5,290 matches
-
Fetele mele dragi, spunea el cu mândrie de multe ori. Silvie, hai, șopti el încetișor. Femeia întoarse către el capul. Ai răbdare, să adoarmă fetele și viu. De afară se auzea lătratul unui câine. Bărbatul mângâia capul femeii adâncit în pernă. Mâinile-i erau aspre, când atingeau țesătura pernei se auzea un fâțâit enervant. Du-te, îi șopti femeia, că viu acu! El plecă târând picioarele. Exact în același loc scârțâi dușumeaua, se strecură pe ușă, se lovi de clanță. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
multe ori. Silvie, hai, șopti el încetișor. Femeia întoarse către el capul. Ai răbdare, să adoarmă fetele și viu. De afară se auzea lătratul unui câine. Bărbatul mângâia capul femeii adâncit în pernă. Mâinile-i erau aspre, când atingeau țesătura pernei se auzea un fâțâit enervant. Du-te, îi șopti femeia, că viu acu! El plecă târând picioarele. Exact în același loc scârțâi dușumeaua, se strecură pe ușă, se lovi de clanță. Din pat femeia țâțâi nemulțumită, ședea nemișcată, rigidă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pistruiată ce-i răspundea la fel. Venea în pat cu nasul și pomeții obrajilor îmbâcsiți de cremă, nu dispăruse nici un pistrui de când începuse tratamentul, dar ea spera că poate, mai târziu o să aibă efect. Crema mirosea a busuioc, era grasă, perna se păta spre supărarea mamei care trebuia să fiarbă lenjeria. Carmina nu-i spusese niciodată Elenei că tocmai pistruii ei roșiatici o făceau atât de simpatică și nevinovată. Nu i-a spus pentru că simțea un soi de mulțumire când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
soți și soții își făceau credincioși stagiul militar și poate numai frunza din vie, verde-gălbuie le crea obsesia ori poate numai imaginația ori amândouă deopotrivă ele visau bărbați în haină militară toți căpătând fețele imprecise din fotografiile boțite, ținute sub pernă... Era plăcut dimineața, strugurii erau reci, aproape brumați, se retezau ușor, târnele se umpleau imediat. Mâinile se dezmorțeau de somn și treptat corpul se umplea de transpirație. Începea să dogorească iar brațele nu mai erau umede ci ardeau. Te înăbușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frigiderul, el râzând, explodând de încântare. Așa cum spuneam poze, poze, poze. Mă înțelegi? Dar ce este cu adevărat dincolo de aceste clișee, asta mă interesează pe mine, cum trăiește omul acela printre oameni, ce gânduri are seara când pune capul pe pernă, știi? Nu știi. Aici îi buba, drăguță. Cum poți face ca să umpli marile spații ce se ivesc între imagini? Nu cumva aceste poze sunt făcute doar pentru a camufla dedesubtul? Ei, chestia asta mă înnebunește pe mine... Sunt atâtea întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tenace, tenace, tenace și-și promise că va consulta dicționarul ca să se convingă de exactitatea noțiunii. Și din nou îi reveni în memorie, se ridică deasupra, ca uleiul, imprecisa amenințare din vorba profesorului Alexe: lichea sictirită. Dar apoi, adâncită între pernele mașinii își neglijă îndoiala. Treceau un pod, ea numără în gând pilonii, privi în jos către firul de apă șiroind domol între malurile nisipoase. Fusese o vară secetoasă. Plopii din luncă aveau o culoare gălbui-cenușie. Pe Fana au găsit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și faptul nu-i este la îndemână. Poate târziu, în noapte, când jur împrejur lumina se stinge, Fana iese de sub control și se îngheboșează sub plapumă, își cuprinde în brațe genunchii și mușchii feței se relaxează și atârnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului, în tot cazul, respiră regulat, puțin șuierat pe nări și nu este conștient de ființa ce se metamorfozează alături, pe jumătatea ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să facă el cu soarele care se arăta afară? Fierbințeală îi trebuia lui? Boscorodea: toți au condiție fizică și numai eu plec pe teren. În trecere spre ușă mai azvârlea o privire spre sânii debordanți ai Ninetei, care-și aranja perna sub popou cu sângele în obraji. Deja începuse melodia preferată la radio. Avea trăsături copilărești, femeia asta. Și unde mai pui, continuă înciudat pentru sine, că sunt și hipertensiv nervos, și ce-o să se aleagă de capul meu la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din casa Carminei, tinerii n-aveau decât să-și petreacă timpul după bunul lor plac în definitiv mai era atât de puțin timp de pierdut! Sidonia revenea acasă târziu, se oprea în bucătărie, se așeza pe un scaun rotund, cu pernă, își descheia bareta la pantof și-și privea talpa micuță, subțire ca de copil, o mișca într-o parte sau alta parcă voind s-o dezmorțească. E așa de deprimant, să știi că îmbătrânești, murmura ea și aștepta cu pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
relaxant să călătorești de unul singur și să nu te gândești la nimic, către o țintă oarecare unde nu te aștepta nimeni. Acum se întorcea Sidonia, afișa, ca de obicei un aer de oboseală mulțumită, se așeză pe scaunul cu pernă și se aplecă să-și descheie bareta la pantof. Cercetă în jur curioasă, o căută din priviri pe Carmina apoi își întoarse capul spre geamul mat de la baie, e întuneric acolo își spuse, deci înăuntru nu-i nimeni. Doarme? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de părinte, renăscute odată cu vizita Sidoniei, "acea femeie de-a dreptul fascinantă", după cum considera el. Mama spăla vasele și povestea despre copilul Elenei. Afară pe sârmă ședeau întinse la uscat cearceafurile de pat și de plapumă și două fețe de pernă, desigur iar zăbovise până târziu în noapte, aplecată asupra modelului broderiei, ca să termine, pe urmă se trezise cu noaptea în cap, le spălase și le apretase, parcă le și vedea călcate și împăturite frumos, cum o să i le dăruiască cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
literară. Fana îi chemă la masă, se comporta nefiresc, vocea nu-i mai era melodioasă, parcă făcea eforturi să mențină conversația. Arunca dese priviri iscoditoare Carminei, lui Dimitrie, lui Ovidiu, evident, se lupta cu ea însăși. Ela ridicată pe două perne, mânuia corect furculița și cuțitul, privea serioasă în farfurie, mesteca domol, cu gura închisă. Părea deosebită, separată de ei... Carmina încercă să recompună în minte figura mamei, o văzu blondă, slăbuță, cu pielea albă, lucioasă, o figură fragilă, timidă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frică de hoți, va mormăi ea cu același ton de reproș și ca o pată albă, mișcătoare, va străbate holul întunecat către dormitor, o va auzi cum se trântește în pat, cum își caută poziția și-și cuibărește obrazul în pernă... Deocamdată Ovidiu doarme împăcat, obosit și mulțumit după dragoste, îmbăiat, deocamdată e al ei, al ei fără nici o îndoială, celulă cu celulă, o ține în brațe, prizonieră a somnului său, deocamdată subconștientul său încă mai este scăldat de beatitudine, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să sară din fotoliu, aleargă la baie, dă drumul la robinete, le lasă să curgă cu toată presiunea, toarnă câteva picături de lavandă în cadă, aleargă la dormitor, alege un cearșaf alb, cu dantelă, îl așază pe pat, trage de perne, le desfață, le înfață cu alte învelitori curate, apa curge cu presiune la baie, se duce în hol, saltă capacul mașinii de spălat, îndeasă acolo lenjeria murdară apoi se dezbracă rapid, intră în baie copleșită, ca de beție. Creierul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Se întorcea în pat și apăsa butonul veiozei cu sentimentul că pacea din suflet e o eternitate, o fărâmă de eternitate, de neegalat. Se cutremura, tânjea după tandrețe, își ațâța singură imaginația. Ce nebunie, ce nebunie, șoptea înainte de a lua perna în brațe. Se complăcea să tânjească, să-l poarte peste tot în minte, el exista pretutindeni, pe stradă, la serviciu, aiurea, exista și atunci când era trează, exista și atunci când dormea. Era greu să iasă de sub dominație și, totuși, de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzea pocnetul celor două capete de metal, trăgea de fir și lâna i se plimba petrecută pe după gât. Era atât de bine, să zacă acolo, ca într-o cazemată, sigură că n-o paște vreun pericol, să descopere în adâncimea pernei din camera sa miracolul zilelor de odinioară. Părinții o tratau ca pe un om bolnav, cu multă condescendență, îi respectau tăcerile, era plăcut să-și regăsească liniștea alături de ei. Privea încântată la legănarea unui ciucure de la perdeaua croșetată, cu îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi sugerase un eventual deznodământ firesc, probabil venise s-o pregătească sufletește. Ori ei îi era greu să se mai poată înfrâna. Bezna nopții avea darul s-o împietrească, dormea cu veioza aprinsă, după ce-și așeza estetic buclele pe pernă, foarte târziu sângele răscolit își potolea fierberea. O sfredelea dorința în cele mai neașteptate momente, îi muia încheieturile, fără să știe cum, se pomenea că se așază pe scaun, sau pe un alt obiect aflat prin apropiere, deși nu avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi se rupe sufletul că trebuie să iei din banii de casă, lasă, Baby, doar eu am locuit aici, eu plătesc, mă descurc eu, Miau se aruncă în gol ca o balenă, se ghemotocește în pled, deși e caaald... strânge pernele sub ea și mai ales cuverturile și ne vom bate la mare din acest motiv, stăm pe jos, pe burtă, pe spate, cu pahare răsturnate uneori, apă plată, cerul e albastru cum îmi place mie, închis de cerneală și pescărușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
fără să-mi dea voie să-l sărut, doar cu amintirea dinainte, când somnul era ca un tren oprit în mai multe gări și noi ne odihneam ba gât pe gât, ba cu capul pe capul meu, niciodată normal, pe perne, printre picioare și brațe, în poziții ce ar părea dificile și pentru un coregraf, dar culcușuri sigure pentru noi, care ne lipeam tălpile. Nu adormeam niciodată normal și nici în lungul patului, era o călătorie și trupurile noastre se miroseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pat și privirea ca de copil care voia și eu mă duceam, băi, să nu vă futeți, spunea Baby din patul de alături, vreau să dorm. Și noi ne miroseam deodată, cu nările, unul în ceafa celuilalt și el arunca perna de sub cap că-l incomoda, și paharul în care îi dizolvasem o vitamină și gemea ușor, mârâia atunci când mă ridicam ca să nu-l las singur și mie nu-mi venea să cred. De fiecare dată îmi plăcea să mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
a spus Prietena mea care e mai sus, ți-am adus sânziene. Pinochio era la mine, dormiserăm îmbrățișați și am râs, și eu i-am arătat cum făceam în spectacol cu apă în gură și l-am stropit mult peste pernă, peste față, și am râs ca și cum atunci nimic nu s-ar fi întâmplat. Am simțit nevoia să dau afară tot, tot, am simțit nevoia să ajung jos, la limită, să te pedepsești? poate. Stăteam pe vine în fața blocului și vomitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
el e cățel, el e un puf, ce-i dai de mâncare? Ficățel cu caș de vacă, răspundeam cuminte, să-i dai morcovi și să nu-l culci pe jos, nu, doarme în pat, foarte bine, să-i dai o pernă de puf și să doarmă în puf, așa trebuie, el e un puf. Deja ne usturau ochii de cât nisip ne aruncase în ochi, Pinochio era zgâriat, Prințesa voia medicamente, Xanax, „liniște la cutie”, visez urât, iar am visat urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
medicamente, Xanax, „liniște la cutie”, visez urât, iar am visat urât, e normal să suferi, doar a murit tatăl tău, dacă iau distonocalm, măcar pot să dorm, și stătea într-un colț de cameră cu toată pătura înfășurată și unica pernă confiscată și plângea, iar eu mă simțeam o Mami neputincioasă și nu mai știam ce să spun. Tot așa a plâns Prințesa Miau pe terasă, în Ceainărie, când Pinochio era în Ungaria să dea proba de film și noi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
zilele următoare ne-am uitat unul la altul în semicercuri, de jos în sus, și de ce să se întâmple așa, și ăsta a fost doar începutul. Prințesa Miau nu știe, i-am spus întâi Biancăi, Bianca mia, care nici cu perna pe față, se tot plânge ea, apoi o dă în râs, ia mergeți voi înainte, îi spun Prințesei Miau, care la mare a exagerat cu nisipul în ochi și cu votcă și cu bătaie pe pătură, să dea naiba, potoliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
gândeam cum să ne facem recitaluri și repetam la noi acasă și mă grăbeam să ajung înainte, să-i fac de mâncare... și acum mă trezesc noaptea și am senzația că doarme lângă mine și îi simt parcă mirosul pe pernă, îl simt, făceam dragoste, făceam dragoste și a 2-a zi spune, eu plec! de 1 an nu mă mai iubea, de 1 an! și tu ai stat încă 1, deși știai că nu mă mai iubești... am fost plecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]