1,274 matches
-
Trenul tocmai a plecat, spuse el, i se mai vede doar coada." Locotenentul privi în lungul liniilor și nu zări decât fumul locomotivei risipindu-se încet în crepusculul matinal. "Au plecat toți, afară de Lillișu, Grigore și cu mine. Am un petic de pământ, el mă ține aici..." Locotenentul dădu buzna în restaurant. Sala era goală. Îl găsi pe Grigore, în spatele gării, cu Lillișu. Gata de plecare, înhămaseră deja calul. Grigore voia să-și vadă părinții, înainte de a se întâlni cu soția
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dus. Blitzkrieg-ul nu putea să țină prea mult, presupunea Dorina M., sau, atunci, i-ar fi zis altfel. Împleteau conștiincioase ciorapi de lână pentru soldații români, care nu trebuiau să îndure teribilele geruri rusești, și strecurau, în fiecare pereche, un petic de hârtie cu numele lor și urări de viață, sănătate și întoarcere grabnică în țară. Nu era interzis să speri că o pereche de ciorapi îi va reveni locotenentului Filip Aldan, din regimentul 5 roșiori, regiment de elită, patronat odinioară
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sandale și papuci. Dintre meșterii mai cunoscuți amintim pe Vasile și Grigore Trandafir (Ciubotaru), Ilie Rusu, Costică Cucu, Vasile Bârgăoanu și Ilie Știrbu. Când industria de pielărie a luat un avânt deosebit, ciubotarii s-au limitat la reparat încălțămintea: puneau petice, aplicau pingele, coseau, băteau placheuri. Într-un timp, după 1950 pânăă prin 1955-1956 nu se găsea talpă de bovină pentru pusă pingele, dar la cooperativă se aduceau opinci din piele tăbăcită, groasă ca talpa. Îmi amintescă că opincile costau 22
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
duceau materialele și așteptai să-ți vină rândul, de la Crăciun, la Paști. Eu îl știu mai bine pe croitorul Savin din Fruntești, care, pe lângă multe altele, că te amâna pânăă îți trecea răbdarea (nevastă-sa spunea că noi nu mâncăm petice), făcea pantaloni „universali”, îi putea purta și copilul și maturul. La bată îi atașa niște „strângători”, un fel de găici cu catarame care strângeau sau lărgeau talia, iar josă se putea sufleca! Cu haina era mai greu, dar strânsă pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
culegerea de nuvele Atelierul de tatuaje (2002), incluzând și „nuvela cinematografică” Blestemul saltimbancului, se utilizează tot tehnica de tip puzzle, doar că perspectiva narativă aparține în exclusivitate persoanei întâi. Nuvelele au o tramă simplă, adesea sumară, în care se cos petice diverse: relatări colaterale, mărturii, însemnări etnografice, speculații istorice. T. are darul povestirii, știe să improvizeze plecând de la detalii excepționale, mai ales cu valoare documentară, țese ingenios o pseudointrigă, dar compozițiiile suferă adesea, la nivelul ansamblului, prin lipsa coeziunii. SCRIERI: Zilele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
guste „deliciile” boemei locale, între cele câteva opțiuni ce ni s-au pus la dispoziție: o întâlnire cu membrii PEN Clubului local, o reuniune la Centrul de Literatură Modernă din Petersburg, vizitarea expoziției Media Art Fest și, în sfârșit, panelul „Peticul - Puterea - Noua Tehnologie”, organizat la Centrul Cultural German. Dialogul nostru este întrerupt deodată de agitația care-i cuprinde pe șefii reuniunii, așezați la masa prezidiului improvizat. I se face loc unui nou-sosit, este vorba de un guru al underground-ului literar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
le-ai luat ca atare. Ca-n beție: beția generează dorință de beție, nicidecum anticorpi. Lasă teoria, Mihai! mi-a strigat Mariana cu durere. Se cunoaște că abia ai gustat din băutură, altfel te-ai fi dat și tu în petic. Bea cîteva pahare și-apoi să mai stăm de vorbă... Atunci să văd eu dacă ochii ăștia rămîn tot albaștri... Nu cumva se vor înroși de dorință, aruncînd din ei harpoane de foc, cu care tu să-mi sfîșii, măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mărunt și frumos al Tamarei, îmi amintesc de capul ei brumat, ca un arbust cu flori albe, și mă înfior; mă înfior la gîndul că hîrtia asta ar fi trebuit să fie o acuzație împotriva mea. Zdrobesc cu talpa ghetei peticul de hîrtie și-l împing cu vîrful pînă îl arunc în canal. Pornesc apoi spre ieșire, să văd care-i situația sus pe acoperiș. Macaraua tocmai coboară o roabă metalică și cîteva găleți, cu care s-a cărat smoala topită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ți se pară o prostie, dar uite o chestie care, dincolo de o grămadă de naivități și pompoane, are și câteva lucruri interesante..." "E un filmuleț cu ceaiuri miraculoase și decocturi eliberatoare?", nu pot să mă abțin și-mi dau în petic. Nu, nu!", surâde tipa. "E cu altceva. Mai bine nu-ți spun nimic, tocmai ca să nu pornești cu idei preconcepute. Sunt curioasă ce o să-ți spună spiritul tău analitic. Și cel critic, desigur." "Sper să nu se manifeste și spiritele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pătrundea sclipiciul altei lumi: caramelele topitoare Maoam, ciocolata Alpinaweiss, ursuleții gumați, Wrigley și Jucy Fruit, turta dulce cu scorțișoară, totul comestibil și parfumat, înnebunitor, răvășitor, traumatizant. Colecționam fiecare bucățică de staniol, cu miresmele din altă lume prinse acolo, pe un petic de hârtie colorată. Eram aproape sigur că există alte lumi. Le auzeam când nimeream din întâmplare peste Europa Liberă, căutând muzică pe scala radioului Tehnoton. Le imaginam din cărțile poștale trimise de Crăciun și Paște de rudele din Canada. Le
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Nikki! L‑ar descoperi pe cotorul carnetului de cecuri. - În ordine. Cum vrei să‑l completez? - Bani gheață. Nu era nevoie să cer lămuriri. - Ți‑am scris adresa unde să‑l trimiți, mi‑a spus și mi‑a Înmânat un petic de hârtie. - E ca și făcut. - Am să‑ți Înapoiez banii. - Lasă asta! Mă Întrebam dacă nu cumva vreunul dintre musafiri Îi șterpelise o brichetă sau un bibelou și Ravelstein plătea acum răscumpărarea. Dar mi‑am spus că n‑are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu ardeleni de a se reîntoarce la Poplaca, satul lor de baștină pierdut undeva printre dealurile Transilvaniei. Dar târziu, poate uneori mult prea târziu, își vor da și aceștia seama că viața noastră este o veșnică și trudnică reîntoarcere spre peticul de lut, mai mult sau mai puțin iubit de bunul Dumnezeu, unde am văzut lumina zilei și unde am prins a silabisi primele cuvinte în limba mamei. Fiindcă nicăieri pe lumea aceasta cerul nu este mai albastru, iarba mai verde
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
prin comasarea pământurilor pierdeau principalul lor mijloc de producție. Intrarea în cooperative agricole li se părea unora sfârșitul lumii, deși după aceea s-a văzut că mult mai bine au dus-o după colectivizare, decât atunci când își cultivau bietul lor petic de pământ arând cu vacile sau cu un cal costeliv ce abia scăpase cu chiu, cu vai, din iarnă. Dar spionajul american a exploatat multă vreme acest aspect și a făcut să moară în zadar mulți țărani care se înrolaseră
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Lasă-mă în pace! Luana, intră în casă! repetă femeia cu un glas care îngheță inima fetei. Întărâtată de izul de război ce se iscase, cu mințile rătăcite și convinsă că nimeni nu o putea atinge, copila își dădu în petic și spuse cu toată energia: Vaco! "Ferește-te de furia omului răbdător" auzise cândva, fără să priceapă rostul acestor vorbe. De ce-și amintea acum de asta? Bica o privi cu un calm care o înfioră și dispăru în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de vreme ce nu tu le-ai dobândit? În acel moment am încetat să mai scriu. Dacă nu m-aș fi ferit, o turmă de băieți m-ar fi trântit la pământ. S-au cățărat în stejar și-au atârnat de crengi petice de piele de miel de curând jupuit. M-am dus să mă sprijin de zidul curții, în spatele lui Faroald. Când m-am întors cu fața, Rotari și adalingii dispăruseră, precum armele lăsate sub nuc. După o lungă tăcere, am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
precizat clericul care ne aducea la masă, observându-ne dezamăgirea. Din fericire, cardinalul Adeodato ne-a venit în ajutor. Un servitor de-al său ne-a adus niște curci fragede rumenite, vin proaspăt și dulce de culoarea aurului și un petic de papirus pe care scria: „Stiliano, bunica mea era longobardă și nu prea agrea sobrietatea sfinților părinți. Cred că ți se potrivește și Domniei Tale. Să ai o noapte liniștită“. A doua zi, după ce am zăbovit aproape toată ziua la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
E ra o zi de poveste. Chiar la ora șase dimineața, soarele strălucea puternic pe un cer atât de albastru încât pe Darcey o dureau ochii uitându-se la el. Florile sălbatice și gardurile vii erau ca o țesătură din petice în nuanțe diferite de verde, iar parfumurile primăvăratice de iarbă proaspăt cosită și trandafiri cățărători îmbălsămau aerul. Minette, care se trezea întotdeauna devreme dimineața, lua micul dejun în bucătărie, cu ușa din spate deschisă ca să lase un vânticel ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pierd nimic din spectacolul fascinant al învierii lumii, boabe de rouă tremurând la apropierea nemiloasă a razelor de soare, colțuri de umbră iluminându-se, lăstari tineri crescuți împrejurul copacilor mari, înlănțuiți de dorința de a acapara cât mai mult din peticul de cer ce-l lasă neacoperit coroanele uriașilor arbori, păsări scuturându-și aripi umede de rouă și peste tot foșnetul acesta inconfundabil al unei păduri ce trăiește ca un imens organism cu funcțiuni bine determinate într-o orânduială fără cusur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
păream un animal ciudat, cu pielea distri- buită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a Început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce În ce mai rari, până când s-a oprit. Înăuntru era alb de zăpadă, În timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor În gurile Însetate ale canalizărilor. inima nu poate sta prea mult timp Împietrită. Nici o dictatură, nici o Închisoare, nici un lagăr de concentrare nu pot Îngheța inima definitiv. Topește-mă, Îți șoptește Încontinuu inima. Pe măsură ce o topești
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
disfuncționale 101. 6) Eșecul de a dezvolta o societate „sub domnia legii”, necesară pentru democrație. Societățile postcomuniste au adoptat legi, au alcătuit constituții și așa mai departe, dar falia dintre de jure și de facto este substanțială, acoperită doar cu petice neuniforme. Schöpflin susține că nici epoca precomunistă, nici cea comunistă nu ajută la rezolvarea acestei probleme. Fapt interesant, Schöpflin nu vede contradicția dintre această afirmație și cea exprimată la punctul 5. Sunt întru totul de acord cu această opinie. Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
suflare; dacă termină repede, nu ar fi mare pierdere de timp. Folosesc timpul en gros și nu en détail, așa cum trăim de fapt. Îmi amintesc de Gregorio Marañón, care se considera un „culegător de timpi morți”. De fapt, există mici petice, pauze de timp Între o ocupație și alta, asemănătoare spațiilor goale din navetele cu sticle, pe care delăsătorul le irosește. 7 Indecizia. Decizia e ca o retezare, o separație sau un salt. Etimologic, provine din caedere, care Înseamnă a tăia
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
o anumită perioadă a ciclului lor evolutiv nu se află în stare de latență, ADN-ul viral fiind integrat în cel al celulei gazdă. Există, de fapt, un fel de joc „de-a v-ați ascunselea“, în care virusurile her petice rămân fie inactive (ascunse în genomul celular), fie își fac apariția, devenind patogene în sens productiv sau în sens carcinogen. În interiorul unei incluzii nucleare și în citoplasmă se remarcă o mulțime de particule virale. La unele dintre virusurile herpetice cu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
egale cu ale statelor. Vă dați seama ce harababură iese de aici ? Curat coeziune. Acesta este "sindromul iugoslav". Europa plătește prețul minciunii și al ipocriziei. În curînd, pe harta sa, ca și pe cea a fostei Iugoslavii, vor fi numai petice. Un nou Ev Mediu, cum profețea Berdiaev. Oricum, identitățile se rescriu. Cît de pertinente mai sunt statele-națiune, mai ales cele profund îndatorate ? Dacă statul român continuă politicile actuale, va avea nevoie să se împrumute cu cîte 20 miliarde/an, aproximativ
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
medalii, până la gradul de locotenent-colonel și șef al misiunii de la Tiflis (6 ianuarie 1878). Pe 25 ianuarie, deja Eminescu se lămurește în legătură cu fermitatea negocierilor cu Petersburgul. Este momentul când generalul Ignatiev face publice pretențiile asupra Basarabiei, oferind, chipurile, compensații câteva "petice de pământ de preste Dunăre", încât: "România este singurul stat care azi e în primejdie de a fi dezmembrată de chiar aliatul ei, după ce au încheiat cu el o convenție prin care i se garantează integritatea teritoriului. România vede zburând
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
apărarea. Dar, cu țara deschisă spre nord și față cu un vecin cu precovârșire puternic, tăria noastră nu poate consista decât în interesul economic pe care Occidentul-l are pentru drumul de apă al Dunării și Mării Negre. Deci pentru acest petic de pământ în stânga Dunării, care-a fost al nostru de la 1300 începând și pe care Rusia nu l-a posedat decât 44 ani, nu există nici un echivalent."95 2) Eminescu se preface a nu înțelege teoria rusească a superiorității amorului-propriu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]