia Franceză. Asemenea texte ar putea constitui mai curînd
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
acest tip, ca măsură antifurt! în privința celui dinții aspect, argumentele mele, alături de cele ale majorității profesorilor de literatură și limba română, vizează programa școlară, axată pe formarea unor competențe, nu pe asimilarea papagaliceasca a unor concepte operaționale, a unor cunoștințe perimate de istorie a literaturii, ori - cel mai rău! - a unor comentarii de-a gata. Or, aceasta programa a fost în ultimii doi ani aruncată în aer, odată cu hotărîrea publicării acelor subiecte, hotărîre justificată printr-o așa-numita dorința de "transparență
Pîine și circ by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/8225_a_9550]
-
dintr-o societate totalitară care ne-a impus canonul ei pe criterii ideologice, s-au produs unele revizuiri critice ale acestuia, nesemnificative în fața unei mentalități conservatoare. "Mari" sunt considerați aceiași scriitori agreați de regimul comunist, deși opera unora s-a perimat nu numai ideologic ci și estetic. Au fost, ce-i drept, recuperați scriitori din diaspora românească, fără ca integrarea lor să influențeze judecata de valoare și, poate, nici gustul literar al publicului. Explicația rămâne una singură: în ciuda ideologiei și cenzurii impuse
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
el chiar tot. Ar cam fi: „Am apucat o cale pe care, fără oprire și fără ostenire, voi merge câtă vreme mai este cerneală și hârtie pe lume.” Eu n-am de lucru cu cerneala și hârtia, că s-au perimat, dar altfel, dacă și după pauza de un an iar m-am apucat, cred că-i fără capăt calea, așa că... Mai departe: „Voiesc să fiu așa cum sunt în toate zilele, în felul simplu al firii mele...” Eu nu voiesc, da
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4901_a_6226]
-
a apărut, în loc de fax și telefonie, divinul computer. Cît despre posibilitatea școlii de a-și dezvolta propriul curriculum, s-a văzut: 1 oră din 32. Mai e un pic de umblat la noile programe, a căror noutate deja s-a perimat în așteptarea modei retro. Mai sînt niște retușuri de făcut la aprecierea muncii profesorilor - de pildă, după ideea deja enunțată de a le judeca performanțele acestora în funcție de performanțele elevilor lor, după binecunoscutul, vreme de decenii înduratul principiu „primești clase bune
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]