1,228 matches
-
Tu nu te-ai săturat A gândului ardoare Pe mine m-a furat. Tucu Andreea-Ramona, clasa a VI-a Școala Gimnazială Mușătești Argeș profesor coordonator Avram Laura-Mădălina Copilăria mea Am primit prima păpușică Cu păr lung, subțire și dulcică O pieptănam, o îmbrăcam mereu Să fiu ca aceasta era visul meu. E simplu atunci când ești micuț: Toți îți spun că ești dulce și drăguț. Cadouri și jucării vin din plin Iar mie toate astea-mi convin. Șotron, pititea ne jucam, Eu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și-a închis ultimul centimetru de fermoar, florile au început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru-cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin ochii și iarba a prins deja culoare. După ce și-a pieptănat părul și-a pus pe cap un voal alb prin care a anunțat izvoarele că pot începe să murmure poveștile adunate în timpul iernii. Eu, bucurându-mă de toate aceste minuni ale naturii, m-am întrebat de ce oare nu este întotdeauna
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cerut surorii ei binecuvântarea, Rahela și-a pus mâinile pe pântecul Leei și a mângâiat viața care se afla acolo. Rahela a plâns în brațele surorii ei, i-a sărutat mâinile Adei și a rugat-o pe Zilpa să-i pieptene părul. A luat-o pe Bilha deoparte, a îmbrățișat-o și i-a mulțumit că o adusese pe Inna. Era prima dată când Rahela mulțumea cuiva pentru ceva. A doua zi dimineața, Lea și Rahela, umăr la umăr, au ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu s-a mai ridicat din pat. Ada fusese singura mamă pe care o cunoscuseră surorile și fiecare dintre ele și-a pus cenușă în cap și au plâns-o. Lea i-a spălat mâinile și fața. Zilpa i-a pieptănat părul. Rahela a îmbrăcat-o în cea mai frumoasă tunică pe care o aveau, iar Bilha i-a împodobit brațele veștede cu cele câteva inele și brățări pe care le avea. Împreună i-au încrucișat brațele și i-au îndoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am plecat spre Mamre, eram atât de emoționată, încât nu ascultam și nu făceam nimic din ce trebuia. Mama, care era peste tot în același timp, asigurându-se că urcioarele cu vin și ulei erau bine închise, că frații își pieptănaseră bărbile, că totul era gata, până la urmă și-a pierdut răbdarea din cauza mea. A fost una din rarele dăți când chiar a ridicat vocea la mine: - Ori mă ajuți, ori rămâi acasă cu nevestele fraților tăi. N-a fost nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de seară. Stăteau până târziu în noapte, povestind și râzând, serviți de Debora cea cu văl. Am auzit toate astea de la celelalte care purtau veșminte albe. Erau drăguțe cu mine. Mă băteau pe umăr când îmi aduceau mâncarea, apoi îmi pieptănau părul și mă lăsau să mă joc cu fusele lor de fildeș. Dar nu spuneau povești înainte de culcare și nici nu le-am aflat numele adevărate, cele pe care le primiseră de la mamele lor și nici nu știam cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pământ. Abia așteptam s-o văd din nou pe mesageră și la fel simțeau și ceilalți la Mamre. Era favorită printre Debore, iar ele zâmbeau când le întrebam despre întoarcerea ei: - Va veni cu siguranță, curând, spunea cea care îmi pieptăna părul. Și atunci vom avea și povești în fiecare seară și n-o să mai fii tristă. Dar printr-un negustor a ajuns la noi vestea că Werenro fusese omorâtă pe drumul de întoarcere de la Tyre. Rămășițele corpului ei au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rânjit trimfătoare spre mine, ca un copil care reușise să-i păcălească pe cei mari. Ne-am terminat bagajul și ne-am îmbrăcat în cele mai bune haine, dar Rahela m-a oprit chiar când să plecăm și mi-a pieptănat părul în codițe subțiri, „în stil egiptean”, mi-a șoptit. Bilha și Zilpa ne-au făcut cu mâna, dar Lea nu se vedea pe nicăieri și noi am plecat cu mesagera. Când am intrat pentru prima dată pe porțile orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ființa pe care o purtam. Am început să vorbesc în șoaptă cu fiul meu nenăscut, când stăteam noaptea în pat, și să-i murmur cântecele copilăriei mele în timp ce măturam sau țeseam. Mă gândeam la copilul meu în timp ce-mi pieptănam părul, când mâncam, dimineața și seara. Visul sângeros cu Shalem a fost înlocuit de un vis vesel cu fiul lui, pe care îl numeam Bar-Shalem. În vis, fiul meu nu era un bebeluș, ci o copie minusculă a tatălui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și cravată de pionier, spre norocul meu, ghetele alea nesuferite de lac alb-negru îmi rămăseseră mici, așa că mai trebuia doar să-mi lustruiesc bocancii și eram gata, desigur mama n-a pierdut ocazia să-mi pună-n vedere să mă pieptăn, dar m-a scutit, măcar, de netezitul părului cu mâna udă, apoi m-a mai măsurat o dată din cap până-n picioare, mi-a potrivit cravata, m-a pupat și iată-mă gata de plecare. Ajuns în fața blocului, am dat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Și-l imagină pe skipper jucîndu-și rolul de fante și strivi cu furie al nu situ cîtelea chiștoc, fumat doar pe jumătate. Jumătatea care nu dă cancer, zicea el. Se crezu pradă unei iluzii văzîndu-l. Proaspăt ras, cu părul blond pieptănat cu grijă, cu privirea albastră și hotărîtă. - E cam tîrziu pentru o depoziție, rosti polițistul cu răceală. - Nu asta mă aduce aici. - Ce vrei de fapt de la mine ? Iertarea de păcate sau binecuvîntarea? - Vreau să-ți mulțumesc, i-o Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
soare afară sau poate fiindcă tocmai încheiasem nu știu ce contract fenomenal, nu-mi mai amintesc - mi-a venit pe chelie s-o schimb cu una roșie. Nu știu nici acum dacă m-a iertat vreodată. Îmi scot elasticul din păr, mă pieptăn rapid, după care mi-l prind la loc. Nu m-am mândrit niciodată cu părul meu. E castaniu, de lungime medie, ușor ondulat. Cel puțin așa era ultima oară când m-am uitat. Cea mai mare parte a timpului stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru ce au făcut. Apoi, imediat ce voi avea vești de la Arnold, am să găsesc eu o scuză oarecare pentru a pleca. Iar soții Geiger nu vor ști niciodată că nu sunt menajeră. Îmi pun repede uniforma și-mi trec un pieptăn prin păr. Apoi mă uit în oglindă. — Bună dimineața, doamnă Geigger, îi spun imaginii mele. Și... ăă... cum ați dori să șterg de praf salonul ? OK. O să fie bine. Când cobor scările, îi găsesc pe cei doi Geigeri stând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și-o să încep să scriu peste tot „Samantha îl iubește pe Nathaniel” cu inimioare în loc de punctul pe i. Dar nu-mi pasă. N-a fost mare sfârâială nici când am fost o adultă cu mega-carieră și capul pe umeri. Mă pieptăn cu peria, uitându-mă la câmpurile verzi acoperite de ceață și mă simt inexplicabil de ușoară. N-am nici un motiv să fiu atât de fericită. Pe hârtie, totul continuă să fie catastrofal. Cariera mea de mare perspectivă s-a sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de profesionistă cât pot, având în vedere că nici acum n-am aflat ce e aia formă de savarină. În cele din urmă, îmi adun toate forțele și mă ridic din pat. Îmi schimb uniforma cu o rochie și mă pieptăn. Ca să știu o treabă, îmi dau chiar și cu puțin ruj. După care îmi iau mobilul și îi trimit un SMS lui Nathaniel : bună! ești acolo? sam Aștept un răspuns, dar nu primesc nici unul. Nu l-am văzut toată după-masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mergem. Și, făcînd eforturi să nu izbucnim Într-un rîs nebun, ne grăbim tustrele pe scări. Atmosfera din departamentul de marketing Îmi amintește un pic de petrecerile pe care le dădeam În dormitorul meu, În clasa a șasea. Unii se piaptănă energic sau se dau cu parfum, alții fac ordine rapidă În hîrtii și bîrfesc aprins. CÎnd trec pe lîngă biroul lui Neil Gregg, care se ocupă cu strategiile de mediatizare, Îl văd aliniindu-și premiile de Eficacitate În Marketing pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
băiețaș. Dumnezeu mi‑a apărut de foarte timpuriu. Purta părul cu cărare la mijloc. Am Înțeles că eram Înrudiți pentru că Îl făcuse pe Adam după chipul și asemănarea lui și suflase viață În el. Și fratele meu cel mare Își pieptăna părul tot cu cărare la mijloc. Între fratele cel mare și mine mai venea un frate mijlociu. Și mai mare decât toți trei era sora noastră. Oricumă asta era lumeaă Nu o mai văzusem până atunci. Primul dar pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se retragă la pensie Într‑o vilă de pe Coasta Dalmată. Corpul lui avea o față solidă, Îngrijită - capul și burta asortându‑se cu o față impresionantă, lătăreață, cu un nas scurt, și de o paloare de parcă‑și ținea respirația. Își pieptăna părul lins, spre spate. Purta o redingotă. Îl făcea pe Ravelstein să simtă, cu plăcere, că are de‑a face cu un om civilizat. Mă Întreba uneori: - Ce impresie Îți face ție Kurbanski? - Știu eu, e un gentleman franco‑sârb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
atâtea ori din spital, Încât Își propusese să nu mai dea atenție faptului. Doctorul Schley nu discutase niciodată cu mine despre boala lui Ravelstein. Era unul dintre medicii aceia superconștiincioși - scund, rigid, acvilin, eficient. Cât păr Îi mai rămăsese era pieptănat În sus, țeapăn, În stilul indienilor iroquois. Nu‑mi datora nici o explicație medicală. Nu eram rudă de sânge cu Ravelstein. Dar, În ultimul timp, Schley se convinsese că eram prieteni intimi și Începuse să‑mi transmită niște semnale mute - ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
seacă, să arunce în aer munții, să foreze tunele, să... Doamne! Rochia verde, merge cu pulovărul gri? Unde-s ciorapii? Uite-i, bine că nu-s rupți. Pantofii? E cam frig. Da, dar ghetele sunt așa de urâte. Acum la pieptănat. Și coșul ăsta de unde-a mai apărut? Fi-r-ar să fie! Eh, asta e. Repede, geanta, haina, cheile, banii. La revedere, doamna Garofița! La revedere, domnu Mihai! Nu vin târziu! Și Iulia iese val vârtej din apartamentul unde subînchiriază camera de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
depășit. Dumnezeu știe ce caută el la teatru. L-aș vedea mai degrabă pe post de șef de echipă de vânzări la televizor. Tolănit pe masa de lucru a tâmplarilor, făcea rotocoale de fum și mă fixa, cântărindu-mă. Își pieptănase părul blond pe spate; pomeții și nasul, scoase în relief, atrăgeau și reflectau lumina. Sunt cam dezamăgit, zise el. Când ți-ai dat jos chestia ai de pe cap, credeam că o să ți se reverse părul ca într-o scena din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și-a închis ultimul centimetru de fermoar, florile au început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru-cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin ochii și iarba a prins deja culoare. După ce și-a pieptănat părul, și-a pus pe cap un voal alb prin care a anunțat izvoarele că pot începe să murmure poveștile adunate în timpul iernii. Eu, bucurându-mă de toate aceste minuni ale naturii, m-am întrebat de ce oare nu este întotdeauna
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
de producție suedeză era o altă glumă proastă și-l abandonase dezgustat. Cu toate acestea, era limpede că Alice îi dăduse de cap. Și, din ceea ce vedea el, copilul era nu numai curat, dar nu avea nici suzetă și era pieptănat. Și asta i s-a părut lui Hugo o chestie uluitoare. Înainte să fie nevoit să aibă grijă de Theo, nu se gândise că femeile cu copii liniștiți erau altfel decât așa cum trebuiau să fie. Dar acum Hugo știa de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de ochii roșii și obosiți și de hainele mototolite de pe el. Și-a trecut o mână prin păr; șuvițele îi erau mai încâlcite decât își dăduse seama. Nici el nu mai ținea minte câte zile trecuseră de când nu se mai pieptănase. Trebuia să-și mai ridice standardele. Aspectul de boschetar n-avea șanse să impresioneze curtea cu juri, așa cum nici lipsa unui serviciu nu avea s-o încânte. — Da, i-a răspuns aproape șoptind Laura. Groaznic. Hugo s-a uitat furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tare pentru a digera ceea ce se Întâmpla În jurul meu. Dacă te Înghesui zilnic În tramvaiul 16, mirosind transpirația oamenilor care se Întorc de la serviciu ca să-și petreacă restul serii anesteziați În fața televizorului, nu-ți mai arde să-l iei la pieptănat pe Vasilescu cu furculița În fața englezilor și să te lași pieptănat la rândul tău cu zimții de la bocancii lui, citind un poem scris pe loc. Toate astea Îți apar deodată Îndepărtate și ridicole, deși, Într-o altă stare de agregare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]