105,959 matches
-
pentru o mai bună legitimitate a discursului său, iată ce scrie criticul în respingerea acuzației de plagiat adusă lui Eugen Barbu: "Un asemenea roman șde consumț își poate permite orice preluare: singura condiție este ca autorul lui să aibă acea personalitate care să fascineze scriitorul ș...ț Poate fi numită plagiat copierea unui text el însuși nesemnificativ, căruia nu i se acordă prin copiere o semnificație superioară textului copiat. Un mare scriitor nu va plagia niciodată, nici chiar atunci când va copia
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
a afirmat în sensul platitudinii senzaționalului, a "enigmei" sale, ci, dimpotrivă, de-o sporire a acesteia, de factură paradoxală, tocmai grație operației de decriptare. Mentorul Sburătorului devine mai apropiat de cititor, oarecum mai familiar, prin descoperirea unor centri vitali ai personalității sale, care, deși intuiți, n-au atras pînă acum atenția în chip expres, probe ale unei organicități general umane, nu neapărat demne de-a fi mitizate, cît mai curînd realiste, demitizante. E o intimizare, o "îmblînzire" a ființei înaintașului, ce
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
deșertăciunea, pe guraliv, mâncărimea de limbă. De aceea oratorul poate avea o valoare permanentă, retorul numai una trecătoare, limbutul, nici-una". Triada maioresciană își are perechea în viața politică: aici întâlnim oameni de stat, oameni politici, politicianiști. Omul de stat este personalitatea cu vederi largi, capabilă să judece situațiile în sine și să înțeleagă liniile de evoluție pe termen lung, personalitatea care în momentele cruciale, favorabile sau nu, acționează în sensul interesului național, adică personalitatea care, gândind imperativele timpului, reușește împlinirea cadrului
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
nici-una". Triada maioresciană își are perechea în viața politică: aici întâlnim oameni de stat, oameni politici, politicianiști. Omul de stat este personalitatea cu vederi largi, capabilă să judece situațiile în sine și să înțeleagă liniile de evoluție pe termen lung, personalitatea care în momentele cruciale, favorabile sau nu, acționează în sensul interesului național, adică personalitatea care, gândind imperativele timpului, reușește împlinirea cadrului politic pentru exprimarea cât mai deplină a spiritului și vocației naționale; pentru un om de stat interesul de partid
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
oameni politici, politicianiști. Omul de stat este personalitatea cu vederi largi, capabilă să judece situațiile în sine și să înțeleagă liniile de evoluție pe termen lung, personalitatea care în momentele cruciale, favorabile sau nu, acționează în sensul interesului național, adică personalitatea care, gândind imperativele timpului, reușește împlinirea cadrului politic pentru exprimarea cât mai deplină a spiritului și vocației naționale; pentru un om de stat interesul de partid și ambiția personală trec în plan secundar, iar în unele cazuri se estompează în
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
ordin general și incapabil să le înțeleagă. Din rândul acestei categorii se recrutează cu precădere oportuniștii; și ei rămân structural oportuniști chiar dacă se mențin în aceiași formație, căci statornicia lor nu este decât efect de conjunctură și expresia lipsei de personalitate. In decursul istoriei moderne România a beneficiat de personalități care aveau anvergura unor oameni de stat; numai așa se explică modernizarea rapidă a unei țări care a fost smulsă timp de mai multe secole spațiului de civilizație căruia îi aparținea
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
acestei categorii se recrutează cu precădere oportuniștii; și ei rămân structural oportuniști chiar dacă se mențin în aceiași formație, căci statornicia lor nu este decât efect de conjunctură și expresia lipsei de personalitate. In decursul istoriei moderne România a beneficiat de personalități care aveau anvergura unor oameni de stat; numai așa se explică modernizarea rapidă a unei țări care a fost smulsă timp de mai multe secole spațiului de civilizație căruia îi aparținea prin vocație și tradiție: o țară dominată de moravuri
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
europeană" a țării. ăuritorii unirii de la 1919 au acționat în convergență; inimicițiile politice și personale au dispărut atunci când țara s-a aflat în primejdie: Regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Alexandru Marghiloman și generalul Alexandru Averescu, ultimii trei adversari politici ireductibili, dar personalități politice responsabile cu anvergură de oameni de stat, au încheiat în 1917 un protocol prin care își împărțeau rolurile și precizau acțiunile care urmau să le întreprindă. Si-au transmis unul altuia ștafeta, și-au asumat responsabilități și riscuri, dând
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
s-a pus din nou chestiunea readucerii României la spațiul de civilizație și mentalitate european. Din nefericire, până acum n-au mai apărut ca în alte clipe similare de-a lungul istoriei noastre oameni se stat; a existat o singură personalitate înzestrată cu asemenea calități, Corneliu Coposu; vârsta înaintată și avatarurile vremurilor l-au împiedicat să joace rolul pe care ar fi meritat să-l joace în slujba țării. în schimb, am avut câțiva oameni politici și enorm de mulți, o
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
Ion Iliescu este om de partid și nu om de stat se vede și din faptul că a ținut să candideze pentru un fotoliu de senator și să intre în bătălie pentru conducerea PSD. Nu cunosc vreun caz când o personalitate politică, după ce a fost în fruntea statului, să revină în poziții politice inferioare. Ni-l imaginăm pe generalul De Gaulle revenind în arena politică pentru a vâna un loc în parlament după ce n-a mai fost președintele Franței? O personalitate
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
personalitate politică, după ce a fost în fruntea statului, să revină în poziții politice inferioare. Ni-l imaginăm pe generalul De Gaulle revenind în arena politică pentru a vâna un loc în parlament după ce n-a mai fost președintele Franței? O personalitate ajunsă pe treapta supremă a cursului onorurilor poate și are datoria în situații excepționale să accepte misiuni de mare importanță pentru țară. Atât și nimic mai mult! Chestiune mai ales de statură politică și abia apoi de demnitate personală. Prin
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
propriu. Cu alte cuvinte, un capitalism sub strict control politic și un electorat menținut într-o stare de spirit și mentalitate socialistă. Dar, România are nevoie de cu totul altceva. e scena politică a apărut aproape pe neașteptate o nouă personalitate: Traian Băsescu. Cunoscut ca un ministru eficace, un om tranșant care n-a ezitat să demisioneze din parlament pentru a se putea pune la dispoziția justiției, fostul primar general al capitalei și-a dovedit din plin anvergura în timpul campaniilor electorale
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
de a ne face să înțelegem realitatea cotidiană a anilor 1945-1948, speranța care îi anima pe mulți, făcîndu-i să nu observe dinții fiarei aflate deja la pîndă. În felul acesta înțelegem mai bine cum a fost posibil ca multe dintre personalitățile politice și culturale din perioada interbelică să-și amîne plecarea salvatoare din țară pînă cînd aceasta nu a mai fost posibilă, ele ajungînd să își găsească sfîrșitul în temnițele comuniste. Descrie, perfect credibil, Gabriel Dimisianu, atmosfera optimistă a României din
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
o facă mai târziu, Camil mi s-a fixat în atenție prin această spaimă admirativă de tot ceea ce făcea; ca tuberculoșii ce se complac în propria sudoare, tânărul meu prieten îmi părea menit de a se răsfăța în propria-i personalitate". Criticul, nu întru totul confiscat de rea-voință, dar nici eliberat vreodată de ironia mușcătoare, spera ca nervii încordați ai scriitorului să se destindă dacă nu după catastrofa Mioarei, măcar după succesul meritat al romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
fost o ingratitudine răspunsul violent al lui Camil Petrescu? În principiu - nu, dar prin unele din excesele lui - da. Camil Petrescu are în vedere numai Memoriile lui E. Lovinescu, ca țintă directă, dar își extinde de aici contestarea asupra întregii personalități a criticului. Cea mai mare parte a răspunsului camilpetrescian este ocupată cu denunțarea mecanismului de ficționalizare a memoriilor lovinesciene, având drept consecință denaturarea portretelor, inautenticitatea lor, invenția în marginea realității până la calomnie. Semnalul critic al prozatorului ar merita comentat mai
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
său? Dar asta ar însemna să subestimăm furia unui scriitor jignit, nervozitate imposibil de zăgăzuit în fraze onorabile. În răspunsul său, Camil Petrescu depășește cu prea puțin cadrul limitat al Memoriilor, deși se străduiește să extindă aria contestației la întreaga personalitate lovinesciană. Nu era cel mai bun lucru să se întoarcă la faza impresionistă a criticului, de care el însuși s-a despărțit. Prozatorului îi displace profund speculația despre sursa muzicală a ideilor, vituperând necruțător: "în sens clinic numai cretinii și
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
pună pe sine în ipostaze intelectuale inadmisibile (nici pînă astăzi nu știu dacă unele dintre ideile pe care le formula reprezentau propria sa convingere sau juca rolul avocatului diavolului), pentru a-și întărîta "adversarul" și pentru a spori dinamismul dezbaterii. Personalități culturale de toate vîrstele și de toate calibrele intelectuale au încercat, în timp, să repete succesul lui Iosif Sava (Sava însuși era la vremea respectivă comparat cu și mai celebrul Bernard Pivot). Performanța nu a mai putut fi însă reeditată
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
televiziunea română își va descoperi propriul ei Bernard Pivot. Robert Șerban este un (încă) tînăr poet din Timișoara care, de cîțiva ani, realizează la un post local de televiziune un talk-show pe teme culturale intitulat A cincea roată. Patru sute de personalități ale culturii contemporane s-au perindat în ultimii ani pe la microfonul postului Analog TV, emisiunea fiind premiată, la nivel național, la această categorie de programe de televiziune. Cu toate acestea, cu excepția timișorenilor, puțini români au avut șansa să vizioneze vreuna
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
puțini români au avut șansa să vizioneze vreuna dintre producțiile realizate de Robert Șerban. Cum se explică succesul acestui program cultural? Unele concluzii se pot deduce din lectura cărții A cincea roată, în care autorul reproduce discuțiile cu cincisprezece dintre personalitățile care au participat la emisiunea sa: Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Al. Cistelecan, Sorin Dumitrescu, Șerban Foarță, Gabriel Liiceanu, Mircea Mihăieș, Andrei Pleșu, Cristian Tudor Popescu, Călugărul Savatie (Ștefan Baștovoi), Petre Stoica, Mihai Șora, Pavel Șușară, Cornel Ungureanu, Vlad Zografi. Sînt
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
cultural. Nu tot ce trece "pe sticlă" merge însă și într-o carte. Volumul cuprinde multe elemente firești în emisiunile de televiziune, care însă ar trebui să lipsească dintr-un volum tipărit: partea introductivă, cu salutul prezenței în studio a personalității respective, aluziile la emisiunile anterioare, unele elemente de oralitate. Elocventă este în acest sens discuția despre calitățile vocale, de interpret de romanțe, ale lui Andrei Pleșu. Din context, reiese că în emisiunea care l-a avut ca invitat, a fost
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
stătea Miriam Răducanu și fără să vreau mi-am reamintit de frumoasele ei creații în acest gen. De asemenea, coregrafia unor piese de grup, precum cea din Kaly Yuga este diluată, fără coerență, fiindu-mi greu să recunosc în ea personalitatea plastică specifică coregrafului, în continuare aflat în derută interioară. Luată separat piesa A quoi bon? este o propunere și o realizare interesantă, atât prin coregrafie, cât și prin interpretarea Sandrei Mavhima și a lui Gabriel Luca. Sandra Mavhima are calități
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
zburdalnice vise parte nu mai ai, nemeritosule! Fantastic visai, cu jumătate de veac în urmă, victimă ce te afli a longevității, ei bine, acum nici de coșmaruri nu vei mai avea parte! O, acele perfect regizate coșmaruri pe care elevate personalități le "aștern" pe hârtie, mascată aluzie la nesuferite fețe ale realității, dacă nu calea dreaptă spre noi genuri ale artei, în tot mai reușita izbândă a acesteia la capitolul necomunicării. Da, câte nobile firi de către viață înșelate, de către comunitate dezamăgite
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
pe crestele somniei Mihail Sebastian se afla când în societatea prințului Nicolae, când în fruntea unei manifestații naziste, ba chiar vis-ŕ-vis de Adolf Hitler în persoană. Cea mai elementară analiză grăia că avea cu siguranță ceva de împărțit numai cu personalități de frunte. Visul pe care l-am făcut eu n-a fost un coșmar - deci nu coboram în maximă grabă, de-abia atingând frunzele veștede ale măgurii, cu oribila conștiință a crimei, altfel perfectă, nici nu mă piteam, urmărit de
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
tot teatrul wagnerian: "lupta trupului cu sufletul, a iadului cu cerurile". Păcatul voluptății răvășitoare pentru omul iubit este răscumpărat de Elisabeth prin sacrificiu pios. Contrastul vehement este în cântul și alura feminin contrastantă a celor două artiste. Ele sunt două personalități și considerabila diferență este necesară. Venus (Szilfŕi Marta), voce importantă cu evoluții în registre frapante, țâșnind provocator în ambianța ei de văluri roșii și lumini purpurii. Elisabeth (Felber Gabriela), mai rar portret atât de subtil în muzicalitate, eleganță. Femeia care
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
nu se simțea bine decît într-un climat în care putea aplica lovituri după bunul său plac (se cuvine a desluși aci și o revanșă a servilismului în fața ierarhiei partidului-stat) și în care putea domni peste inși obedienți, lipsiți de personalitate, capabili de necurmate umilințe. Plăcerea sa de-a umili de cîte ori i se ivea ocazia îl reprezenta. îmi aduc aminte cu amuzament de cele două vizite pe care i le-am făcut, în jurul anului 1970, cînd, redactor fiind al
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]