68,369 matches
-
sa de proză artistică, oscilând între înclinațiile romantice și apetențele realiste. Călător infatigabil prin întreaga țară, din Bucovina și Basarabia până în Maramureș sau Dobrogea, Nicolae Iorga își adună impresiile în câteva sute, dacă nu mii de pagini. El are o perspectivă universalistă a furnicarului uman care este întregul glob, pentru că oferă o imagine vie a diversității peisajelor și figurilor, a instituțiilor și pulsiunilor vitale, a ocupațiilor și a schimbărilor, în note de călătorie din Germania, Italia, Bulgaria, Turcia, Serbia, Franța, Polonia
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
rasiale, fragmentarea societății pe ocupații și reflexe morale, panoramarea satelor, orașelor și mănăstirilor, distingerea între viața religioasă, viața politică, viața comercială, viața culturală etc. Dar ceea ce e esențial pentru prozatorul Nicolae Iorga este surprinderea palpitului de viață. Dacă pentru istoric perspectiva se constituie în bibliotecă și în arhive, din cărți și documente, pentru călător viziunea ia naștere din reconstituirea peisajului, mișcarea personajelor și organizarea tuturor elementelor de viață sesizată în direct într-un tablou pitoresc, debordând de adevărul prins la fața
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
doar rezultatul proverbialei vanități locale (,Tot Banatu-i fruncea", nu-i așa?) sau, mai rău, tenebroase strategii secesioniste, nu a mai fost decât un pas, pe care mulți l-au făcut cu deplină seninătate. La prima vedere, geografia literară presupune abandonarea perspectivei diacronice în radiografierea unui peisaj literar (aceasta rămâne apanajul exclusiv al istoriei literare) și chiar renunțarea la criteriul estetic în judecarea operelor literare, în favoarea unei nu se știe cât de productive perspective de inventar, în care singurul criteriu care contează
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
seninătate. La prima vedere, geografia literară presupune abandonarea perspectivei diacronice în radiografierea unui peisaj literar (aceasta rămâne apanajul exclusiv al istoriei literare) și chiar renunțarea la criteriul estetic în judecarea operelor literare, în favoarea unei nu se știe cât de productive perspective de inventar, în care singurul criteriu care contează pare a fi cel cantitativ. În spirit postmodern, geografia literară nu ar mai miza pe o viziune centralizată și ierarhii axiologice, ci pe scoaterea în evidență a legăturilor rizomice care se stabilesc
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
p. 255). Studiul lui Cornel Ungureanu Geografia literaturii române, azi oferă șansa înțelegerii evoluției organice a literaturii și culturii într-un spațiu definit, în funcție de toți factorii de influență: evoluția istorică și politică, modelele culturale dominante, compoziția etnică etc. Din această perspectivă, Banatul este un spațiu al multiculturalității și al plurilingvismului, o zonă de interferență a culturilor central europene și mediteraneene, un continuu dialog între culturi și spiritualități, de pe urma căruia toată lumea are de câștigat. Cititorul cărților care compun această sinteză are șansa
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
o apreciere psihosocială a evenimentului muzical în sine. Ar fi, poate, prea fastidios. Aspectele obiective merită a fi observate. Momentele muzicale considerate drept eveniment artistic, serile de muzică petrecute la Ateneu sau la Sala Radio pot fi apreciate fie din perspectiva publicului, fie din aceea a protagoniștilor, a dirijorului, a solistului, cei care propun un anume program de concert, fie din perspectiva instituției, sau din aceea a muzicienilor ansamblului orchestral. Toate aceste determinări trebuiesc observate pentru a aprecia natura evenimentului în
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
considerate drept eveniment artistic, serile de muzică petrecute la Ateneu sau la Sala Radio pot fi apreciate fie din perspectiva publicului, fie din aceea a protagoniștilor, a dirijorului, a solistului, cei care propun un anume program de concert, fie din perspectiva instituției, sau din aceea a muzicienilor ansamblului orchestral. Toate aceste determinări trebuiesc observate pentru a aprecia natura evenimentului în spațiul muzical artistic determinat, în spațiul vieții noastre de concert. Spre deosebire de spectacolul teatral, de operă, de dans, spre deosebire de spectacolul atât de
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
pictate în culori calde, umbrele, verdeață... Un an mai târziu, Munch pictează Seara pe strada Karl Johan, un tablou de dimensiuni semnificativ mai mari. Strada și casele sunt aceleași doar privite din direcție opusă. Clădirile capătă însă o alură amenințătoare. Perspectiva este aproape blocată de un grup de personaje îmbrăcate în culori întunecate, cu ochii măriți, trăsături stranii, neindividualizate ce te duc cu gândul la caractere similare plăsmuite de James Ensor. În locul unui pașnic peisaj urban, ești confruntat cu o atmosferă
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
Cullin. E deja un truism faptul că în literatura pentru copii - și apoi în desenele animate - mocnește un subconștient extrem de violent, dar povestea lui Lewis Carroll e cel mai bun exemplu, dacă nu chiar o frescă a acestuia. Citită din perspectiva adultului, te simți la mila unui arbitrar haotic și crud, aproape de romanul gotic (o fetiță căreia e cît pe ce să i se taie capul nu mai pare brusc atît de amuzant). Exact această senzație transpiră din filmul lui Gilliam
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
critic, cu ludicul, cu tristețile și bucuriile unor izbînzi, ale unor eșecuri. Este un discurs secondat de un exrcițiu al sincerității față de povestea împărtășită de-a lungul unor pagini care au însemnat, pentru autor, un alt fel de travaliu. Alte perspective din care s-a privit și și-a privit drumul. Nu am găsit nici accente de teribilism, nici ale unei aroganțe despre care mulți sporovăiesc superficial și care, uneori, s-a manifestat doar atunci cînd artistul s-a simțit atacat
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
de lucru (Enciclopedia lui Florin Manolescu, cartea publicată de Eva Behring) și cu punctarea întârzierilor în reunificarea canonului, prin joncțiunea celor două entități fracturate de comunism. Dincolo însă de aceste abordări de insider, consistența volumului de față e dată de perspectiva autorului, cu unitatea și miza ei comprehensivă. Există două accepții ale istoriei, reamintește Mircea Anghelescu, istoria ca succesiune de evenimente ce se petrec "în afara noastră, antrenându-ne pe neștiute într-un vârtej implacabil asupra căruia nu avem nici o putere", și
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
unii dintre noi, surpriza. Ceea ce ne apare în prezent ca realitate istorică încremenită în efigie ori reper mitologic fix reprezintă, în fapt, rezultanta unui complex de factori, finalul unui joc de negociere semantică și simbolică. Foarte instructivă este, din această perspectivă, introducerea lui Tudor Vladimirescu în șirul greu al marilor figuri naționale. În Mitologie și istorie, autorul rezumă întregul proces mitologizant, cu nota inedită că Tudor Vladimirescu a intrat în folclor încă din timpul vieții și a fost preluat mult mai
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
este un sculptor romanic - un poet al materiei grele și al formelor abia întrezărite, pe a căror fundație urmează să se ridice angulozitățile și broderiile gotice. Deși, în ordine cronologică, cel mai tînăr din marea noastră galerie de sculptori, în perspectiva cronologiei formelor Apostu este cel mai bătrîn, este de o vîrstă cu materia însăși. Paciurea îi este nepot, Anghel strănepot, iar Brâncuși duce, în special prin Pasărea în văzduh, pînă la ultimile consecințe, marele lui gest fecundator. Intocmai ca în
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
cuiva, deja, celebru. Azi, consimt că am cochetat excesiv cu ideea "donquijotismului". N-am făcut prea multe progrese în privința groazei de ridicol. Și azi mă crispează teama că mă pot face de râs, deși bătrânețea mi-a dat o altă perspectivă asupra vanităților. Nu cred nici că sunt capabil de "mari" gesturi donquijotești. Adevărul e că toată viața mi-a fost mai ușor să "nu vreau" decât "să vreau ceva". N-am vocație de aventurier. Mi-a devenit, însă, din ce în ce mai limpede
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
pare întemeiată și faptul explicabil: realitatea politică actuală este o reeditare halucinantă a celei fixate de dramaturg. Am auzit recent o butadă ingenioasă: "Sărmanul Caragiale, e alcătuit numai din citate!" A-i invoca obsesiv "actualitatea" înseamnă totuși o falsificare a perspectivei. Se sugerează, involuntar, un provizorat. Este ca și cum am spune: e actual astăzi, dar n-a fost ieri sau nu va mai fi mîine. Prezumții, evident, absurde, dar ele sînt generate spontan prin simpla rostire a cuvîntului respectiv. Astfel stînd lucrurile
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
merg duminica la pescuit, alții la film, alții la munte, alții... la biserică. Acest mod de a gândi presupune, în subsidiar, faptul că „religia“ (credința) este doar una dintre multele credințe pe care inșii le posedă la un moment dat - perspectiva seculară - ceea ce, din perspectivă religioasă este complet eronat și tendențios. Căci din acest punct de vedere, credința este „identitatea“ constitutivă cea mai importantă, cea care modelează conștiința și definește inserția omului în realitatea (și) socială. Sofismele liberei cugetări - căci sofisme
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
alții la film, alții la munte, alții... la biserică. Acest mod de a gândi presupune, în subsidiar, faptul că „religia“ (credința) este doar una dintre multele credințe pe care inșii le posedă la un moment dat - perspectiva seculară - ceea ce, din perspectivă religioasă este complet eronat și tendențios. Căci din acest punct de vedere, credința este „identitatea“ constitutivă cea mai importantă, cea care modelează conștiința și definește inserția omului în realitatea (și) socială. Sofismele liberei cugetări - căci sofisme sunt - odată înlăturate, nu
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
domeniile individuale sunt din ce în ce mai specializate. Pe măsură ce disciplinele devin din ce în ce mai complexe, ele necesită și mai multe cunoștințe, tocmai de aceea o mână de ajutor venită din partea cetățenilor, a amatorilor, nu poate strica. În mare, ei pot oferi o nouă informație sau perspectivă care nu va fi validată decât de oamenii de știință. Cu alte cuvinte, oricât de mult va lucra un amator, în studiu nu va apărea numele lui, ci cel al unui cercetător coordonator. Pe de altă parte, nu trebuie să
10 predicţii ştiinţifice pentru 2014 şi anii ce vor urma [Corola-blog/BlogPost/94257_a_95549]
-
în 1848. Pseudo-intelectuali și pseudoistorici români au grijă să pună vălul peste această parte a istoriei transilvănene plină de sângele românilor. De ce? Cui servește să fim în ceață și neștiutori? Nouă, românilor, sigur nu ne folosește. “In Harghita si Covasna perspectivele sunt foarte sumbre: speranțele se sting pe zi ce trece” Ce soarta prevezi românilor din zona atât de încercată pe care o reprezinți? Cum crezi că ar putea fi apărați mai bine? Perspectivele sunt foarte sumbre. Speranțele se sting pe
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
nu ne folosește. “In Harghita si Covasna perspectivele sunt foarte sumbre: speranțele se sting pe zi ce trece” Ce soarta prevezi românilor din zona atât de încercată pe care o reprezinți? Cum crezi că ar putea fi apărați mai bine? Perspectivele sunt foarte sumbre. Speranțele se sting pe zi ce trece. O spun cu tristețe dar nu cu deznădejde. Tinerii români părăsesc zona. Cei rămași ori se grupează în medii românești, în insule românești, ori părăsesc și ei zona cu timpul
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
a creierului. Fără ca noi să ne dăm seama, creierul schimbă în mod continuu atenția între cele două imagini; această situație poartă numele de „rivalitate binoculară”. Așa se explică de ce atunci când privim iluzii optice precum cubul Necker vedem de fapt două perspective diferite, pe rând. Cei mai mulți oameni văd fața cubului pe latura din stânga jos și nu pe cea din dreapta sus. Explicația cea mai plauzibilă o reprezintă tendința firească de a vizualiza lucrurile de deasupra, poziție din care este vizibila fața superioară a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
pe rând. Cei mai mulți oameni văd fața cubului pe latura din stânga jos și nu pe cea din dreapta sus. Explicația cea mai plauzibilă o reprezintă tendința firească de a vizualiza lucrurile de deasupra, poziție din care este vizibila fața superioară a acestora. Perspectiva de jos asupra lucrurilor este mult mai rar întâlnită, astfel că de cele mai multe ori creierul alege să considere ca se vizualizează cubul de sus. Jack Pettigrew a descoperit că, atunci când râdem, procesul care în mod normal ne permite să vedem
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
Eveniment de înaltă ținută intelectuală, unicat în peisajul cultural bucureștean, suita de serate „Eminescu, jurnalistul” continuă tradiția evocărilor dedicate Conștinței Naționale din perspectiva dimensiunii ziaristice, și nu numai, a creației sale. Sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, în cadrul elegant al Institutului Cultural Român din Aleea Alexandru, nr. 38, București, a avut loc luni, 12 decembrie, la orele 18:00 o nouă ediție
SERATA ”EMINESCU JURNALISTUL” DECEMBRIE 2016 [Corola-blog/BlogPost/94338_a_95630]
-
prezenți au primit covrigi, mere și nuci, așa cum e datina la români. Serata „Eminescu, jurnalistul” încheie, cu această ultimă ediție din decembrie 2016, un an fructuos. Este un an în care UZPR a reliefat în variate moduri, și din diverse perspective, anvergura personalității tutelare a culturii române. Pentru Eminescu presa a fost o tribună și o modalitate de luptă civică, patriotică, morală și națională. La mulți ani! CORINA VLAD DIACONESCU
SERATA ”EMINESCU JURNALISTUL” DECEMBRIE 2016 [Corola-blog/BlogPost/94338_a_95630]
-
constante, revelate, care, odată interiorizate, au și rolul de a unifica toate valorile cuprinse de conștiința omului. Ea este importantă pentru copii și elevi atât ca sentiment, cât și ca logică de explicare a lumii. Disciplina religie le oferă copiilor perspectiva comuniunii veșnice cu Dumnezeu și cu semenii, mai ales că aceștia nu pot înțelege complet un fenomen fără finalitate. Ea le propune modele vii de bunătate și sfințenie, necesare în viața personală și comunitară. Educația religioasă trebuie asigurată copilului din
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]