769 matches
-
cu Jack, după care să nu mă duc la Întîlnire. Scop : Să fac o partidă de sex nebun cu Jack, Într-un loc romantic. Rezultat : Să mănînc copane de pui la grătar, cu unt de arahide, pe o pătură de picnic. Scop general : Euforie. Rezultat general : Dezastru total. Tot ce pot să fac e să stau tîmp cu ochii În farfurie, repetîndu-mi că chestia asta n-o să dureze la nesfîrșit. Tata și Nev au făcut cam o mie de glume apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fii... Nev, am zis bine ? — Ca din carte ! spune Nev rîzÎnd. — Foarte frumos ! spune mama rîzÎnd și ea. Văd că Emma ți-a spus cîte ceva despre noi. — A... da, mi-a spus, Încuviințează Jack, privind În jur spre micul picnic improvizat, cu un fel de fascinație ciudată pe chip. Știți ceva, cred că, pînă la urmă, putem să mai stăm un pic să bem un păhărel cu voi. Poftim ? Ce-a zis ? — Bravo, zice mama. Îmi face mare plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
căreia pune și o feliuță de roșie. Jack, dragule, spune cu compasiune dîndu-i o farfurie de hîrtie. Cum te descurci cu banii ? — Destul de bine, răspunde Jack grav. Mama Îl privește o clipă, apoi Începe brusc să caute În coșul de picnic, din care scoate altă quiche Sainsbury, Încă În cutia ei. — Uite, ia asta, spune, Întinzîndu-i-o. Și ia niște roșioare. Nu strică. Să fie acolo. A, nu, spune Jack imediat. Serios, nu pot să... — Te rog nu mă refuza. Insist ! SÎnteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe Cyril aplecîndu-se stîngaci spre Jack. Îmi cer mi de scuze că vă Întrerup, domnule, spune, aruncînd priviri mirate spre familia mea, de parcă ar Încerca să Înțeleagă ce l-o fi apucat pe Jack Harper să ni se alăture la picnic. Dar a venit domnul Malcolm St John și ar dori să vorbească puțin cu dumneavoastră. Sigur că da, spune Jack și zîmbește politicos spre mama. Vă rog să mă scuzați cîteva clipe. Își așază cu grijă paharul pe farfurie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
eu sînt eșecul. Un singur lucru te rog : nu mai pretinde că ești cea mai bună prietenă a mea, OK ? Fiindcă nu ești și n-ai fost niciodată ! Tac și mă uit În jur spre asistența Împietrită de pe pătura de picnic, respirînd greu. Am senzația oribilă că, din clipă În clipă, am să izbucnesc În plîns. Îi Întîlnesc privirea lui Jack și el Îmi zîmbește ușor, gen bravo, i-ai arătat tu ! Apoi risc și arunc o privire scurtă spre mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
poalele dealurilor. Traficul se diminua. Jack găsi un loc cu vizibilitate bună asupra drumului, care urca În serpentine. Parcă și privi: mașinile Își continuară urcușul, apoi dispărură la o răspîntie. Le urmări traseul pînă la un camping cu mese de picnic și gropi pentru grătar. Două mașini În spatele unui șir de pini. Bracken și Hinton cărau cutii. O canistră de benzină se bălăngănea, agățată de degetul mic al musculosului. Jack Își piti mașina și se ascunse după niște pini pitici. Bracken
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fost un adevărat chin. Avusesem de gînd să mi-o petrec Împreună cu Maryse, dar prezența mamei m-a silit să filmez blestemata aia de rotondă din toate unghiurile. Auzeam rîsul Marysei care Îi ajuta pe responsabilii cu excursia să pregătească picnicul. Mama explica mereu cui voia s-o audă că fiul ei avea să intre la o școală de cinema la Paris. Vizitarea rotondei urma să aibă loc după prînz, dar eu știam deja că va fi prea Întuneric ca să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
auzi o ușă trîntită. Lucrurile pe care Helen și Julia le aduseseră În baie - foarfeca, penseta și aparatul de ras În cutia lui - săriră din loc. Era unsprezece și jumătate. Își propuseseră o zi de leneveală, cu cărți și un picnic În Regent’s Park; locuiau aproape, pe una dintre străzile la est de Edgware Road. Helen rămase În apă ceva mai mult, pînă ce aceasta Începu să se răcească, apoi se ridică În picioare și se spălă, răsucindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
picioare și-și netezea rochia de in. RÎdea și ea. — Încotro? o Întrebă Julia. — Am luat masa c-o prietenă, spuse femeia, la St John’s Wood. Acum mă duc spre Radiodifuziune. Noi, cei de la BBC, n-avem timp de picnicuri și alte asemenea. Ce frumos v-ați aranjat aici! E-o scenă absolut bucolică! Se uită la Helen. Avea ochii negri, ușor răutăcioși. Julia se Întoarse și făcu prezentările. — Ea e Ursula Waring, Helen. Ursula, ea e Helen Ginivier... — Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu cîrciumi și ceainării, mici plaje de coastă. Acum mergeau spre Chelmsford; aveau de gînd să meargă pînă o să dea de un loc frumos. Aveau la dispoziție multe ore - toată după-amiaza. Îi spusese tatălui ei că se duce la un picnic cu o prietenă. Cu o seară Înainte stătuse la un capăt al mesei de bucătărie făcînd senvișuri, În timp ce el Își punea tălpi de cauciuc la pantofi... O luară pe străzile din City și Whitechapel, iar cînd intrară pe un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
El se sculă și stropi cu apă. Viv rîse și o luă la fugă. Îi rămăseseră stropi de apă pe lentilele ochelarilor de soare, și cînd le șterse, se mînjiră. Uite ce mi-ai făcut! Se Întoarseră la mașină pentru picnic, lăsînd ușile deschise. Reggie scoase un pled scoțian din portbagaj și Îl Întinseră pe iarbă. Apoi luă o sticlă de gin cu portocale și două pahare din plastic, unul roz, altul verde. Erau ale copiilor, Viv știa asta - pe limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se apropie de chiuvetă și se uită atent În oglinda de bărbierit a tatălui ei. Avea fața roz-albă cu pete. Își trase părul În față. — A fost foarte cald, zise ea. Bună, tată. — Ești bine, dragă? Cum a fost la picnic? — OK. Ce mai faci, Howard? — Bine, Viv. Facem și noi ce putem. Ce zici de vremea asta? Ascultă-mă pe mine... Lui Howard nu-i tăcea niciodată gura. Și cei doi băieți erau la fel. Aveau să-i arate diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aveau în grijă viața socială a bazei militare, o miză ca tânărul vânător nu putea fi lăsată de izbeliște. Au fost imediat aranjate petreceri cu scopul de a-l însura pe Augustus; a fost forțat să îndure frecvente și cumplite picnicuri, unde, tinerele din „flota de pescuit“, abia venite de la Southampton, încercau să-l prindă în mreje cu umbreluțele lor, cu ochii lor mari și accesele de leșin, bine studiate și programate. PC le-a rezistat cu stoicism, le-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mie de ori mai bine decât orice englez asudat sau indian murdar, pe lângă care trece. Se oprește să se uite într-o vitrină la niște mașini portabile de scris (destul de ușoare, pretabile de a fi folosite în călătorie sau la picnic), când ușa magazinului se deschide și un bărbat între două vârste, în uniformă de infanterie iese, ducând un pachet în brațe. — Bună dimineața, zice acesta. — Bună dimineața, răspunde Bobby, surprins că i se adresase. — Ce zi afurisită! exclamă ofițerul. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o forță fizică ce mai trebuie analizată. Dacă te lasă s-o ții de mână, peste două ore te va pălmui. Dacă jură că nu va mai vorbi niciodată cu tine, va ajunge pe treptele casei tale după-amiaza, îmbrăcată de picnic. De aceea, după ce i s-a părut că Jonathan a râs de ea, s-a hotărât să-l salveze și să-i permită s-o ducă la ceai. Ca orice tânără englezoaică bine educată, Astarte a fost învățată să evalueze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aceea aș aminti o bandă de casetofon descoperită abia acum, cu vocea de la câteva luni a Oanei, fiica mea, imaginea ei și-a lui Călin, voioși în Canada, pe skype-video, scrisul cu spor la două cărți deodată, invitațiile în străinătate, picnicul pe zăpadă, cu ceai fierbinte și cozonac, pe care l-am pregătit pentru prietenele mele în parcul botanic, pagina cu poeziile scrise de Carmen acum o lună în hospice, la măicuțele franciscane și pe care i-am aranjat-o în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
s-ar afla Mesia, fumul alb al cafenelei mă acompaniază asemenea unui mesager cu vești rele, făcând ca jurămintele mele să intre în conflict unul cu celălalt. Parchez la poalele muntelui, departe de spital, ca și când m-aș pregăti pentru un picnic în sânul naturii, câteva clipe înainte ca vara să se năpustească asupra muntelui, cu ghearele sale transparente, un covor de un verde inocent îl acoperă încă, peste doar câteva zile va fi invadat de smocuri gălbui, uniforme și după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
turiștii aceia mestecând cu plăcere, îndesând mâncarea sănătoasă în stomacurile lor flămânde, am impresia că trăiesc într-o altă lume, ce mă așteaptă pe mine astăzi este complet diferit de ceea ce îi așteaptă pe ei, nici plimbări cu jeepul, nici picnic în sânul primăverii, nici înot în piscină, mă așez la o masă micuță, de două persoane, nu există mese pentru persoane singure, privesc peisajul luminos, pe care furtuna l-a descoperit în urma sa, văile sunt albastre ca marea, bărcile roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să vadă peisajul. Naveta vibra și se legăna, lovindu-se de straturile superioare ale atmosferei. Interfonul le transmitea vocea clară a lui Ferro care ghida aparatul în plină furtună. ― Comutație pe apropiere în DCS. Vizibilitate nulă. Un adevărat teren de picnic. Ce loc împuțit. ― Doi patru zero, făcu Spunkmeyer, prea ocupat ca să mai blesteme. Curba nominală. Observ o ușoară ionizare a cocăi. Ferro aruncă o privire spre terminal. ― Gravă? ― Se poate filtra. Vânturi peste două sute. (Între ei se aprinse un ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
trebuia să aleagă o grămadă de fasole mung, fasole roșie și boabe de soia. Albă ca Zăpada a ieșit de mai multe ori în oraș cu prințul ei înainte să se căsătorească, iar la prima întâlnire au fost la un picnic în parc și au mâncat sandvișuri și pepene tăiat felii. Tocmai aceste abateri mărunte de la firul epic mă fascinează la tradiția orală. Întâmplările obișnuite strecurate în lumi fantastice le fac mai credibile, dar în același timp și neobișnuite.“ Și pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
o doamnă, iar alții, de exemplu, un unchi, un vecin sau mai știu eu cine, au grijă de toate. Aduc sake, comandă sushi, încearcă să-i liniștească pe cei năpăstuiți, plâng, jelesc mortul, deapănă amintiri despre defunct. E ca un picnic pentru mine... nu știu cum să-ți spun ca să înțelegi bine. În comparație cu calvarul îngrijirii unui bolnav... Eu și sora mea eram atât de obosite, încât nici nu am putut plânge, nu mai aveam lacrimi. Zău, crede-mă. De fapt, nici n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la vizita anterioară, am dormit două nopți în același apartament cu Naoko și Reiko, am petrecut trei zile făcând cam aceleași lucruri ca și prima oară. Când apunea sorele, Reiko cânta la chitară și stăteam toți trei de vorbă. În loc de picnic, de data aceasta ne-am delectat cu schiurile. Eram frânți și transpirați după o oră de schiat pe munte. Cum ne făceam puțin timp liber, dădeam cu toții o mână de ajutor la curățatul zăpezii. Doctorul cel ciudat, domnul Miyata, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spus. Sincer, după acea vineri Îmi era imposibil să mai renunț la camera 202. Acum, de fiecare dată când mă Întâlneam cu Dora, ne sărutam. Nu mai purta mănuși și discutam despre ce se discută În general - filme, restaurante, chiar picnicuri sau politică. Din când În când, făcea comentarii despre ceilalți vizitatori, comportamentul și preferințele lor, iar eu n-o descurajam pentru că aceste confidențe mă făceau să mă simt, chiar dacă doar vag, o excepție. Poate că relația noastră ar fi continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Kevork Karaoglanian, era și el acolo, venise cu avionul de la Minneapolis pentru un eveniment social organizat de Comunitatea Tinerilor Armeni din Regiunea Golfului. În ultimele trei luni, Kevork participase conștiincios la fiecare eveniment organizat de grup - un concert de binefacere, Picnicul Anual, Petrecerea de Crăciun, Petrecerea Lejeră de Vineri Seara, Gala Anuală de Iarnă, Dejunul de Duminică și o competiție de rafting În beneficiul ecoturismului din Erevan. Unchiul Dikran bănuia că motivul pentru care arătosul său nepot venea atât de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la repezeală și absența de acasă pentru o săptămână sau mai mult. De data aceasta, Ellen, soția lui, se supărase fiindcă fusese chemat pe 1 iulie, ceea ce Însemna că avea să lipsească pe 4 Iulie, ratând astfel și tradiționalul lor picnic pe plajă. Tot acum, Tim avea să se Întoarcă după anul doi de studenție de la Chicago, urmând să plece,În Cascades unde Își găsise de lucru pe la timpul verii. Iar Amy, care Împlinise deja șaisprezece ani, abia se Întorsese de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]