993 matches
-
în care G. Topârceanu incriminează în principal instituția clerului și moravurile bisericești, romanul cu titlu și tipologie caragialescă Actele vorbește de I. Peltz roman apreciat de G. Călinescu la fel de puțin ca scrierile lui N.D. Cocea Flăcău de slugă, Pentru un petec de negreață -, romanul cu accente naturaliste Balanța de Ion Băieșu. În dramaturgie, modul satiric se concretizează într-o continuare a direcției caragialiene pe coordonata politică prin piese precum Apostolii, Plicul de Liviu Rebreanu, Escu de Tudor Mușatescu, Ultima oră de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sat, de horă... de zgomotul infernal făcut de oameni, de alămuri și tobe, pășea în altă lume... într-o lume unde se simțea în largul ei. Soarele se lăsa spre asfințit învăluind cu razele sale roșcate pădurea, aurind copacii și petecele de iarbă uscată. În tainica tăcere dimprejur, ca un ecou răspundea doar pământul la tropotul rar, cadențat ca de ceasornic, al murgului. La cei cincisprezece ani ai ei, Anuca era o fată înaltă, subțire dar vânjoasă, cu o coadă groasă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna... Se înalță repede sus pe cer, împrăștiind prin frunzarul copacilor petece mișcătoare de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la o cotitură totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din toate părțile, mai deasă ca înainte. Deodată, în întuneric sclipesc două puncte luminoase
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tocat, De...râșnit și de... spălat! BULIBAȘA --Cu ce-ai măsurat Palatu' De-a ieșit...superperfect?! --Ha'oleu! Cu diplhomatu' Plin cu ,,verzi"! La ... harhitect! RAPORT Între talent și plete, Tu ai, paradoxal, Raportul-,,scump poete"-, Invers proporțional! SACUL ȘI...PETECUL Te-am iubit ca un bezmetic, Și-am băut ca un nebun; Pleci urât! Regret că-ți spun: Am fost sac! Tu n-ai fost...petic! JURIUL A SALVAT...UMORUL Juriul este autorul, Ce-a salvat discret... Umorul, Premiind la
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
își spuse omul, care, la cei treizeci și cinci de ani, avea trei băieți, cam negricioși, dar care-i semănau leit și de care era tare mândru. „ Pesemne că mi-a venit rândul să plec pe front” oftă omul, pipăind, cu neîncredere, petecul de hârtie. Se hotărî să-l desfacă. Ce bărbat sunt eu! Oftez ca o muiere!” se gândi el și rupse plicul cu mișcări nedibace. Ochii i se împăinjeniră: era ordinul de concentrare a căprarului Hriscu N. Gheorghe. Împături, cu grijă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
că se scoală de dimineață și se gândește: „Știu, o să mă Îmbrac astfel Încât toată lumea să Îmi vadă curul la cea mai mică adiere“? Ca prin minune, chiar atunci o rafală de vânt Îi flutură kiltul, făcând să se vadă un petec de bumbac alb. Watson ridică o sprânceană. — Mda, mă rog, spuse ea În timp ce depășea un Volvo albastru. Măcar are chiloți curați. Mama lui nu trebuie să Își facă griji dacă dă vreun autobuz peste el. — Da, ce-i drept. Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scândura crăpată la mijloc și ridicată la capete. Dar Încă mai erau fotografii pe pereți. Logan șterse o porțiune din sticla plină de praf a uneia dintre ele, iar o femeie cu un aer fericit Îi zâmbi din ea. Mări petecul șters și apăru un băiețel, zâmbind către cameră, Îmbrăcat cu haine noi de ocazie, cu părul pieptănat drept. Asemănarea de familie era izbitoare. Bernard Duncan Philips și mama sa În vremuri mai bune. Înainte să se apuce el să adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că, din unghiul fiecăruia de vedere, faptele s-au petrecut exact așa cum le-a povestit fiecare; eu, cel care am văzut filmul, dau varianta mea și o condamn pe femeie; n-aș vrea Însă ca cel ce va citi aceste petece de hârtie să recurgă la aceeași facilă rezolvare; există dovezi, probe În favoarea ei; pe acestea trebuie să le aduc la suprafață“); iată, scoate o pungă cu tot felul de tăieturi Înăuntru. Citește. Jurnalul lui M. Merg prin baia de miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
al ochilor — îți dădeau impresia de înțelepciune și experiență de viață, nicidecum că ar fi o problemă ce trebuie rezolvată la chirurgul estetician cu prima ocazie. Până și puloverul de pe el — o jachetă bleumarin veche de treizeci de ani, cu petece din piele la coate și nasturi din lemn — părea cumva mai inteligent decât puloverele pe care le poartă majoritatea bărbaților în ziua de azi. Stătea în prag, lângă pian, și se uita la ea într-un fel care întotdeauna îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu viță sălbatică, cu un singur etaj, ușa mare de lemn era Întredeschisă, iar În Întunericul Încăperii, protejat de covoare grele și mobile umflate de umezeală, se deslușeau, lângă teracota albastră, o oglindă mare, ovală, În care se izbea un petec de cer, acoperișul fabricii de ciocolată și o parte a zidului ce o Înconjura pe care, cu greu se mai vedea, desenat, un soare stângaci. Adică, Votați Soarele! În cadrul ușii, un băiețel fără vârstă privind fix Înainte și ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dispoziție de fabrica Vasile Roaită Înaintează pe șoseaua care duce la Giurgiu. Este o zi mohorâtă. Tot În jurul orei opt cauciucul din spate al autobuzului se sparge. Șoferul dă toată lumea jos ca să pună cricul și să lipească cauciucul cu un petec cald. În timp ce petecul cald se Încălzește, profesoara de limba română ține o lecție de istorie despre Mihai Viteazul și bătălia de la Călugăreni. Pana de cauciuc se Întâmplă În apropierea podului peste râul Neajlov unde s-au Înecat În mocirlă turcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Vasile Roaită Înaintează pe șoseaua care duce la Giurgiu. Este o zi mohorâtă. Tot În jurul orei opt cauciucul din spate al autobuzului se sparge. Șoferul dă toată lumea jos ca să pună cricul și să lipească cauciucul cu un petec cald. În timp ce petecul cald se Încălzește, profesoara de limba română ține o lecție de istorie despre Mihai Viteazul și bătălia de la Călugăreni. Pana de cauciuc se Întâmplă În apropierea podului peste râul Neajlov unde s-au Înecat În mocirlă turcii. Ție Îți vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Soliman a căzut și el În mocirlă și și-a pierdut dinții. Îți vine din nou să râzi și râzi pentru că ești deja dat afară din clasă. E rușine pentru un pionier, dar, de râs, râzi. Rușine. Șoferul a pus petecul cald, a umflat cauciucul cu pompa de mână și porniți din nou la drum. La Giurgiu plouă. Plouă peste Dunăre, plouă peste Podul Prieteniei. Podul Prieteniei este din fier și beton și are două etaje. Unul pentru mașini și unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un incubator. În jurul tău, medici, ingineri zootehniști, brigăzi de muncitori de Înaltă calificare, specialiști și fetele În halate albe, operatoarele de incubație. Un cântec duios se coboară peste toți: Privesc prin Doftana prin gratii de fier / Departe În zare un petec de cer/ și mandolinele suspină frenetice și ele. Ar mai fi de adăugat că pe marginea ferestrei vagonului de Întoarcere, chiar sub cotul Cristinei Popescu scrie: E pericoloso sporgersi adică nevâsovâvatsia za okno sau, pe românește, nu vă aplecați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lungi de scrum negru și șorici ars. La fel de bine ca și atunci, când domnul Iahoda, instalatorul, căci a lui e lampa, a lipit țeava de plumb din căminul de apă, vara mereu umed și plin de limacși, netezind cu un petec gros de hârtie de ziar, lacrima de cositor pusă peste spărtură, mirosind a stearină și a fier cald. La fel miroase și șpanul care se dezghioacă din fierul prins În universalul strungului, pierzându-se În șuvoiul alb și gras al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mod spontan. Nu pot să mă obișnuiesc cu asta, spuse Fi. Ai să ai un frățior sau o surioară. La 32 de ani. E de necrezut! Atunci Ben năvăli În cameră. Purta pijamale cu Bob the Builder și pălăria și petecul de ochi din costumul de pirat primit de ziua lui de la Ruby. Mirosea un pic a scutec cu pipi. Fi nu reușise să-l schimbe În noaptea precedentă. —Blestema de flățior mai mic, declară el. Cheamă Connor și face căcățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ies din pământ primăvara. Tot așa și ea părea să-și facă apariția dintr-o trudă. Mergea spre casă într-o zi oarecare a mizerabilei sale vieți, fără uimire. Ce caracter avea? De ce se machia atât de puternic? Sacul din petece colorate i se lovea de picioare. Trebuia să plec. Se oprise într-un con de umbră. Puse jos una din plase și-și atinse ceafa încălzită, își dădu la o parte părul albicios. Am rămas să prind gestul acela, răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bani, intentează acțiune de divorț, în vreme ce eu mă simt măcinat de crâncena dorință a revederii. ...Chipul ei de altădată îmi apare iluminat de fericire. Un coafor aplecat peste dânsa, ciocănește fierul înroșit, în care fumegă, din când în când, un petec de hârtie. Miroase a păr pârlit. Din colțul încăperii văd ochii ei fără umbra grijilor, reflectați în oglinda toaletei. Surâde așezată pe scaun, după greaua bătălie care, în sfârșit, o transformă din fată trecută în femeie tânără. Astăzi mă opintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de metal își trage sufletul, cu horcăit în respirație. Când coboară, însă, alunecă hoțește, ca un șarpe negru. Zgomotul de tăvălug al roților îmbucate fier în fier se confundă cu fâșâitul pârâului ce curge paralel, până când locomotiva se dă în petec, cu un țipăt de alarmă. Îl văd de sus, cum parcurge șinele, ce par un șiret negru, scurt, trasat în curbă, între cele două grupe de arbori împliniți. Dincolo de terasament, se înalță pădurea celuilalt munte, care închide decorul, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
porumb tânăr, cu vârfurile înnegrite de pomadă și prelungite ca doi țepi lungi și drepți. Venea și dânsul să asculte pe trompetul Gheorghe Chihaia, și clătina din cap, abătut, nemulțumit de pierderile suferite de ai noștri, pentru ocuparea unui biet petec de pământ, răscolit de obuze și îngrășat cu sânge. „Veni și ziua în care sentinela cu arma la baionetă, nu se mai prezentă ca să mă ceară corpului de gazdă. Știam și pentru ce: Boierul Costache mi se plânse într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în singurătate și nu în tovărășia unei femei oarecare, din grămadă, în patul căreia, la revărsatul zorilor, cuvântul „aseară” îi miroase acru. În mai, s-au împlinit doi ani de când în cimitirul de la Simmering de lângă Viena, pâlpâie o candelă deasupra petecului de pământ, sub care putrezește, prea de timpuriu, prietenul meu, unul dintre cei mai minunați creatori ai liricii germane, din ultimele două decenii. Ferdinand Sinidis își scoase portvizitul din buzunarul de la piept al jachetului și își numără banii. Oarecum satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
plâns. Amintiți-vă de același Dobriță Și iubiți veșnicia de pe umărul nins. Vaslui, 23.10.1994 PESTE TIMPUL DE AZI, PESTE TIMPUL DE IERI recviem pentru prof. Iancică Dobriță Arderea timpului s-a dus Cu un sărut de mare, Un petec de nor neînvins Într-o culoare de zare. O lume din fărâme de ceți, Savurau un delir în ispită, În amiezi despletite de vieți Părăsea o eternă iubită. Ele se duc și se vor Nisipul de lună zglobie Cu îngerii
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
treizeci și șase de ani, dar de curînd Începuse să arate ceva mai În vîrstă. Avea o față pămîntie - datorită sîngelui lui italian - iar ochii căprui erau Încă frumoși, dar părul i se rărea, nu uniform, ci formînd un mic petec rotund În mijloc; Îi cădea, de fapt, lăsînd să i se vadă scalpul lucios. Dinții, drepți și foarte regulați, despre care Viv Își amintea că erau de un alb orbitor, Îi Îngălbeneau. Carnea din jurul gîtului se lăsa, și avea cute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deveni una simplă și mulțumită. De aici puteai vedea Întregul oraș, cu toate punctele de interes din Londra; și datorită distanței și fumului de la atîtea coșuri, care stătea În aerul rece, fără nici o briză, ca o plasă pe apă - chiar petecele de moloz și clădirile găurite și fără acoperiș aveau un farmec al mizeriei. În aer erau patru sau cinci baloane de baraj care păreau să se umfle, apoi să se micșoreze, pe măsură ce se Întorceau și se depărtau. Erau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu totu-alt soi de mere Adam de Eva-a fost corupt. De ce au ochi bărbatul și femeia? Bărbatul are ochi să vadă Femeia - permanent redută, Dar aruncându-i lui o nadă - Să vadă...dacă e văzută! Fiecare sac își are petecul - Ai încercat iubito și lozul mare-ai tras, Când m-ai convins, în fine, cu tine de-am rămas. - Și tu ești cât se poate de norocos, bărbate, Că n-ai să știi și câte-ncercări mi-au fost ratate
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]