3,143 matches
-
parcă nici nu nu îmi venea să respir. Am rămas nemișcat și de-abia după trecerea trenului, m-am ridicat îndepărtându-mă de linie. Trenul nu avea să oprească în gară iar colegul meu de năzdrăvănii, și-a aruncat pe peron sacoșa în care nu avea decât un borcan gol, apoi a sărit și el din mers, căzând și julindu-se doar. De multe ori, fie curiozitatea de copil, fie alt concurs de împrejurări m-au făcut să văd moartea cu
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
de provincie, puțin prăfuit, fără haz, dar mintos. Dumnezeu i-a hărăzit lui P întâmplări care nu pot fi cuprinse într-o singură viață. Se spune că trenul vieții este doar unul și se poate întâmpla ca să nu vină la peronul tău niciodată. Lui P i-au trecut o mulțime de trenuri prin față, în care n-a catadicsit să se urce. Cu o nepăsare care friza nebunia. Minte multă, prostie și mai și. A eșuat într-un sătuc prăfuit din
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
a fost o singură dată să-l viziteze pe Mircea și familia lui, cu prilejul aniversării celui de al douăzeci și șaselea an de viață al lui Mircea. Când a sosit trenul în gară, Mircea o aștepta cu flori pe peron de parcă ea era sărbătorita. Un buchet mare de trandafiri multicolori. Era emoționată și fără să vrea a început să plângă ușor la pieptul iubitului. Nu se aștepta la o asemenea primire, cu limuzina la peron și cu flori. Când a
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
o aștepta cu flori pe peron de parcă ea era sărbătorita. Un buchet mare de trandafiri multicolori. Era emoționată și fără să vrea a început să plângă ușor la pieptul iubitului. Nu se aștepta la o asemenea primire, cu limuzina la peron și cu flori. Când a fost condusă de mână ca o prințesă din poveste să se urce în Fordul elegant al tatălui lui Mircea, a crezut că visează. Era oare adevărat? Este ea Cenușăreasa din poveste? Nu a văzut un
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
Mircea, neputând să se despartă de el. Nu știau dacă se vor mai vedea sau dacă vor mai trăi aceleași momente unice de dragoste împărtășită ca în Sinaia sau la gazda lui Mircea. Cum trenul lui Mircea era garat la peron și mai avea puține minute până la plecare, Săndica l-a condus la tren. Ea rămânea să-și ducă geamantanul la magazia de bagaje de mână și apoi să plece cu dosarul spre Facultatea de Agronomie „Nicolae "Bălcescu”, pentru a se
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
dobândită în producție a fost factorul determinant în reușita redactării tezei sale. Trenul lui Mircea se puse în mișcare. Oferindu-i un ultim sărut pasional, Mircea sări pe scara ultimului vagon, unde rămase până Săndica nu se mai vedea pe peron, apoi își căută locul său. Săndica se deplasă la prima magazie de bagaje și porni apoi spre stația de tramvai pentru a pleca spre facultate, unde nu a întâmpinat nicio piedică pentru depunerea dosarului. A fost necesar doar să completeze
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
am jucat pe scena vieții a fost iubirea! Și mă tem că tangoul a luat sfârșit, tocmai când voiam să jucăm timpul pe degete. În gările, unde am poposit cândva, totul a rămas inert și alb; scaune, locomotive, felinarele de pe peroane nu mai au gaz, nesomnul împletește o pană de curent, visele nu-și mai găsesc lăcașul imaginației: totul este în beznă ca și iubirea noastră...) Mă doare gândul și sensul cuvântului din care tocmai am ieșit; mă doare chiar lumina
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
Călătoria cu trenul accelerat s-a desfășurat până la un moment dat liniștită. În compartiment nu era căldura sufocantă din timpul zilei. Se gândea că pe la zece și ceva va fi în Gara de Nord, unde va aștepta trenul lui Mircea la capătul peronului. Și-a luat de citit, așa că nu se va plictisi. Din când în când mai gusta din cafeaua luată într-o sticluță. O pregătise de cu seara. Mai luase la ea cafea și zahăr cubic rezervă, inclusiv un fierbător. Nu
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
și scularea sa matinală. O trezi din somn atingerea ușoară a tânărului care i-a dat atâtea emoții de plăcere. Tresări și deschise ochii, încă pe jumătate adormită: - Domnișoară, am ajuns la București. Se uită nedumerită pe fereastră și văzu peronul din gara Basarabi, apoi privi la frumosul Adonis, pentru a-i mulțumi. - Mulțumesc, domnule! Cred că nici nu mă trezeam așa curând, cât am fost de obosită. Tânărul se repezi și îi coborî geamantanul din suport și o ajută să
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
timp frumos pentru excursii! - Mulțumesc! Paloarea Săndicăi căpătată în aerul închis din vagon se transformă într-un val de roșeață când mâna puternică a flăcăului o prinse pe a sa luându-și la revedere. Tânărul se depărtă de-a lungul peronului cu geanta în mână. Săndica îl privea cu nostalgie. Ce băiat frumos. Cine se va bucura oare de tandrețea brațelor sale puternice și de sărutările pătimașe ale buzelor lui groase și senzuale? Se trezi din visarea culpabilă ale gândurilor sale
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
puțin până la sosirea lui Mircea și ea tot nu-și putea stăpâni simțurile. Se vedea că îi lipsise apropierea unui bărbat. Sânii începuse să o doară de dorinți neîmplinite. Își luă geamantanul său micuț și se deplasă ușor spre capătul peronului. Când va sosi Mircea va ști unde să o găsească - doar el îi indicase locul de întâlnire. Scoase din nou cartea Danielei și sticluța cu cafea rece. Se așezase pe prima bancă de la capătul peronului. Citea din carte, însă nu
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
se deplasă ușor spre capătul peronului. Când va sosi Mircea va ști unde să o găsească - doar el îi indicase locul de întâlnire. Scoase din nou cartea Danielei și sticluța cu cafea rece. Se așezase pe prima bancă de la capătul peronului. Citea din carte, însă nu putea să se concentreze asupra textului. Era prea profund și prea intim descris spiritul unei femei dornice de iubire. A închis cartea și privea trecătorii. Din când în când se uita la ceasul său Pobeda
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
prea periculos. Acum va sta cu Mircea nedespărțiți atâtea zile. Timpul trecea greu, însă mai erau câteva minute și trebuia să sosească trenul de Galați, numai dacă nu avea cumva întârziere. L-a zărit de departe cum se apropia de peronul său. Trenul lui Mircea trăsese în partea cealaltă a gării. Se ridică de pe canapea și îi ieși în întâmpinare. Îi sări de gât și îl sărută pătimaș. - De când te aștept... - Ți-am spus că ajung în urma ta. - Nu la ziua
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
pentru câteva zile bune. Spera ca aceste zile să limpezească starea sa de confuzie. Îl iubește cu adevărat sau nu? Revenit lângă ea, Mircea și Săndica și-au luat bagajul și au plecat spre linia trenului de Brașov, garat la peronul șapte. Ajunși la Sinaia, tinerii au luat un taxi până la hotel. La recepție, Mircea și-a declinat identitatea și recepționerul, solicitându-i buletinul, l-a informat că au un apartament rezervat la etajul unu. Tânărul și-a lăsat buletinul la
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
prevăzută cu dispozitive speciale de apărare în caz de atac, inclusiv blindaj, iar șoferul porni demarând în trombă. După ei se afla mașina de intervenție cu patru agenți printre care și moldoveanul. După aproximativ cinci minute opriră scârțâind pe un peron mic în fața unui restaurant deschis de curând. Se numea Le Coq Noire și avea bucătar francez, plus o pivniță renumită. Cu o zi înainte „băieții” trecuseră pe la patron, îi anunțaseră înalta vizită și, politicoși, îi atrăseseră atenția că dacă o
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
călătorie de la care nu te mai aștepți la nimic, rulam spre gara Constanța. La radio se transmitea o muzică tristă, în ton cu sentimentele noastre. Ajunși în gară, am urcat-o în vagon cu bagajul ei, apoi am revenit pe peron ținându-ne de mână și privindu-ne în ochi. Ne despărțeam cu tristețe de clipele plăcute ale unei scurte perioade, plină de trăiri intense și nebunești. Trenul s-a pus în mișcare, iar eu mergeam pe lângă el, continuând s-o
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Vă mulțumesc pentru bacșișul Căzut din generoasa mână Ce taie aerul ca șișul Și-i dă alură de stăpână În fond îmi e indiferent La ce tarabă vând țigări Pe vreun peron sau chiar pe scări Cum dumneavoastră azi un kent E viața zilnic tot mai grea Dar vă grăbiți că vă așteaptă Un domn mai vârstnic cu o treaptă În Dacie e canapea Vă mulțumesc. Am să-l accept Că noi
ÎN FOND ÎMI E INDIFERENT de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348062_a_349391]
-
vadă, cât de mare era acest Brit! Trecură și prin spatele Universității... Oare unde erau colegii lui acum? Poate dădeau examenele... Peste câteva săptămâni se termina anul universitar... Se opriră în fața Gării centrale, birjarul le duse cele două geamantane pe peron, în sala de așteptare era forfotă mare, călători din tot Imperiul așteptau să plece fiecare unde-l tăia capul, limbile se amestecau ca-n Turnul Babel, unguri, austrieci, francezi, nemți, ruteni, ruși, români, șușoteau, întrebau, gesticulau, alergând de colo până
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
din ea o fotografie făcută recent special pentru poet și i-o dădu cadou. „Să nu mă uiți, Mihai, niciodată!” - fuseseră ultimele ei cuvinte. Mihai o sărută, o mai strânse pentru ultima dată-n brațe, coborî și rămase singur pe peron. Trenul se puse ușor în mișcare... Era parcă un final de poveste: „A plecat un tren din gară și cu el iubirea mea... „Privi la geam, Veronica își ștergea lacrimile, fluturând o batistă în vânt... În dulcele legănat al vagonului
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
am alungat acest gând, catalogându-l drept absurd - doar nu mă văzuse nimeni la locul crimei, reușisem să fug de acolo înainte de a se întâmpla ceva. Am închis revista și am băgat-o în sacoșă. Apoi m-am îndreptat către peron. Nu am făcut însă câțiva pași, că am fost oprit de un om al legii. Când mi-a rostit numele și a spus că trebuie să îmi pună câteva întrebări, am înghețat. Deci, în pofida a ceea ce crezusem eu, poliția se
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
și-n muguri, iubito, mă adori, Nesăbuită-amantă ce încă mă condamnă La dragoste de floare și la viol de flori ... Sunt, poate, doar o umbră a umbrei ce o caut În umbra ce ascunsă-i în triste despărțiri Pe un peron ce plânge în plânsete de flaut Când trenul nu oprește în gări de amintiri ... Sunt clipe când toamna ucide, înfrânge Corolele verii și cupele-n floare ... Sunt frunză, iubito, te rog nu mai plânge La lunga mea moarte, căci e
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa din
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
omul potrivit care să vibreze pe aceleași note muzicale ale sufletului nepereche. - Iată că am ajuns și nu ai scăpat nici autobuzul spre Oltenița, spuse doctorul, făcându-se că nu a auzit ultima replică a fetei. Îl văd tras la peron. - Vă mulțumesc. Vă rămân datoare cu o cafea. - Mi-ar plăcea să o servim undeva pe o terasă. - Credeți că este momentul potrivit când situația mamei mele este așa de gravă? - În viață domnișoara... - Săndica. domnișoara Săndica nu ai parte
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
care până atunci dormise cu capul rezemat de fereastra compartimentului deschise ochii brusc. - Bistrița! Am ajuns, în sfârșit! Sări în sus, își luă rucsacul milităresc și ieși precipitat din compartiment. Autobuzul deja era plin cu călători, când au ajuns la peron. Cineva le făcu loc să urce zicând că el urma să coboare la prima stație. Pe bancheta lungă, din spate mai erau câteva locuri libere. Șerban și Maria s-au așezat acolo, după ce unul dintre mocani își luase ranița de pe
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului TRENUL VIEȚII MELE Am prins un loc în trenul vieții mele Dar, din păcate, fără loc și-n ultimul vagon, În geamantan am pus doar dorurile mele, Necazul și durerea le-am lăsat pe peron... E trenul care duce spre-o nouă viață, Încă nu știu în ce gară am să cobor, Dar vreau cu orice preț și cu speranță Să trec peste obstacol cu optimism, ușor. Am să-mi urmez de-acum destinul Și
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]