712 matches
-
doamna Gabriela Vrânceanu Firea, cotată ca unul dintre cei zece jurnaliști eminenți ai României, s-a putut gândi să întrebe dacă să strigi în parlament "boule", sau "limbricule" este o atitudine justificată sau nu, e de natură să te lase perplex. Faptul că după cele întâmplate, un alt jurnalist, de top și acesta, e vorba de Robert Turcescu, l-a putut invita la dialog pe președintele PRM, care i-a tratat la fel pe interlocutorii din studio, e iarăși de natură
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Și am făcut o recapitulare. Când am publicat volumul de poeme Oceanul Schizoidian, mi s-a spus că ar fi trebuit să stau câteva luni într-un ospiciu ca să fi putut scrie o asemenea carte. De ce, am întrebat eu încă perplexă pe vremea aceea - nu avem destui dintre noi oricum un ospiciu pe dinăuntru? Când am publicat volumul de proză Purgatoriile, mi s-a spus, privitor la ultima bucată de text, microromanul Ucenica, o chestie stupefiantă: că ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
locanta... Firește că m-a cucerit. Nici nu se putea altfel, cine i-ar fi rezistat farmecului? Un cabotin perfect, am tras eu concluzia mai apoi, și am și spus-o. Iar el a aprobat-o! Cum adică?, am rămas perplex. Ești de acord că ești un cabotin? N-aș fi un cabotin dacă n-aș fi de acord cu opinia ta! mi-a întors-o. Juca teatru sau doar se juca de-a conversația, nu știu. Nu mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
odată cu o melodie, și o voce care s-o cânte. Nu Vocea, nu Nemaiauzitul, nu Incredibilul eufonic. Doar o voce care să ducă mai departe hitul acesta care se tot rupe în figuri de studio. În așteptarea vocilor autohtone, ascultam perplecși un fel de mieunături feminine și schelălăieli masculine, șoapte melancolice și tabagice, care ne obligau să dăm mai tare sonorul. Și totuși, postul meu preferat nu avea oscilații în funcție de județ. Avea oscilații în funcție de muzica pe care o difuza. De la Annie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
alte naționalități zboară în liniște pe deasupra norilor, care acoperă atât oceanul de dedesubt, cât și o parte dintre cele 63 de insule indoneziene, peste care trecem. Majoritatea călătorilor stau cu „tablete” pe brațe, urmărind știri sau emisiuni de divertisment. Rămânem perplecși când căpitanul anunță frigul de 25 de grade Celsius, care ne așteaptă la Singapore. Izbucnim în râs spre stupefacția celor din jurul nostru, care-și încheie hainele instinctiv. Ne gândim la cei de acasă, la zăpada și frigul pe care le-
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
a cărei terasă de un hectar cu o capacitate de 3.900 persoane are o piscină unică în lume de 150 m lungime, alături de care există restaurante și grădini cu flori și copaci exotici, care te încântă și te lasă perplex, oferindu-ți o imagine panoramică asupra orașului. La picioare ți se așterne un imens parc cu vegetație ecuatorială din care se înalță, ca într-un film science-fiction, ciudate structuri arborescente legate între ele prin canope (pod suspendat la 22 de
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
soție, de copii. În jur, furnicar de oameni. Toți treceau pe lângă tine de parcă erai invizibil. Ți-ai spus repede: n-o să mă vadă! Când să treci strada, ți-a apărut în față. Avea o rochie albastră, vaporoasă încât ai rămas perplex. A zâmbit amabil: Ați găsit dosarul? Mâine vă caut negreșit. Ai fugit ca un apucat, nu din lașitate, nu de teama de a vorbi cu ea, ardeai de nerăbdare să revii la serviciu. Simțeai în tot corpul bucuria vieții. Atingeai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
În grupul glorios de cântărețe care au dus la cel mai înalt nivel arta lirică în cea de-a doua jumătate a secolului XX, Vio rica Cortez s-a bucurat de o poziție privilegiată. De la bun în ceput, te lăsa perplex printr-un an samblu de calități pe care puține colege le aveau: frumusețe fizică, temperament teatral, muzicalitate și un timbru întunecat de o calitate cu totul per sonală, recognoscibil instantaneu. Descoperită publicului odată cu Marele Premiu obținut la Concursul de Canto
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
am avut curajul să cred în destin. Ajuns la destinație, l-am întâlnit pe Gosta Ștefan la poartă și împreună, am mers la biroul de cadre unde ni s-a spus că nu se mai fac angajări. Am rămas amândoi perplex, nu ne venea să credem ceea ce ni s-a spus. Dorința de a vorbi cu tovarășul ing. Nobik Francisc nu s-a concretizat, culmea, era plecat în concediu. Am părăsit incinta dar am rămas la poartă până la ora trei. Mulți
Un nou început. In: Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
de absurdul situației, "nu porneau să strige". La care "tipa de la Partid" a zis șefei organizației de Partid din școală: "dați tonul!", continuând: "trebuie să aplaudați! Nu stați așa, ca morții!". Doamna A. a trăit, din nou, într-o singurătate perplexă, acele minute lungi care ieșeau din orice logică: "mi-era frică, am să încep să râd și nu am să mă pot opri și o să mă închidă. Încercam să mă gândesc la ceva trist, nu am scos un cuvânt. A
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
s-a dovedit mai presus de puterile omenești). Celălalte probe: spectacolul: "inițierea dumitale în acest fel de teatru a fost un eșec...", și ieșirea din timp au același final. Eusebiu este "naratorul și personajul-martor al nuvelei, un martor fidel, dar perplex care nu-și poate însoți maestrul pe drumul inițierii și anamnezei" și care înțelege evenimentele ca fapte cotidiene și nu ca pe niște secvențe dintr-un scenariu mitic 683. Anamneza se desfășoară conform unui scenariu inițiatic clasic: moartea simbolică a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o bucată îndoită, lungă cât palma și groasă ca pe degetul mic, de conductor de cupru din cablurile de înaltă tensiune. Până să-i aplice loviturile de ciocan, între degetele sale agitate metalul devenise maleabil și se înfierbântase, lăsându-l perplex. Se jucase cu el câteva minute bune, sucindu-l neîncrezător ca pe-o bucată de plastilină, după care se hotărâse să-l păstreze în amintirea acelei întâlniri cu necunoscutul dătător de puteri ce-l locuia. Îl aplatizase și-i făcuse
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Printr-o firmă locală intenționăm să începem construcția cu materiale proprii. Vă vom contacta în curând". Formula de politețe care urma apărea însoțită de o semnătură indescifrabilă. O notă ce-i propunea o tranzacție financiară în locul unei opere caritabile? Rămase perplex. Întrebată cum ajunsese în posesia plicului, secretara își aminti că fusese adus personal de un domn străin și, după ce-și căută câteva momente cuvintele, completă: " ... cu aparență de boem". "Trebuie să fi fost unul din nomazi", își zise în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
experiență decât are ea de fapt. Ca atare, îi propune fără înconjur să-i fie ibovnică. Marie se arată profund jignită, redevenind brusc tânăra îmbujorată și temătoare. Se indignează, dă înapoi, se simte umilită. La rândul său, contele Larderel rămâne perplex și deconcertat la vederea acestei candori și ingenuități regăsite dintr-odată. Nu poate face altceva decât să-și ia adio... și aventura se termină brusc. Care erau de fapt intențiile Mariei? Larderel, desfrânat notoriu și aristocrat ruinat de jocurile de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de exemplu, el deschisese cartea la prima pagină și începuse să traducă, de parcă nu se întâmpla nimic, în vreme ce obrazul în flăcări al lui Lillișu probabil că îi frigea urechea: "În anul 79 după Iisus Hristos, erupția Vezuviului..." Mica societate schimbă, perplexă, priviri furișate. Drace! Existau prin apropiere niște vulcani. Visează cât e noaptea de lungă. Probabil același vis, și dimineața se trezește cu un sentiment de frustrare, care era și al visului. Vrea să facă ceva, dar nu-și aduce aminte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Într-un târziu, cineva invizibil deschise vizeta și le privi lung prin grilă. Silvia care, stând în plină lumină, nu-l distingea pe interlocutorul ei, explică precipitat ce le aducea acolo. Tăcere. Vizeta se închise. Se uitară una la alta perplexe: trebuiau să facă stânga-mprejur? Nu, după complicate manevre de încuietori și lanțuri, ușa grea se deschise și o călugăriță le invită să intre într-o încăpere austeră, cu pereții goi, ferestre care lăsau cu zgârcenie să treacă lumina și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
hipopotam. Fața i se făcuse stacojie, buzele și bărbia i se mișcau într-o vibrație crescândă, iar mâna dreaptă pipăia spasmodic tocul armei de la șold. Era apogeul crizei. În tot acest timp, militarul înlemnise, ca și noi, asistând neputincios și perplex la această izbucnire virulentă și cu nimic justificată. Însă când a văzut că încearcă insistent să scoată pistolul din toc, militarul a strigat deodată, cu toată forța de care era capabil: Tovarășe milițian, opriți-vă! Ce faceți?! Ce vreți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și veniseră ambii, de câteva ori, la noi la masă, cum și noi, În România, cu ani Înainte, chefuiserăm adesea În locuința lor, Împreună cu prietenul lor de-o viață, Ion Negoițescu! - și, la această abruptă Întrebare, eu m-am pierdut, perplex, și am renunțat la discuție; peste câteva zile, Însă, i-am propus o rubrică la Contemporanul - Ideea europeană, pe care a ținut-o, cu competența-i cunoscută, vreo doi-trei ani. M-am dus Însă „dincolo”, la noul sediu al Uniunii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ienicerii cu calpase de pâslă albă La finele lui Dechemvrie Turcii intră în Moldova? Soliman-pașa Solul papei și Veneției e în tabăra lui Ștefan Ștefan Vodă îl face boier pe Ionuț și-i dă moșie, el rămâne puțin uimit și perplex de noua situație. Ardealul e în sărbătoare după Podu-Înalt! 16 Ian. 1471. tăierea lui Negrilă Pah. și Isaiia Vist & Alexa stolnicu la Vaslui La 29 Aug. 1471 tăierea cinstitului cap al lui Sf. Ioan a fost mare cutremur, încât s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
remarc ușurința cu care indivizi destul de precari intelectualicește formulează, în deplină impunitate critică, verdicte cu privire la probleme care le depășesc nivelul de pregătire. Ușurința cu care sunt călcate în picioare eforturi oneste sau, dimpotrivă, sunt umflate reputații nemeritate mă lasă uneori perplex. Dau un exemplu personal, iertată fie-va lipsa de modestie: am scris, după cum știi, prima încercare de istorie tematică a literaturii române, iar un tânăr critic obscur, care nu s-a remarcat până acum prin nimic, o acuză, pe un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îl lansase ca pe un "Gorki al Balcanilor", girând pentru el la marile edituri și reviste literare ale vremii. Succesul acesta era, fără îndoială, nemaicunoscut în România vreunui contemporan, așa că privirile celor de acasă erau îndreptate spre romancier cu admirație perplexă dar și cu invidie răutăcioasă, dacă invidia poate fi cumva și altfel. Inițiatorii almanahului ar fi fost flatați, se-nțelege, dacă Panait Istrati i-ar fi onorat cu câteva pagini, care i-ar fi îndreptățit și la o campanie publicitară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care interlocutorul meu mi-a replicat că acel al treilea i-a povestit cum a stat el cu mine o noapte întreagă pentru a mă ajuta să completez în limba germană niște formulare importante și urgente pentru mine. Am rămas perplex, uitasem cu desăvârșire amănuntul acesta și m-a cuprins rușinea. De remarcat că fiecare dintre noi își amintește cu precădere ce a făcut el pentru alții. De unde și vorba românească: „La revedere, și n-am să uit niciodată tot ce
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
urechi a profesorului Gomoiu. „E poloneză - a lăudat-o profesorul -, o poartă minerii. E de la guvern, comandă specială.“ „Mă uitam, nimic altceva“, s-a scuzat Vasile B. „Văd eu că vă place“, a zis profesorul, deși Vasile B. avea expresia perplexă a unui voyeur prins asupra faptei. „Vă fac rost de una. Am promis, e sfânt!“ „Ei, nici chiar așa“, l-a temperat Vasile B. și lucrurile păreau să se fi oprit aici. Totuși, după o săptămână, s-a trezit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fi avut în fața lui un arierat mental, venindu-i totuși foarte greu să accepte că persoana în uniformă care vorbește este în posesia tuturor facultăților mentale. Ăăă... ăsta. Arătând spre obiectul ce-l țineam pe umeri. Cum?? Primarul a rămas perplex. Și acuma ce ai de gând să faci? Îi duc la sediu să le întocmesc proces-verbal, tovarășu' primar. Bine. Trec și eu pe-acolo imediat. Mare-i grădina Ta, Doamne! Zise primarul întorcându-se în birou. Trebuia să suportăm rigorile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
subiect. Doamna moașă, vă roagă mama să veniți repede că fată Miți! Doamna moașă, întreruptă brusc din starea de acalmie hipnotico-purificatoare, plutind pe valurile adormitoare ale muzicii ecleziastice greco-bizantine, n-a înțeles nimic din cele spuse de mine, privindu-mă perplex ca și cum ambele organe auditive i-ar fi fost inundate de un șuvoi de apă. S-a ridicat bătrânește de pe scaun și a oprit activitatea duhovnicească a cucernicilor slujitori ai Domnului înhămați în veșminte aurite frumos-mirositoare, întrebându-mă complet nedumerită: Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]