82,518 matches
-
era îmbrăcată în rochia ei vișinie, C-un decolteu mai mult decît generos. A-ntins, frumos, feliile pe-o farfurie de Jena, Le-a acoperit cu staniol Și le-a băgat în congelator. S-a-mpiedicat De mine. Mi-a tras un picior în ficat, Apoi s-a spălat cu grijă pe mîini. Era o duminică luminoasă de primăvară, clopotele bisericii de vizavi Au început să bată, apoi s-a auzit: "Doamne, miluiește!" Ea și-a scos, atentă, mănușile, apoi le-a aruncat
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
Iar ne-am certat. Am vrut Să-ți trag una peste față, să urlu, am vrut Să facem dragoste, să plîngi, să vorbesc, Să-ți spun ce nu ți-am spus niciodată. Ce? Am uitat. Am vrut să trag un picior în ușă, S-o sparg. Să dau un cap în oglinda din hol. Desigur, nu am făcut nimic. Am închis Doar ușa, cu grijă, când am ieșit Să dau o raită prin aerul înghețat de afară. (din volumul Regele dimineții
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
decât într-un scaun cu rotile pentru paraplezici așteptând cu răbdare să se înalțe pe norii gloriei sale cerești "persoanele temporar valide" așa cum Isus Cristos i-a îndemnat pe apostoli pe drumul Emausului să-i pipăie rănile de la mâini și picioare păstrate după Înviere așadar rămâi și în cer ca pe pământ pentru totdeauna cu cicatricele suferințelor ca dovadă supremă să fii crezut după Înviere că ai suferit și te-au stigmatizat ai fost om viu printre oameni vii și ai
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
El însuși spunea; pribegi, cine erau? Veneticii, ăștia. Eminescu era o minoritate. Hotărît lucru! Ce, putea fi el majoritate? Dacă era, acum toți am fi arătat ca el. Ar fi fost modern, daa, foarte modern chiar, să ai lues pe picioare? Să ai ulcerații, și toată lumea le-ar fi pictat - și toată lumea le-ar fi purtat, mai ales adolescenții. Ăștia care poartă, de obicei, clipsuri, tatuaje și lănțișoare. Simboluri hippie. Cum ne cheamă, acum, pe toți, Nicolae Berghenbier, ne-ar fi
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
noi cei de aici de ei cei de dincolo ca și cum îi și vedem la rându-le fericiți cum cad puțin pe gânduri cu privirea dusă departe-departe prin locuri de demult - pământești - doar de ei știute doar de ei bătute cu piciorul Și iarăși ridicăm paharul cu licoare și vărsăm un strop pentru ei și-i vedem parcă prin străvezimea licorii cum la rându-le varsă un strop pentru noi și se bucură și se bucură laolaltă cu noi Nord Traversez linia
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
Hrehor acum în odihnă e luna deasupa ca pântecul plin de pruncii pe care femeile noastre le vor naște iarba încă nu a spart zodia, în palmele negre sus încă nu-i adus focul, dintr-o panică în alta sălbatice picioare sar surprinse de tremurătoare lunete. aceleași pe câmp filosofice sperietoare, cârtițele în rut în rotunde morminte înmulțite noapte de noapte pe care țăranii le sfărâmă, le-ndreaptă în zori mocniți vorbind despre iminente dezastre și ce presimt ei întotdeauna se-ntâmplă-
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
au țesut cămășile, din fatalitate nu li s-a arătat nici cât e posibil; își suflecă mânecile, urcă platoul verde nu se cunosc între ei, au cuțitele ridicate, filmul muntelui se derulează în luciul lor: o armată cu mii de picioare. îi presimt părinții antichității din creasta de aur, pasărea care din tril a făcut zi copți în fruct viermii prolifici pe mări legănați în marginea orașului sferic. zadarnic prevestitor de pace măslinul le-ar aminti că vina celor căutați stă
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
niciodată nu au chip, temniceri le sunt frații, în abatoare, altceva nu știu, meseria lor este moartea acum au mâinile roșii acum cămășile lor sunt roșii coboară versantul pe fiecare umăr au câte un miel alb o armată cu nenumărate picioare roșii istorie... cuie cuțite - religie de ce tocmai celor inocenți nu li se îngăduie să-l vadă pe Mire? prea multă moarte, prea multă și cei fără de chip sunt sătui de meseria asta
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
bourești. În mână ducea un felinar, plantat în vârful unei prăjini, pe care o înfipse în zăpadă, aproape de ușa prăvăliei. Între pereții de sticlă ai felinarului ardea o lacrimă de foc. Omul deschise ușa perucheriei și intră legănându-se pe picioarele lui scurte. Gândul la peruca pe care avea să și-o cumpere piticul îi dădu lui Nane un fior de dispreț, tipărit în colțul gurii. Printre perucile colorate nu se vedea decât bărbia meglenitului, mișcându-se ca și cum ar fi stat
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
la lumină micul ban. Rață ajunsese acum lângă el și-i strigă drept în ureche, cu vocea lui hârâită, "Nane, ia uite-te mă, Nane, cine intră la peruchier!" Pe scândura galbenă, printre două maluri de zăpadă curată, pășeau două picioare robuste, înfășurate în piele cărămizie, și care erau absolut de neconfundat pentru orice om din București. Nane ridică ochii spre capul vărzos al siluetei mari și șuieră la rândul lui bucuros de descoperire: "Moașa Coropișniță!" Cei doi băieți trecură strada
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
dau binețe protectorilor mei întrupați în diverse făpturi, obiecte, culori sau forme de vegetație de-a lungul canalului și-a celor trei râuri pe care de mai bine de-un veac le unește la plecare doi gemeni trăgeau de-un picior păianjenul uriaș din fața Galeriei de Artă invitându-l să se-adăpostească de arșiță până la toamnă, vizavi, la Nôtre Dame într-o carte de rugăciuni am pedalat de parc-aș fi hălăduit pentru vecie înhorbotată pe-o pânză proaspăt ieșită din
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
pădurii de pe panta dealului de la Stutinăvodă. Își pusese în cap s-o lase la vale pe el, prin mijlocul acesteia, până la Cișmeaua lui Trică, unde să-și astâmpere setea, să-și arunce apă pe față și să se vâre cu picioarele în ulucele de piatră de-acolo, și așa răcorit și izbăvit să se înapoieze acasă... După o dimineață neclintită și senină, acum, în a doua parte a ei, ziua dădea semne grăbite să se schimbe; se închidea din toate zările
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
au blodogorit în gând, imediat, Tatăl Nostru. Se înăsprea în toți o nedumerire grea întocmai celei care se petrece doar în vise. Anghel Furcilă, înzdrăvenit pe de-a-ntregul, chipeș ca un flăcău, vioi și cu chef, sălta de pe vârful unui picior pe altul, abia atingând pământul, ajutat de un ciomag cu totul și cu totul de aur, care scânteia, în bătaia lunii, uimitor. La puțin timp după asta, unii se jurau pe ochii din cap, că în salturile sale, el se
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
soacra și-și șterse pe furiș cu dosul palmei o lacrimă care-i alunecase pe obraz. Trecu o săptămână, apoi încă una. Evis se simțea mai bine, începuse și niște exerciții de fizioterapie, dar singură nu se putea ține pe picioare. Matei ar fi plecat, dar nu se putea, nu-l lăsa inima. I se părea cumva neprofesional să rămână, dar cu totul lipsit de etică să plece, sau să accepte bani. Nu poți spune unui om la impas: iartă-mă
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
tir înapoi la Corcea după ce insistase să iasă ei, barbații, la o bere. Zilele egale deveneau tot mai lungi, le pierdea deja șirul și nu se întâmpla nimic. Starea femeii nu se schimba. Se putea ridica dar n-o țineau picioarele. - Va trebui să plecăm, spuse Andi într-o seară la cină. El știa bine că transportul pe cale aeriană e periculos, doar chiar el le tălmăcise cu o zi în urmă, căci presiunea aerului îi putea provoca hemoragie craniană, iar cu
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
despre zona Vrancei, despre tectonica plăcilor, despre dezastrul din 1940, nici la școală, nici acasă. La liceu eram proboziți cu farmecul și frumusețile eternei și fascinantei Românii, cu bogățiile patriei, nicidecum cu sabia lui Damocles, ori cu fuga pământului de sub picioare. Puteam fi neîncrezători în oricine și orice, numai în pământ nu. Pe când stăteam destinși de vorbă în spatele și în fața biroului sub lumina egală, calmă a lămpii, s-a auzit dintâi ceva ca un urlet înspăimântător venind din toate părțile deodată
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
groase din cuier, practic ne-a înșfăcat și pe noi și ne-a gonit pe scările blocului în jos, ocazie cu care m-am împiedicat și am căzut rău pe un genunchi între etaje, la jumătatea drumului către stradă. șchiopătam, piciorul îmi sângera și se umfla, cracul pantalonului se sfâșiase, dar eram în sfârșit afară, relativ la adăpost sub bolta cerului amenințătoare și rece. Automat, am căutat din ochi Luna: se uita și ea țintă la mine, nemișcată, sinistră, alb-roșie dar tot
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
din cele întâmplate, micuța din brațele ei simțea totuși prin toți porii spaima și alarma părinților. În noaptea aceea am dormit de-a valma tustrei pe un pat nefăcut, îmbrăcați gros și cu un mic bagaj cu lucruri indispensabile la picioare. Nu mai intru în amănunte. Încetul cu încetul, viața și-a reluat cursul, dar parcă nimic n-a mai fost ca înainte. Nici noi, prea încercați, nu mai eram aceiași. Chiar pe Paleologu, la câteva case de noi, un mare
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
trebuie scoși din cetate. M-am scos singură pe poarta Eleftherias și am privit marea Pînă cînd corăbiile mînate de vînt s-au întors din bătălia Pierdută aducînd înapoi o lume de umbre tristă Și au intrat în port printre picioarele larg desfăcute Ale Colosului care nu mai există Moarta din apartamentul vecin Moarta din apartamentul vecin Se uită țintă la mine, Aș fi vrut să-i închid ochii, Dar mi-a fost teamă că vine În odaia mea ca o
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
-mi spun liniștită Pămînt ești și în pămînt vei merge, Dar de unde atîta liniște Cînd pămîntul a ajuns Un fel de groapă de gunoi Prin care scormonesc deopotrivă Șobolani și oameni ca noi Înzestrați cu două mîini Și cu două picioare Și cu materie cenușie ca pămîntul În care, într-o bună zi, Nu se știe ce sămînță aruncată aiurea Ar mai putea încolți. Vitrina cu sicrie Începe o nouă zi, ceru-i senin Dar strada e murdară și pustie. La
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
umbros de la Villa Grimaldi stau pe o bancă, tăcute, ,,valurile, vânturile", sau se miră de sexagenarele asexuate suple, bronzate ce par efebi sau statui ciobite cum vezi la muzeul din apropiere, prietene de o viață cu valurile care le scaldă picioarele răzbind lin printre stâncile unde matroanele și-au instalat mesele pe care joacă un joc de cărți de demult. Apa are culoarea cutiei de Dunhill. Valuri mici vin tiptil să le mângîie tălpile. Da, hotărât lucru, e mai blând apusul
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
cumplită între mine și îngerul cel necunoscut... Către ziuă l-am întrebat: Cine ești? Iar el mi-a răspuns: Nu-ți pot spune, Numele meu este minunat. Putea fi Dumnezeu însuși până la urmă; Și mi-a lăsat semn în coapsa piciorului drept Și numele meu schimbat fu în: Trezvitul. De atunci șchiopătez dacă puteți înțelege De atunci am făcut pact între mine și înger: Interzis la cele de până atunci lumești; Nu te mai atingi, căci rugăciumea ta fu ascultată; Și
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
orașului. Sodoma există și în ziua de azi. 4. Oedip și Sfinxul După ce Sfinxul păți rușinea și primi de la Oedip dezlegarea corectă a enigmei celebre despre animalul care are, pe rînd, dimineața, la prînz și seara, patru, două și trei picioare, se gîndi să se răzbune. Așteptă răbdător mai mulți ani, pînă cînd află că, în Teba unde domnea, Oedip începuse să aibă necazuri: zvonuri sumbre circulau tot mai insistent pe seama lui. Așa că, văzînd situația și gîndind să profite de ea
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
încăperii până când gura de umbră ridică vorbe zguduitoare; de prisos vărsarea apelor mari - nu apropie lumina de buzele calde; vuiește în pâclă flamura și se uită alcătuirea din pisc, măcar că stă reazem trupului înspumat și tălpilor din mâl. Drept în picioare în fața ferestrei, la ceas potrivit, îmi sfâșie umbra fără să-mi arunce pe umeri făgăduita mantă cu fireturi de aur; cutremurat am zis: De ce dreptul la tălmăcire? Câte dovezi pot să aibă palmele mele întinse fără pete de sânge?, dar
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
de carte Vapor fără porturi tren fără gări nor fără ceruri eu fără mine. Peisaj Un uragan se subțiază pînă poate trece aidoma unui fir prin urechea acului un copac descrește descrește pînă devine o singură frunză o piatră la picioarele tale o piatră nudă cum moartea. Geneză Întîi a fost creat Pămîntul apoi Cerul care-l oglindește zi și noapte apoi au luat naștere oamenii care cîteodată trec unul prin altul plecîndu-și capetele ca printr-o ușă scundă. Ziduri Ziduri
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]