14,398 matches
-
pe plan internațional. Desigur, mai sunt și alții, unii care vor apărea în timp. La care, pînă în prezent, se adaugă și opera mea literară, cu un singur roman încheiat, cu fragmente, interviuri și mărturisiri, oglindind pe măsură generația mea "pierdută". În legătură cu prieteniile din tinerețe, îmi amintesc de legăturile strînse pe care le-am avut cu Vladimir Streinu și scriitorii cercului său, în primul rînd Constant Tonegaru, apoi Mircea Popovici, Mihai Crama, de asemenea cu Șerban Cioculescu, pentru care am avut
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
duce crucea-n spate,/ Senin, de parc-ar duce-un sac la moară,/ Și toți îl urmărim cum intră-n cimitir/ Și nimeni nu se înfioară" (Seninătate). Paradisului comunist i se demontează mecanismul mistificator: "Dormeam lîngă-acel munte ca lîngă-un paradis/ Pierdut, în care lumea aceasta vinovată/ Nu mai putea s-ajungă pe jos ca altădată/ Și încerca să urce pe sforile din vis" (Dormeam lîngă-acel munte). Chiar inspirația poetică se mortifică, printr-o pulverizare a zădărniciilor ce acoperă viața, prin culoarea
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
l-am frînt/ l-am rîvnit" (ibidem). În pofida unor astfel de renegări ale feminității consacrate, Ștefania Plopeanu vădește și o seamă de recăderi în condiția sa primordială. Decorporalizarea, în beneficiul estetizării, e un fenomen relativ. Regretînd, în unele clipe, corporalitatea pierdută, poeta încearcă a o repune în drepturi, privind și palpînd realul, care, în concretețea-i halucinantă, ține în cumpănă extincția. Viața și moartea își amalgamează "direcția": "Filmul real/ palpez și văd totul/ nenorocirea, moartea/ sînge curat, îl gust/ nici un grăunte
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
se simt de neînlocuit decît cei ce acționează în numele unei filosofii a provizoratului. Orice îndeletnicire, fie și cea mai modestă, își are artiștii ei - persoane, adică de neînlocuit, în pofida opiniei curente. Istoria omenirii e plină de exemple ale unor secrete pierdute deoarece oameni de neînlocuit au plecat în mormînt împreună cu ele. Secrete care infirmă ideea că, dacă există condiții prielnice apariției unui Einstein, el se poate ivi și sub alt nume. Posibil e să se întîmple una ca asta, dar probabilitatea
Oamenii de neînlocuit după ce au fost înlocuiți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17238_a_18563]
-
va întîlni și în contexte care nu mai au nici o legătură directă cu mediul de origine. Trecerea prin parodie rămîne o etapă necesară; o dovedește o altă cronică, în care este comentat un spectacol umoristic cu funcție publicitară - Un E-mail pierdut (EZ 2333, 2000, 2). Replici și situații evident parodice înlocuiesc elementele tradiționale cu cele ultramoderne; unele provin din textul piesei - "descoperă dischetele lui Cațavencu", "liderul unui grup de hackeri", "să ne întoarcem la 286" etc.; altele aparțin gazetarului, contaminat de
Metaforele computerului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17264_a_18589]
-
extraordinar ale lui Purcărete sînt presărate peste tot într-un spectacol născut dintr-o alchimie foarte ciudată, practicată într-un laborator modern, supersofisticat din punct de vedere tehnic, dar populat cu alchimiști medievali... Cele șapte personaje plecate în căutarea sexualității pierdute, a tehnologiei crimei odioase "aterizează", ca un fel de extratereștri, într-o foarte ciudată vilă-grotă. Marchizul de Sade - un personaj ieșit din timp, bătrîn și decrepit, aproape orb și monstruos de gras, un fel de piesă de muzeu - își are
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
României că nici măcar atunci cînd își pune cenușă în cap vorbind despre propria sa înfrîngere nu obține o reacție de presă care să-l ajute să facă din această recunoaștere un cap de pod pentru o eventuală recîștigare a simpatiei pierdute. Dacă examinăm presa, dezbaterea cazului Babiuc s-a terminat în coadă de pește, cam același lucru s-a întîmplat și cu "înfrîngerea" președintelui în exercițiu. Așa că nu s-a prea mai băgat de seamă că România are de terminat un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
memoriei") și al casei cu ploaie nesfârșită, personajul renaște, în cele din urmă, nu numai din propriul trecut, dar și din versiunile fictive ale vieții sale, cum se întâmplă de exemplu, în întâlnirile cu fata-rață, prezență miraculoasă și imaginea iubitei pierdute: "Ah, cu aceeași senzație perfectă că toate acestea mi se mai întâmplaseră cândva. Cândva... Ceva I-me-mo-ri-al." Sub semnul rescrierii permanente, romanțul personajului contemporan se sfârșește în cheia improvizației și a revenirilor halucinante într-un spațiu fictiv. Mai mult, după cum pare
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
dat seama că nu e tentată să vorbească nici despre Rusia, nici despre Franța. Atunci, a ales să scrie despre acea pătură de emigranți produși de revoluția rusă care, o dată ajunși la Paris, trăiesc cu eterna nostalgie a unui paradis pierdut, incapabili să se adapteze la o altă cultură. Cred că literatura migrantă tratează în general despre oameni care au pierdut o patrie fără să găsească o alta. Un autor migrant nu e niciodată nostalgic, el doar scrie despre personaje nostalgice
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
și cîteva edituri mai mici, însă cu performanțe indiscutabile. Editura Crater și Vinea pot fi amintite aici în primul rînd, nu numai prin programul lor editorial, ci și prin tentativa, și ea programatică, de a restitui cărții calitatea, atîția ani pierdută, de obiect estetic, de formă artistică de sine stătătoare. Cu aproape doi ani în urmă, însă, mai exact, la sfîrșitul lui 1998, acestora li s-a adăugat încă o casă editorială care a reușit, într-un timp record, să se
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
nepublicate, manuscrise ? I.P.: Or mai fi cîteva... neimportante... n-aș vrea să repet ceea ce am mai spus cîndva. Ajunge! E suficient. Deși... O.G.: Deși? I.P.:Deși am niște iluminări... brusc îmi aduc aminte unele fragmente... deși recuperez lucruri definitiv pierdute... un gest semnificativ, un cuvînt pus la locul lui, o replică... dar trebuie să fiu stimulată... cum s-a întîmplat cu doi ani în urmă la Tescani, la Colocviile Rebreanu... parcă reeditam viața de altădată cu auditoriul acela select, cu
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
mortificata, o slujbă de întreținere, o fiică, liceeană, înstrăinata și necruțătoare) hotărăște, într-o bună zi, să sară de pe acele sine, să deraieze, si, dacă se poate - ei bine, se poate! - să se întoarcă din drum: să recupereze gustul tinereții pierdute, să facă tot ce și-a dorit odinioară și n-a făcut, să-și ia o mașină roșie, să vîndă hamburgeri, să fumeze "iarbă", să dea jos burtă, să spună tot ce-i trece prin cap, să dea de pămînt
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
trebuie să știe să se bată! Cluburi secrete de luptă împînzesc America! Dacă noii veniți sînt moi ca aluatul, după cîteva săptămîni sînt ca sculptați în lemn! În terapia prin fight club regizorul vede o tentativă de "recuperare a masculinității pierdute" (într-o lume, evident, condamnată la "emasculare"). Apare, în film, și întrebarea, gen anchetă: "" Răspunsuri: "Cu tata. Cu șeful meu. Cu Gandhi. Cu Lincoln. Cu Hemingway." Nimeni nu zice că s-ar bate cu morile de vînt. (Acela e alt
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
Andreea Deciu Unul dintre romanele lui Joseph Conrad, Chance (tradus în românește ca Întîmplarea) este conceput ca un triptic narativ avînd în centru o femeie dispărută, moartă sau doar pierdută definitiv în lumea largă. Cei care au cunoscut-o, bărbați, încearcă, fiecare prin povestirea lui, să deslușească, din amintire, profilul acestei femei, spre a putea astfel înțelege misterul dispariției ei, spre a-și lămuri propriile sentimente, și spre a păstra
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
și închis de Erupția lui Liviu Ciulei, în decembrie. Dar, întrucît Erupția va fi pus sub obroc de cenzură, "Din cei doi piloni de susținere ai casei filmului românesc, rămînem cu unul singur: La moara cu noroc. Este echilibrul imediat pierdut - cheia de boltă abia găsită și instantaneu rătăcită de școala noastră de film"... Pline de semnificații sînt (atunci cînd sînt!) conexiunile "Istoriei" românești cu filmul mondial. Cînd La moara cu noroc a fost prezentat la Cannes, erau acolo: Canalul lui
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
2-3 ani contează enorm", conchide autorul. Acest "decalaj" avea să planeze, și el, ca un blestem, peste o întreagă istorie... O istorie care - dincolo de cele cîteva filme ale ei "învecinate cu desăvîrșirea" - poate fi citită ca o istorie a șanselor pierdute și a capetelor de pod rămase suspendate... "Istoria" lui Valerian Sava începe cu fraza: "La mijlocul secolului, filmul românesc nu exista". Probabil că o altă istorie, a viitorului, va începe așa: În anul 2000, filmul românesc nu exista.
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
se pare că cifra va fi triplată. Pe fondul acestui tablou sumbru, nu poate fi uitată sârba în căruța fericirii, a celor doi președinți de partide antagonice. Crin Antonescu și Mircea Geoană, chiuiau de bucurie, savurând prea devreme o victorie pierdută, în salvele dopurilor de șampanie, la ultimele alegeri prezidențiale. Oricum, nu s-a confirmat ce a spus în urmă cu șase ani președintele Traian Băsescu. Campania electorală de atunci a câștigat-o cu sloganul: Să trăiți bine! Nu peste mult
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
o injurie sau calomnie drept concretizare absurdă a sentimentului regăsit al respectului de sine ori ca justificare a "drepturilor omului". Uităm, în acest noian al "actualităților", de adevărata spiritualitate, care ne poate salva prin permanența ei, care poate reda identitatea pierdută sau pe cale să dispară a acestei țări. Se uită însă, adesea, că și "materialul" poate să devină spiritualitate: "Sunt născut în inima Moldovei... Pămîntul natal cu tot ce este în el îl purtăm toată viața în noi" ( G. Enescu, Casa
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
declinului - irumperea în ultima secvență a persoanei întâi plasează întreaga arhitectură textuală în armătura memoriei. Scrisul se legitimează, finalmente, ca modalitate de salvare a unui timp cristalizându-se în imagini. Tentativa lui Ionel Teodoreanu e de a descoperi echilibrul centrului pierdut: "Trecu vremea, trecu... și într-o zi, eu cel sortit să fiu cel de pe urmă dintre copiii de odinioară, m-am pornit spre ulița părăsită, să împărtășim împreună spovedaniile unui timp trecut atât de scump nouă și n-am găsit
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
Între vânturi e marcat de cehovianism. Sfârșitul Medelenilor amintește de extincția livezii de vișini. Bercale/ Lopahin maculează un teritoriu al inocenței, și ceea ce dispare e mai mult decât o simplă moșie. Memoria intervine pentru a echilibra o existență descentrată, paradisul pierdut fiind recuperabil doar prin amintire. Trilogia se încheie pe această notă nostalgică. Accidentul biografic are aparențele unui cataclism. După aproape un secol, ciclul romanesc al lui Dinu Zarifopol închide un cerc. Medelenismul rămâne indisociabil de moldovenism, în măsura în care generalizarea este operantă
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
în mod firesc, răspunzînd legitim aceluiași imperativ cultural și artistic, acțiunea pictoriței și prezența poetei converg fără a crea confuzie și coexista fără a se concura. Din această întîlnire, pe jumătate inevitabilă - pentru că artele visează continuu să-și recupereze unitatea pierdută -, pe jumătate provocată și programatica, a rezultat nu numai o expozitie în două registre, ci și o carte-album care poate fi citită/privită în orice sens: că un volum de versuri cu imagini de sine stătătoare sau un catalog color
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
de azi, prin recursul la această amenințare politică al carei personaj nu mai poate candida la alegeri. Că acest înapoi la Ceaușescu e un simptom îngrijorător al disponibilității unora dintre noi de a renunța la libertatea individuală de dragul unor avantaje pierdute, asta face obiectul altei discuții. Pe de altă parte, însă, acești oameni care, azi, profita de libertatea de opinie pentru a regretă după regimul lui Ceaușescu, ar mai accepta, chiar și ei, să-și țină gură pentru a nu intra
"Înapoi la Ceausescu?" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18061_a_19386]
-
o naște trecerea lui prin scenă, prin contradicțiile surprizei, de la anxietate la deplină liniștire ce succede, putând avea chiar un efect cathartic. Încât se poate afirma cu profesionism că nu este bântuit în vis de nici un coșmar, este un om pierdut, iar cel care n-a cunoscut coșmarul - un handicapat. Nu este deloc de mirare, de aceea, că artiștii - mari îndrăgostiți de ei înșiși, până la a nu putea fi concurați decât de tirani - își îndrăgesc până într-acolo coșmarurile încât, când
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
care nu se închide, ci i se trîntesc, nervos, coperțile. Orașul mohorît, monoton, unde "nu-ți rămîne altceva de făcut decît să măsori trotuarul ori să te așezi la o masă și să ceri o bere", posibilă poezie a vieții, pierdută și ea (În așteptarea lui Vartolomeu, Fotografii particulare), peisajul cu b\trîni solitari, vegetînd pe cîte o bancă (Stiloul și foile albe), completează un tablou pictat în tonuri, încă o dată, bacoviene. Chiar și prozele care par a ieși din acest
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
chiar decât răposatul tatăl său. Și întotdeauna vorbește cumpănit, ca și cum ar citi dintr-o carte. (s.n.)5) Așa intra în lume eroii lui Slavici. Citim primele fraze din Pădureanca sau din Moară cu noroc, din Gură satului, din O viață pierdută și descoperim, de o inaugurare tipic slaviciană. Suntem invitați să observăm că începe Marea Lucrare. Se rostesc formulele sacramentale aparținând gintei. În altele, ca în Budulea țaichii, formula sacramentala încheie lucrarea: cartea frumoasă, lăsată nouă lăcaș de viețuire e mesajul
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]