1,095 matches
-
senzația că ar fi o servitoare. — Dați-mi voie să vă iau umbrela. Domnișoara Meynell vă așteaptă în camera de zi. Tom, care nu purta un pardesiu, îi înmână umbrela din care picurau stropi de ploaie. O lumânare plasată pe pervazul ferestrei le ilumina doar jumătate din față și le proiecta umbrele lungi pe zid. Tom intră în camera de zi, ținând în mână lalelele călcate în picioare. Pearl strigă de afară: — O să vă aduc îndată mai multă lumină. Două lumânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
doar jumătate din față și le proiecta umbrele lungi pe zid. Tom intră în camera de zi, ținând în mână lalelele călcate în picioare. Pearl strigă de afară: — O să vă aduc îndată mai multă lumină. Două lumânări, una așezată pe pervazul ferestrei și a doua pe măsuța de bambus cu placă de cristal, răspândeau în cameră o lumină difuză, ca de biserică. Hattie refuzase, ostentativ, să-și ridice părul. Îl strânsese rigid, într-o coadă groasă, care-i atârna pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de a renunța la cântat. Și când se afla cu domnul Winstock, nici Emma nu o putea înțelege. Acum, însă, se afla cu domnul Hanway. Soarele nu strălucea niciodată în apartamentul domnului Hanway, dar se strecura pieziș pe fereastră iluminând pervazurile albe și perdelele de voal care nu erau nicicând date într-o parte. Cei de peste drum, nu cunoșteau nimic din viața profesorului de canto. Lumina de acum îi amintea lui Emma de răsăriturile din Bruxelles. Se gândi: „Și chiar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
moară. E necesar să ne lipsim de lumină din cauza blestematelor ăstora de plante din geam? întrebă Brian. Îmi place să simt ceva viu în preajma mea, răspunse Gabriel. Și eu nu sunt ceva viu? înseamnă că trebuie să mă întind pe pervaz în timp ce speli tu vasele? Scuză-mă. Am să le mut de acolo. Și aș dori să nu mai fumezi în bucătărie, fumezi peste chiuvetă și fumul se impregnează în vase... Trecuseră două zile de la evenimentele petrecute la Papuc, (acestea avuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte bizar, care se petrecuse cu o săptămână în urmă. Într-o după-amiază, când era singură în casă și spăla niște cratițe la chiuveta din bucătărie, îi auzise pe Zet lătrând în grădină. Uitându-se printre ghivecele cu plante de pe pervaz, avusese uluitoarea priveliște a unui bărbat gol care alerga de-a curmezișul peluzei. Nu-și putea da seama dincotro venise. Părea foarte preocupat să iasă din grădină, cățărându-se pe unul din garduri, fie pe cel din dreapta, fie pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de cusut lucrau înăuntru făcând un zgomot asurzitor în timp ce picioare vânjoase de femei apăsau legănat fără încetare pedale pe sub mese ca să pună acele mașini în mișcare. Nestor se întoarse spre fereastra ce dădea în curticica pe unde intraseră, iar pe pervazul prăfuit zări o scoică uriașă în formă de melc. Un ghioc. Mama se amuza în timp ce stătea de vorbă cu o doamnă pe intervalul dintre mesele cu mașini de cusut și bucăți de material cusut se încrețeau cu grăbire în vălurele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Acum mama și cu prietena ei Ivona puteau să discute de-ale lor și numai de-ale lor, fără să le deranjeze nimeni. Se răsuciră pe călcâie și se îndepărtară. Și aici, în sala asta fără mașini de cusut, pe pervazul unei ferestre mai mult lungi decât înalte, împărțită în ochiuri, se afla un ghioc. Pervazul nici nu era prea prăfuit. Nestor apucă ghiocul și îl duse la ureche. La celălalt capăt al pervazului, hăt-departe, o pisică alb-roșcată sări pe dușumea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de-ale lor, fără să le deranjeze nimeni. Se răsuciră pe călcâie și se îndepărtară. Și aici, în sala asta fără mașini de cusut, pe pervazul unei ferestre mai mult lungi decât înalte, împărțită în ochiuri, se afla un ghioc. Pervazul nici nu era prea prăfuit. Nestor apucă ghiocul și îl duse la ureche. La celălalt capăt al pervazului, hăt-departe, o pisică alb-roșcată sări pe dușumea, moale pe pernițe moi. Șșșșșșșșș se auzea egal și adânc în interiorul ghiocului. Pisica trecu se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sala asta fără mașini de cusut, pe pervazul unei ferestre mai mult lungi decât înalte, împărțită în ochiuri, se afla un ghioc. Pervazul nici nu era prea prăfuit. Nestor apucă ghiocul și îl duse la ureche. La celălalt capăt al pervazului, hăt-departe, o pisică alb-roșcată sări pe dușumea, moale pe pernițe moi. Șșșșșșșșș se auzea egal și adânc în interiorul ghiocului. Pisica trecu se furișă prin spatele unui manechin culcat, abandonat pe o rână lângă perete, cu o mână ridicată aiurea în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
țintă. A râs mulțumit de isprava sa și și-a continuat drumul spre cancelarie. Băieții s-au uitat lung în urma directorului lor, plini de admirație, până când domnul Ionescu a dispărut pe ușa cancelariei. Din clasă, dacă se apleca mult peste pervaz, Cătălin putea acum să vadă pe fereastră bustul lui Nicolae Grigorescu în mijlocul unei grădinițe de trandafiri, chiar în intersecția dintre Strada Principală și Bulevardul Regina Elisabeta. Era pentru el un motiv de mândrie că putea în sfârșit să-l vadă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mutau în sala de dincolo de cancelarie. Era pe colțul clădirii, iar ferestrele de pe latura lungă a clasei dădeau în Strada Principală. Pe fereastra de pe latura scurtă, dacă te urcai cu picioarele pe-o bancă și te sprijineai cu coatele de pervaz, puteai să vezi în stânga bustul pictorului Grigorescu. Ca amintire din clasa întâi nu mai rămânea decât fâșia îngustă de curte cu pământ bătătorit dintre zidul școlii și gardul dinspre strada Matei Basarab. Departe în urmă rămăsese Alexe din ultima lecție
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cătălin își mută privirea de la vitrina cinematografului ARPA la atelierul foto Olteanu. Hărmălaia din spatele lui ajunsese aproape un urlet și când se întoarse îl văzu pe Dogaru călcând peste bănci și îndreptându-se spre fereastră. Își trase iute mâna de pe pervaz pentru ca noul coleg să nu i-o strivească sub talpa ghetei. Fiindcă asta făcea Dogaru, de pe bancă pășea de-a dreptul pe pervaz, rămânând cu o mână agățat de cremonă, în timp ce cu cealaltă scotea din buzunar un teanc de petice
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îl văzu pe Dogaru călcând peste bănci și îndreptându-se spre fereastră. Își trase iute mâna de pe pervaz pentru ca noul coleg să nu i-o strivească sub talpa ghetei. Fiindcă asta făcea Dogaru, de pe bancă pășea de-a dreptul pe pervaz, rămânând cu o mână agățat de cremonă, în timp ce cu cealaltă scotea din buzunar un teanc de petice de hârtie. Dumnezeule, ce-avea de gând? În văzul tuturor, Dogaru își trecu limba peste dosul unui petic și îl apăsă de geam
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Lucian Anghel i se umflaseră vinele de la gât. Cătălin nici că mai văzuse vreodată așa ceva gâtul pur și simplu i se îngroșase și i se înroșise. Îl căuta cu ochii pe Damian, dar Damian parcă intrase în pământ. Sus, pe pervazul ferestrei, Dogaru mai lipise vreo câteva petice de hârtie, toate la fel, și toate strâmbe. Ușa se deschise brusc, dată de perete, și în clasă intrară Doamna și directorul, domnul Ionescu. Domnul Ionescu avea pe față o umbră nouă, sumbru-vineție
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
luă spre catedră, dar nu pe lângă perete, așa cum făcea de obicei, ci pe intervalul dintre bănci, și băieții se feriră din calea lui, în tăcere. În tot timpul ăsta nu-l slăbi din ochi pe Dogaru, care rămăsese cocoțat pe pervaz, în așteptare. Și cum Dogaru nu se uita niciodată în ochii cuiva, nu se uită nici în ochii domnului Ionescu, ci își aținti privirea în jos, undeva între bancă și fereastră, ca și cum și-ar fi ales locul unde să sară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dogaru nu se uita niciodată în ochii cuiva, nu se uită nici în ochii domnului Ionescu, ci își aținti privirea în jos, undeva între bancă și fereastră, ca și cum și-ar fi ales locul unde să sară. Dar rămase sus pe pervaz. Iar în ochii domnului Ionescu ce se vedea? Perplexitate? O concentrare surâzătoare ca atunci când se pregătea să arunce la țintă săculețul cu nisip? Cătălin se aștepta la orice. Dar nu era timp de amânare. Lucrurile se clarificau precipitat. Perplexitate poate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe geam?! La mine în școală nu faci politică! Ai înțeles? N-ai decât să te duci să le lipești acasă la tine! Sau la closetul public dacă ai nevoie de public! Abia atunci Dogaru se hotărî să sară de pe pervaz. Cum te cheamă? Domnul Ionescu îl fixa cu privirea, așteptând. Dogaru se uita în pământ, cu pumnii strânși și coatele depărtate de trunchi, ca și cum ar fi fost gata oricând să se încaiere cu oricine. Nu-și recunoștea nicio vină! N-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din nou spre Dogaru și rosti apăsat: Urcă-te și dezlipește imediat mizeriile alea de-acolo! Dar Dogaru tăcea încrâncenat. Domnul Ionescu aștepta, și băieții așteptau și ei. Deveni clar că Dogaru n-are să se urce niciodată la loc pe pervaz ca să dezlipească peticele alea de hârtie. Ieși afară, șuieră cu mânie reținută domnul Ionescu. Și cum Dogaru tot nu se clintea din loc, răcni scos din minți: Afară! Abia atunci Dogaru țâșni ca din pușcă, trecu glonț prin fața catedrei și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dinți de fierăstrău, a vârfurilor ulucilor. Camera sub care se oprise Dănilă nu era luminată, dar se întrezărea o fâșie de lumină venind, palidă, de undeva din interior, probabil de pe un coridor. Își înălță cu prudență capul, dar constată că pervazul era prea sus și nu putea să vadă mai nimic înăuntru. Temelia, foarte înaltă, era placată cu piatră fasonată. Ridică piciorul punându-l pe marginea proeminentă a temeliei și se săltă agățându-se de pervaz până ce ajunse cu bărbia deasupra
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prudență capul, dar constată că pervazul era prea sus și nu putea să vadă mai nimic înăuntru. Temelia, foarte înaltă, era placată cu piatră fasonată. Ridică piciorul punându-l pe marginea proeminentă a temeliei și se săltă agățându-se de pervaz până ce ajunse cu bărbia deasupra pervazului... Sfinte Sisoe, casa era în renovare! Ușa întredeschisă către coridorul de unde venea lumina era tapetată toată cu ziare vechi. Camera pe care o avea în fața ochilor era golită de mobilă și o scară dublă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era prea sus și nu putea să vadă mai nimic înăuntru. Temelia, foarte înaltă, era placată cu piatră fasonată. Ridică piciorul punându-l pe marginea proeminentă a temeliei și se săltă agățându-se de pervaz până ce ajunse cu bărbia deasupra pervazului... Sfinte Sisoe, casa era în renovare! Ușa întredeschisă către coridorul de unde venea lumina era tapetată toată cu ziare vechi. Camera pe care o avea în fața ochilor era golită de mobilă și o scară dublă, pătată cu var, rămăsese de la zugravi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
puțin de nerăbdare să-l vadă... Se auzeau oare voci din interior? Sigur că da, iată o voce venea de undeva din dreapta; răsuna a gol; era o voce feminină, numai că nu se auzea ce spune. Dănilă stătea agățat de pervazul proeminent, dar poziția era atât de incomodă încât în antebrațe aproape că i se puseseră cârcei. Canaturile interioare ale ferestrei erau și ele căptușite cu ziare vechi dar, din fericire, stăteau larg deschise, imobilizate în cârlige, așa că vederea spre coridor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu ziare vechi dar, din fericire, stăteau larg deschise, imobilizate în cârlige, așa că vederea spre coridor era liberă... Avea oare să se ivească cineva în cadrul acelei uși?... Dănilă simți că începe să alunece în jos. Își aruncă cotul drept pe pervaz, apăsându-și antebrațul și pentru o clipă se uită la mâna sa care n-avea de ce să se mai agațe. Iar când își înălță din nou privirea, ea era în cadrul ușii. Goală până la brâu. Dumnezeule, ce noroc pe capul lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prietenă; Dragoș a stricat o mai veche prietenie... Unii vorbesc despre un fluid eteric și miraculos care circulă între bărbat și femeie și le sporește sensibilitatea unul față de celălalt. Dragoș se întorsese la paharul început pe care îl lăsase pe pervazul ferestrei și întindea mâna după un pișcot. Ce-ar fi vinul fără un pic de sex frumos, nu? Sau ce-ar fi sexul fără vin? Între masă și pervazul ferestrei se strânsese un mic grup de colegi. Discursurile ieșiseră din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dragoș se întorsese la paharul început pe care îl lăsase pe pervazul ferestrei și întindea mâna după un pișcot. Ce-ar fi vinul fără un pic de sex frumos, nu? Sau ce-ar fi sexul fără vin? Între masă și pervazul ferestrei se strânsese un mic grup de colegi. Discursurile ieșiseră din modă, iar toasturile încă nu intraseră. În cerc restrâns însă, ceva intermediar nu deranja niciodată. Mi-aduc aminte de prima clasă mixtă din școala noastră... Apropo de amintiri... Sar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]