706 matches
-
Sălăvăstru • Discursul filosofic postmodern, Camelia Grădinaru • Dilthey sau despre păcatul originar al filozofiei, Radu Gabriel Pârvu • Dreptate distributivă și sănătate în filosofia contemporană, Loredana Huzum • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofia sistemelor normative. Dreptul și morala, Raluca Mureșan • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
trei cuvinte: "întoarcerea la subiect". O atare cotitură spre sine era necesară, credea Noica, mai peste tot: "în politică aceasta se numește falimentul teoriei (...) și primatul omului; în școală se numește "respectarea elevului"; în cunoaștere se numește "subiectivism"; în morală, "personalism"; chiar în teologie există o tendință de antropologism (...); iar știința însăși nu mergea și ea către un relativism, în sensul unei introduceri a factorului subiect în cunoașterea științifică?"79. Însă forma aceasta, deloc singulară, de (re)întoarcere la sine purta
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Revista de filosofie, nr. 1, București, 1994, p. 61. 744 Este vorba de filosofii precum empirismul constructiv al lui B. van Frassen, noua atitudine ontologică a lui A. Fine, realismul holist al lui S. Glymour, universalismul lui J. Habermas sau personalismul anomalistic al lui D. Davidson. 745 Angela Botez, op. cit., p. 62 746 Ibidem. 747 Teodor Dima, "Studiu introductiv" la Petre Botezatu, Cauzalitatea fizică și panquantismul, p. 8. 748 Angela Botez, "Lucian Blaga and the complementary spiritual paradigm of the 20th
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
originar al filozofiei, Radu Gabriel Pârvu • Dreptate distributivă și sănătate în filosofia contemporană, Loredana Huzum • Dreptatea ca libertate. Locke și problema dreptului natural, Gabriela Rățulea • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofia sistemelor normative. Dreptul și morala, Raluca Mureșan • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
singură ?tiin?? social? posibil?, de a fi de inspiră?ie nord-american? ?i de a pune practici �poli?iene?ți� �n serviciul clasei conduc?toare. Sociologia nu s-a bucurat de o bun? primire nici din partea filosofiei; nici existen?ialismul, nici personalismul n-au iertat sociologia care cerea �s? consider?m faptele sociale că lucruri� evacu�nd astfel subiec?îi ?i libertatea lor. C�ț prive?te Universitatea, profesorii acesteia n-au manifestat mult timp dec�ț dispre? pentru o disciplin? ambi
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
acestui curent. În opinia sa, există o latură de etnopedagogie fundamentată la rândul său pe etnopsihologie - ,,știință de bază pentru educarea și pentru conducerea politică a națiunii” - după care se desprinde o altă ramură intitulată pedagogia vocațională, fondată pe filosofia personalismului energetic, al cărei teoretician a fost chiar el. Abordând conceptul de vocație, Motru îl asimila cu o ,,chemare sădită în sufletul fiecărui om de destinul neamului din care face parte, în fiecare popor, o personalitate, creată de umanitate pentru a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cuprinsul acesteia regăsim un subtitlu semnificativ, Satul-temelia statului, în care pedagogul român invoca într-o manieră categorică o revenire la sat, la o ,,cultură țărănească prin valori create de țărani”. Fără discuție, acest capitol scoate în evidență influența poporanistă și personalismul energetic din ideile și tezele lui C. Rădulescu-Motru, deoarece în optica lui Petrescu lumea urbanului era nefirească. Cu o moralitate îndoielnică și neorganică pentru o doctrină educogenă sănătoasă a copilului sau a tânărului. În același timp, interesantă și corectă ni
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
ALE LUMII ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI XX 168 13. INTERESULUI CONTEMPORAN PENTRU ȘCOALĂ I SE OPUNE "DEȘCOLARIZAREA" 177 14. CONFRUNTĂRI ÎN FILOSOFIA EDUCAȚIEI 182 14.1. Neotomismul dezvoltarea omului ca expresie a unei voințe transcendente 182 14.2. Personalismul educația ca operă de caritate 186 14.3. Existențialismul educația ca proces de "trezire" 189 14.4. Critici aduse filosofiei pragmatice a educației 196 14.4.1. Perenialismul 196 14.4.2. Esențialismul 197 14.4.3. Reconstrucționismul 199 15
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
crescuți exclusiv pentru sat, spiritele de vocație din acest mediu vor trebui să se mulțumească cu manifestarea "vocației" lor în limitele satului în care s-au născut? Aceeași insistență asupra activității practice o întîlnim și în lucrarea cu caracter filosofic Personalismul energetic (1927). Potrivit acestei filosofii, în care persoana omenească ocupă locul central, personalitatea se desăvîrșește prin muncă: " Pretutindeni munca precede personalizarea" (36 b, p. 250). Personalitate energetică este omul creator în profesia sa. La o astfel de personalitate se ajunge
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ale elevilor și, pe aceasta bază, stabilește vocațiile acestora; în relația elev-educator primează grija pentru ,,trezirea inițiativei elevului" (36 b, p. 259); activitatea educativă se începe prin cultivarea aptitudinilor manuale și senzoriale; pe această bază se dezvoltă aptitudinile intelectuale; școala personalismului energetic este o școala a muncii; tipurile de școală sînt adecvate mediului economic ("Muntele și marea nu pot avea școli uniforme", 36 b, p. 260); școala secundară teoretică, aceeași pentru toți, va fi înlocuită cu o varietate de tipuri școlare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai de seamă curente filosofice pentru problemele educației; aproape fiecare dintre ele are și o teorie asupra direcției de devenire a ființei umane și a condițiilor optime ale acestei deveniri. Nu puține sînt curentele filosofice, dezvoltate în acest secol neotomismul, personalismul, existențialismul ș.a. care, considerîndu-se expresii ale umanismului contemporan, și-au elaborat o teorie asupra devenirii ființei umane și a educației sale; cum afirmarea acestor teorii s-a produs într-o perioadă de puseu al filosofiei marxiste, ele au cel mai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
noastră umană" (4, p. 320). Aceasta este opțiunea lui J. Maritain, unul din cei mai subtili filosofi ai acestui secol. Opțiune care, ca și în cazul altora, se cuvine să fie respectată, chiar și cînd nu este acceptată. 14.2. Personalismul educația ca operă de caritate Deși s-a conturat ca un curent filosofic în secolul XX, rădăcinile personalismului se află împlîntate în secolul al XIX-lea, în filosofia germană; aici, cu prilejul unor dispute teologice, a fost folosit pentru prima
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acestui secol. Opțiune care, ca și în cazul altora, se cuvine să fie respectată, chiar și cînd nu este acceptată. 14.2. Personalismul educația ca operă de caritate Deși s-a conturat ca un curent filosofic în secolul XX, rădăcinile personalismului se află împlîntate în secolul al XIX-lea, în filosofia germană; aici, cu prilejul unor dispute teologice, a fost folosit pentru prima dată termenul de personalism. Dreptul de cetate filosofică l-a dobîndit însă prin lucrarea lui CH. RENOUVIER Le
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de caritate Deși s-a conturat ca un curent filosofic în secolul XX, rădăcinile personalismului se află împlîntate în secolul al XIX-lea, în filosofia germană; aici, cu prilejul unor dispute teologice, a fost folosit pentru prima dată termenul de personalism. Dreptul de cetate filosofică l-a dobîndit însă prin lucrarea lui CH. RENOUVIER Le Personnalisme (1903) care face din persoană categoria fundamentală a concepției sale despre lume și viață. Pentru el, lumea este construită dintr-un ansamblu de forțe, de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
altele, se acordă în virtutea unei armonii prestabilite, vrute și conduse de Dumnezeu. Sub aspect moral, Renouvier considera persoana, ca și Im. Kant, totdeauna ca scop; iată un motiv pentru care personaliștii consideră concepția lor expresie a umanismului. De la începuturile sale, personalismul s-a manifestat ca o filosofie idealistă, de inspirație creștină, care reia unele idei ale teologiei și spiritualismului medieval sau modern (9, p. 47; 10, p. 21). Deși, în deceniile următoare, personalismul s-a depărtat destul de mult de tezele renouvieriste
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
concepția lor expresie a umanismului. De la începuturile sale, personalismul s-a manifestat ca o filosofie idealistă, de inspirație creștină, care reia unele idei ale teologiei și spiritualismului medieval sau modern (9, p. 47; 10, p. 21). Deși, în deceniile următoare, personalismul s-a depărtat destul de mult de tezele renouvieriste, el s-a considerat o filosofie în al cărei centru se află persoana cu valorile ei ("persoana sacră"), o filosofie care se menține într-o strînsă legătură cu teismul. În literatura filosofică
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o filosofie în al cărei centru se află persoana cu valorile ei ("persoana sacră"), o filosofie care se menține într-o strînsă legătură cu teismul. În literatura filosofică se vorbește de existența mai multor tendințe personaliste și chiar de atîtea personalisme cîți personaliști sînt. Se păstrează totuși suficiente note comune care permit recunoașterea apartenenței la aceeași tendință filosofică. Pentru personalismul francez din deceniile trecute, Gh. Vlăduțescu propunea gruparea filosofilor în aripa dreaptă și aripa stîngă (10, pp. 13-14). Această clasificare are
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
într-o strînsă legătură cu teismul. În literatura filosofică se vorbește de existența mai multor tendințe personaliste și chiar de atîtea personalisme cîți personaliști sînt. Se păstrează totuși suficiente note comune care permit recunoașterea apartenenței la aceeași tendință filosofică. Pentru personalismul francez din deceniile trecute, Gh. Vlăduțescu propunea gruparea filosofilor în aripa dreaptă și aripa stîngă (10, pp. 13-14). Această clasificare are avantajul de a pune concepția acestui curent filosofic în directă relație cu lumea contemporană și de a surprinde orientarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
propunea gruparea filosofilor în aripa dreaptă și aripa stîngă (10, pp. 13-14). Această clasificare are avantajul de a pune concepția acestui curent filosofic în directă relație cu lumea contemporană și de a surprinde orientarea lor socială. Astfel, aripa dreaptă a personalismului îi cuprinde pe LUCIEN LABERTHONNIÈRE, GABRIEL MADINIER, MAURICE NÉDONCELLE, iar aripa stîngă pe EMMANUEL MOUNIER, J. LACROIX, J. M. DOMENACH. Dezvoltînd și ei o filosofie creștină, aceștia din urmă evită totuși exagerările mistice și iraționaliste ale celorlalți; își propun să
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mistice și iraționaliste ale celorlalți; își propun să țină mai mult seama de omul real, concret "cu individualitatea sa, nedivizat în comunitatea în care trăiește și neînseriat sau inventariat ca un lucru oarecare" (10, p. 7). Există însă adepți ai personalismului și în alte țări (S.UA. E. S. BRIGHTMAN, R. F. FLEWELLING Anglia, Italia, Belgia, Austria). Personalismul, îndeosebi aripa stîngă franceză, se consideră a fi o filosofie deschisă către realitate, către realitatea socială contemporană care, după aprecierea sa, a favorizat
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
individualitatea sa, nedivizat în comunitatea în care trăiește și neînseriat sau inventariat ca un lucru oarecare" (10, p. 7). Există însă adepți ai personalismului și în alte țări (S.UA. E. S. BRIGHTMAN, R. F. FLEWELLING Anglia, Italia, Belgia, Austria). Personalismul, îndeosebi aripa stîngă franceză, se consideră a fi o filosofie deschisă către realitate, către realitatea socială contemporană care, după aprecierea sa, a favorizat manifestarea puternică a individualismului și a dus la dezumanizarea omului. În concepția lui E. Mounier figura cea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
consideră a fi o filosofie deschisă către realitate, către realitatea socială contemporană care, după aprecierea sa, a favorizat manifestarea puternică a individualismului și a dus la dezumanizarea omului. În concepția lui E. Mounier figura cea mai proeminentă a acestei filosofii personalismul este o concepție antiindividualistă, care vrea să se apropie de omul simplu, vrea să-l ajute spre a se împlini ca persoană, ca persoană liberă și creatoare. Tocmai această aspirație spre eliberarea omului a stat la baza orientării sale spre
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
antiindividualistă, care vrea să se apropie de omul simplu, vrea să-l ajute spre a se împlini ca persoană, ca persoană liberă și creatoare. Tocmai această aspirație spre eliberarea omului a stat la baza orientării sale spre un "dialog" al personalismului cu marxismul. Em. Mounier și J. Lacroix credeau atunci, în anii '30 în valoarea teoretică și practică a marxismului, relevîndu-i "dimensiunea umanistă". Ei nu erau de acord însă cu rolul pe care marxismul îl atribuia condițiilor materiale în devenirea ființei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unul dintre acei filosofi catolici care au respins neotomismul, mai ales pentru orientarea sa raționalistă, pentru subaprecierea altor modalități de cunoaștere. Dar, ca și discipolii Aquinatului, filosoful și pedagogul francez subordonează și el înțelegerea revelației. Spre deosebire de aripa de stînga a personalismului francez, Laberthonnière restrînge aria preocupărilor filosofice la "viața conștiinței", la înțelegerea a "ceea ce sîntem" și "ceea ce trebuie să devenim". Omul este și trebuie să fie, în concepția sa, iubire și caritate, deschis mai întîi spre divinitate, apoi către sine ca
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
decît pentru a-i furniza copilului mijloacele "pentru a se lua în propria sa posesie" (11, p. 49). Dar actul educației, ca și alte acțiuni umane adaugă Laberthonnière -, se înfăptuiește prin cooperarea voinței umane cu "grația divină". Și iată cum personalismul se întîlnește cu neotomismul în considerarea grației divine drept ceva imanent actului educațional. Are însă un element în plus: ideea de caritate care împacă autoritatea educatorului cu libertatea elevului. În aceste condiții, autoritatea, decurgînd din "grația divină", nu mai este
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]