820 matches
-
să-i fut astăzi și mâine! Țigara căzuse pe pantof, arsese pantoful și acum îi arsese piciorul de zece mii de ori mai tare decât oricare ciupercă din lume. Heruvimul se uita dezgustat, prin alți ochelari de soare și prin bretonul perucii roșcate, la mongoloidul scârbos care sărea într-un picior, cu un buchet de garoafe în mână și cu o țigară în gură. Țigara mai ales îl dezgustase pe Horațiu dintotdeauna. Doamna Popa a fost foarte încântată să-l primească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pe două coloane cartea. În cămăruța în care se trezise a doua oară la viață Mariana, acum se trezea a doua oară (azi) la viață Horațiu. Cu o fleică rece pe creștetul roșcat (Mariana nu se prinsese că Horațiu poartă perucă), heruvimul mai avea încă o durere zdravănă și, precum se va vedea mai târziu, un cucui impresionant. Stele verzi îl făceau să empatizeze, pentru a doua oară astăzi, cu Tom. - Ce s-a întâmplat? - A aruncat bețivul ăla cu halterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
liniștească pe băiatul ăsta, să nu facă vreo plângere. - Uite niște varză călită. Carne n-are, da dacă vrei pot să prăjesc fleica aia. Horațiu simți privirea ei fix unde-l lovise fierul și-și scutură capul, aruncând fleica și peruca și eliberându-și cârlionții blonzi. - Nu, mulțumesc. Țin post. - Serios? Păi suntem în octombrie, ce post e acum? trase Mariana cu ochiul la calendarul ortodox pe care pusese farfuria. (Și ce credincios o fi ăsta, cu perucă? O fi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
aruncând fleica și peruca și eliberându-și cârlionții blonzi. - Nu, mulțumesc. Țin post. - Serios? Păi suntem în octombrie, ce post e acum? trase Mariana cu ochiul la calendarul ortodox pe care pusese farfuria. (Și ce credincios o fi ăsta, cu perucă? O fi din vreo sectă? Da prea e frumușel.) - A, nu, e autoimpus. Adică țin așa, pentru mine, să devin mai bun. - Ce frumos! E tare nobil din partea ta. Mai vrei sare? - Nu, e foarte gustos. - Mulțumesc. Ești de la Martorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
înăuntru. Horațiu primi în cap o tigaie - Tom se dezmorțise în sfârșit și totul începu să se desfășoare, datorită energiei pozitive a Contesei, pe repede-înainte. Astfel, Jerry trecu pe sub fusta Contesei - privind o clipă în sus -, apoi se ascunse sub peruca lui Horațiu, care avea din nou perucă, de data asta una mov. Contesa începu să bată step, apoi lui Tom îi reveni încet culoarea, dar Contesa îl trase repede pe Horațiu în gaura lui Jerry. Erau din nou în Rai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Tom se dezmorțise în sfârșit și totul începu să se desfășoare, datorită energiei pozitive a Contesei, pe repede-înainte. Astfel, Jerry trecu pe sub fusta Contesei - privind o clipă în sus -, apoi se ascunse sub peruca lui Horațiu, care avea din nou perucă, de data asta una mov. Contesa începu să bată step, apoi lui Tom îi reveni încet culoarea, dar Contesa îl trase repede pe Horațiu în gaura lui Jerry. Erau din nou în Rai. Pe un nor alb, Maica Tereza își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lipsesc trei mii... trei mii nouă sute nouăzeci și nouă de euro! * În fața McDonald’s-ului, o mulțime de oameni priveau cu gura căscată motocicleta intrată în geam printre două tarabe cu mărțișoare. Pe jos zăcea un tânăr blond cu o perucă brunetă care-i alunecase într-o parte și cu o lentilă spartă la ochelarii de soare fumurii - părea inconștient. Coliziunea nu fusese gravă, dar se pare că, blocul fiind destul de vechi, se zguduiseră pereții și îi căzuse în cap un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mașa, În schimb, o puse să-l interpreteze pe Iisus, iar ea se mulțumi să fie Maria Magdalena. De multe ori, jocul era Împins spre sacrilegiu. Bătrâna tot insista să-i spele Mașei picioarele și să i le șteargă cu peruca sa. Umblau de dimineață până seară prin Orașul Sfânt, interpretând diverse scene din cele patru Evanghelii. Chiar și pe plajă fiind, bătrâna nu se sfiia să-l imite pe Iisus, mergând pe ape sau Înmulțind pâinile și peștii. Bătrâna părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-i miroasă. Ăștia doi nu-s tineri și poartă haine de-aruncat. Curg ațele din bulendrele lor întărite de jeg și pătate. Zdrențăroasa are în picioare teniși prea largi, fără șireturi. I se zărește părul încâlcit, strivit sub plasa unei peruci ale cărei fire de plastic sunt cenușii și dure ca sârma de oțel. Bețivul poartă o cagulă maro tricotată, trasă pe frunte. O tot pipăie pe zdrențăroasă, împingându-și o mână pe sub pantalonii ei de poliester elastic, vârând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
podium la prezentările colecțiilor de la Milano, înregistrând un comentariu de modă pentru un canal de știri prin cablu. Pășea pe covorul roșu și povestea cine ce poartă la Oscaruri. Zdrențăroasa asta de pe banca din stație își duce obiectul negru la peruca ei căruntă de plastic. Apasă un buton și zice: Alo? Își îndepărtează gura de umflătura din pantalonii bețivului, și zice: Notezi? Zice: Verdele lămâiță este noul roz. Vocea zdrențăroasei, îi spune doamna Keyes soțului său, cunoaște vocea asta. Spune: — Inky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Inky, ca la un fel de șerbet de sărăcie. O mică fereastră de mizerie care te ajută să-ți savurezi adevărata viață. — Haideți și voi cu noi, spune Inky. Mânjită la gură cu siropul lipicios de tuse, cu fire din peruca de plastic lipite de pata verde din jurul buzelor, spune: Vinerea următoare. A arăta prost, spune ea, e noul a arăta bine. Spune că toți oamenii care contează vor fi acolo. Vechea Gardă. Cele mai bune părți ale Registrului Social. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o rochie mulată de Diane von Furstenberg, strânsă la cingătoare cu un vechi prelungitor, o pată de portocaliu strălucitor ca al echipamentelor de protecție, cu firele scoase și ștecherul atârnând într-o parte. În sezonul ăsta, spune Inky, toată lumea poartă perucile de-a-ndoaselea. Se poartă pantofii desperecheați. Se decupează o gaură în mijlocul unei pături soioase, spune ea, se poartă ca un poncho, și ești gata pentru o noapte de distracție în stradă. Pentru siguranță, în seara în care își iau o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lipsă te-ajută să nu-ți mai stea gândul la cât ești de flămând. Veriga poartă o robă de episcop, din brocart țesut cu fire de aur la margini, însă de sub guler îi ies smocuri de păr negru. Poartă o perucă pudomnișoarată care îi face barba neîngrijită și capul pătrat să pară de două ori mai mari. Pe lângă coada lui de cal, Ducele Vandalilor mai poartă cămașă și pantaloni de piele cu franjuri lungi, fluturându-i din fiecare cusătură. Își mestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fâșii, și am dat peste robe și vestoane de vodevil și operetă. Împăturite în hârtie, împreună cu bucăți de naftalină, așezate în cufere și în pungi de haine, am dat peste crinoline și togi. Peste chimonouri și kilturi. Peste cizme și peruci și armuri. Fiindcă doamna Clark a tăiat cablul mașinii de spălat, toate hainele pe care le-am adus cu noi put din cauza transpirației și a jegului. Fiindcă domnul Whittier a stricat centrala termică, în clădire e tot mai frig. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
doar cap si tors. Fără brațe sau picioare. Cu buze albastre de cauciuc. Cu ochii de plastic turnat, privind fix. Ochi verzi. Și totuși, cei care le produc, oricine-or fi, i-au lipit gene lungi. I-au lipit o perucă glamour, de femeie seducătoare din anii ’40, al cărei păr roșu e atât de mătăsos încât nici nu-l simți printre degete până când cineva îți spune „Ia-o, mă, mai ușor...”. În timp ce îngenunchea lângă manechin și își rășchira unghiile date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
e vina tipilor de la district. Că s-au făcut de minune. Nu-i o surpriză că manechinul Betty a fost luat acasă la ea de Cora. A reușit să-i clătească întrucâtva plămânii. I-a spălat și i-a aranjat peruca roșie extravagantă. Cora a cumpărat o rochie nouă pentru torsul lipsit de brațe și picioare. Și un colier de perle false. Cora nu putea arunca la gunoi ceva atât de neajutorat. I-a rujat buzele albastre. I-a rimelat genele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe cine să dăm vina. Îl purtăm pe domnul Whittier pe covorul negru din amfiteatru, prin promenada chinezească, în jos pe scara franțuzească albastră. Prin foaierul maya cu portocaliul lui intens, unde Mama Natură își dă de pe frunte șuvițele unei peruci, și clopoțeii ei de bronz răsună. O perucă rămasă de la vreo operă, cu bucle cărunte. Cârlionții îi atârnă, uzi de la sudoarea de pe față, și Mama Natură spune: — Numai mie mi-e cald? Ducele Vandalilor suflă greu, cu umărul apăsat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
domnul Whittier pe covorul negru din amfiteatru, prin promenada chinezească, în jos pe scara franțuzească albastră. Prin foaierul maya cu portocaliul lui intens, unde Mama Natură își dă de pe frunte șuvițele unei peruci, și clopoțeii ei de bronz răsună. O perucă rămasă de la vreo operă, cu bucle cărunte. Cârlionții îi atârnă, uzi de la sudoarea de pe față, și Mama Natură spune: — Numai mie mi-e cald? Ducele Vandalilor suflă greu, cu umărul apăsat de greutatea domnului Whittier, gâfâie și trage de gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de gulerul fracului. Chiar și momâia purpurie parca-ar fi umedă de sudoare. Se simte mirosul de clei de aeromodele al cetonelor. Din cauza foametei. Și Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Nu-i de mirare că ți-e cald. Ți-ai pus peruca invers. Și Pețitorul spune: — Ascultați. Sub noi, al doilea nivel al subsolului e în întuneric. Scările de lemn sunt înguste. În întunericul ăla, ceva uruie și mormăie. Ceva misterios trebuie să se întâmple. Ceva periculos trebuie să se întâmple. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dată. Ceva trebuie să se întâmple. Așa că o pornim pe treptele de lemn, purtând cadavrul domnului Whittier. Asudăm cu toții. Irosind și mai multă energie în căldura asta imposibilă. Urmând leșul în întuneric, Mama Natură spune: — Ce știi tu despre purtatul perucilor? Cu cioturile mâinilor, cu inelul scânteind, își răsucește peruca pe cap, spunându-i Reverendului: Ce știe o matahală ca tine despre creațiile clasice ale lui Christian Lacroix? Și Reverendul Fără Dumnezeu spune: Despre o fustă Lacroix bufantă, cu petale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe treptele de lemn, purtând cadavrul domnului Whittier. Asudăm cu toții. Irosind și mai multă energie în căldura asta imposibilă. Urmând leșul în întuneric, Mama Natură spune: — Ce știi tu despre purtatul perucilor? Cu cioturile mâinilor, cu inelul scânteind, își răsucește peruca pe cap, spunându-i Reverendului: Ce știe o matahală ca tine despre creațiile clasice ale lui Christian Lacroix? Și Reverendul Fără Dumnezeu spune: Despre o fustă Lacroix bufantă, cu petale de lalea? Spune: Nici nu ți-ar veni să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
atât de puternic încât se aude gheața zuruind în paharul gol. Tremurul ăsta e traumatic. E doar Parkinson. Encefalopatia traumatică cu necroză parțială a țesutului cerebral are efecte de-astea. Neuronii sunt înlocuiți de țesut cicatrizat mort. Îți pui o perucă cu bucle roșcate, gene false, dai din buze pe Bette Midomnuler la Târgul și Rodeo-ul din districtul Collaris, le oferi oamenilor șansa să-ți tragă un pumn pentru zece dolari, și scoți bani buni. În alte locuri tre’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
n-aveam cum altcumva să facem banii ăia. Legal, vreau să zic. După părerea lui Flint, nu exista nici o lege care să spună că oamenii nu pot da bani ca să tragă un pumn cuiva. Și Flint iese de la toaletă purtând peruca de sâmbătă seara a fetei, machiat vârtos pe fața lui proaspăt barbierită. Și-a deschis nasturii la piept, și-a legat poalele cămășii pe burtă, îndesând-o cu prosoape de hârtie ca să-și facă țâțe. Mânjit cu tuburi întregi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fisă. Apasă pe câteva butoane și, minune. Pornește muzica, și preț de-o răsuflare nu se aude decât mugetul prelung al tuturor bărbaților din bar. E cântecul ăla plângăcios de la sfârșitul filmului Titanic. Puicuța aia din Canada. Și Flint, cu peruca lui blondă și gura ca de clovn, se urcă pe-un scaun, apoi pe-o masă, și începe să cânte. Tot barul se uită la el, și Flint dă tot ce poate, mângâindu-și coapsele prin blugi. Cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și curul împins înafară. În fiecare oraș ai fi putut jura că fiecare avea altă valiză. Pentru rochiile simandicoase, pentru rochiile de seară. Aveau și ambalaje speciale ca să nu li se șifoneze hainele. Aveau genți cu pantofi și cutii cu peruci. Câte-o trusă babană de machiaj fiecare. Toaletele lor au ajuns să ne înghită mai toate fondurile. Dar dacă scoteai o vorbă despre asta, Flint îți zicea „Tre’ să cheltuiești ca să faci bani”. Asta fără să punem la socoteală cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]