7,636 matches
-
un final, nu-i mai rămâne decât isteria mărturisirii, scuza fără sfârșit care să amestece în ea jignirea și amărăciunea de care va fi acuzat. * Augustin (sfântul), care nu se sfiește să susțină următoarele: „Dacă speța omenească ar trebui să piară și dacă ar exista posibilitatea să fie salvată printr-o minciună, mai bine să ne abținem să proferăm această minciună, iar neamul omenesc să fie lăsat să piară. Dacă, mințind, îl poți împiedica pe semenul tău să păcătuiască, mai bine
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu se sfiește să susțină următoarele: „Dacă speța omenească ar trebui să piară și dacă ar exista posibilitatea să fie salvată printr-o minciună, mai bine să ne abținem să proferăm această minciună, iar neamul omenesc să fie lăsat să piară. Dacă, mințind, îl poți împiedica pe semenul tău să păcătuiască, mai bine îl lași să păcătuiască decât să minți. Chiar și atunci când prin minciună l-ai putea împiedica pe semenul tău de la pedeapsa veșnică, mai bine îl lași să piară
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
piară. Dacă, mințind, îl poți împiedica pe semenul tău să păcătuiască, mai bine îl lași să păcătuiască decât să minți. Chiar și atunci când prin minciună l-ai putea împiedica pe semenul tău de la pedeapsa veșnică, mai bine îl lași să piară decât să îl salvezi trecând peste adevăr.“ Când iubești într-atâta delirul funebru, care adevăr? * După ce vom dispărea ca specie, va fi imperativ necesar ca cei ce vor veni după noi să nu mai aibă nevoie de haine, de lemn
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
simbolic al trecerii prin viață. Fiecare ține să acumuleze un capital, material sau cultural, care să lase lumea ceva mai săracă. Un fel de răzbunare subliminală ne împinge să o sărăcim cu viclenia celui care știe că este condamnat să piară și nu poate înghiți această nedreptate. Iluzia veșniciei trece prin fatalitatea împlinirii personale, iar eternul infern pentru om va fi sărăcia. * Împăratul avea nevoie de stabilitate, politica lui subtilă era aceea de a potoli sălbăticia maselor, care se sfâșiau între
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
al durerii. * Deși te învață muțenia, ratarea provoacă urletul tuturor celulelor din tine, urletul de groază că li se vor interzice alergarea și reproducerea, că vor fi strivite de cerul flasc al unui trup libidinos de neputință și că vor pieri din cauza unei lașități pe care nu o cunosc și care le-a îmbolnăvit zeul de o iubire fără speranță, batjocoritoare. * Pretutindeni vocea unui cler care îl ferește pe Dumnezeu de oameni, cerșind ocrotirea în fața iminenței. * Niciodată viața nu este mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ei, în măsura în care ele servesc exprimarea mesajului nostru socialist. Mai mult: vom inventa la nevoie forme noi, nemaiîntâlnite până acum. Dar credem că literatura și arta celei de-a doua jumătăți a secolului XX vor fi realiste, deci democratice, sau vor pieri" (p. 101, în vol. I, Opere Petru Dumitriu, 2004). E o pagină antologică, de virtuozitate a piruetelor ideologice ale scriitorului, practicate în anii 1956-1959. Ar merita analizată pe îndelete, ca un eșantion simptomatic al unui mod de a gândi esteticește
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
meditativ și un elegiac. O tristețe calmă, resemnată, străină oricăror gesturi declamatorii, îi scaldă majoritatea poemelor și definește tonul lor specific: " Unde se duc norii/ Ce se preling pe cer?// Vînturile unde și-au aflat sălașul?// Și cîntecele.../ Cîntecele/ Unde pier?// Acolo unde dorm/ Uitate primăveri,/ Unde vînturile duc frunzele uscate!// Acolo cîntecele pier,/ Unde cad stinse/ Stelele din cer!..." (Cîntec); "adunată-i pîinea holdelor/ și mustul dulce fierbe-n zăcători// pașii toamnei s-aud de departe/ umbra-i urcă pe
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
scaldă majoritatea poemelor și definește tonul lor specific: " Unde se duc norii/ Ce se preling pe cer?// Vînturile unde și-au aflat sălașul?// Și cîntecele.../ Cîntecele/ Unde pier?// Acolo unde dorm/ Uitate primăveri,/ Unde vînturile duc frunzele uscate!// Acolo cîntecele pier,/ Unde cad stinse/ Stelele din cer!..." (Cîntec); "adunată-i pîinea holdelor/ și mustul dulce fierbe-n zăcători// pașii toamnei s-aud de departe/ umbra-i urcă pe cer/ culori aurii/ așternînd pe munte// trec cocorii cîrduri cîrduri/ furînd al verii
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
se adaugă mici adieri prerafaelite ("îngeri transparenți aprind făcliile de ceară" - Insula), fixează lirica lui Solo Juster în descendența simbolismului, îmbogățit cu experiențele poetice ulterioare și trecut prin filtrul personal al autorului: "la răscrucea de vînturi/ cînd steaua albă ar pieri/ în lacul de onix/ vor tresări codrii plecîndu-și frunzișul// ochii-mi se vor stinge/ în lacrima ta/ verde// (...) să nu plîngi/ la răscrucea de vînturi/ senină/ de mine/ aminte să-ți aduci" (Steaua albă).
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
l-a învățat să dezvolte, să tragă concluzii din premise, să convingă - în ultimă instanță, adică să aibă dreptate". Adversarii lui Maiorescu sunt compătimiți pentru că, aduși în perimetrul dezbaterii raționale, adică "în condițiile impuse de Maiorescu, n-au nicio șansă, pierind de tăișul logicii". Bruscat încă o dată pentru că a manifestat interes față de sofiștii greci, Protagoras, Gorgias și Predicos, promițînd "a se ocupa de ei într-una din tezele de doctorat, anunțînd și o călătorie la Berlin, pentru cercetări în Biblioteca Regală
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
moment în ochiul public, o confuzie între dreapta și extrema dreaptă. Dincolo însă de o anumită ideologie sau alta, cert este că oamenii de cultură au făcut tot timpul politică în România și că, deși uneori puterea părea să fi pierit din mâinile lor, un cuvânt au avut întotdeauna, într-un fel sau altul, de spus. Cazul Europei de Est nu putea decât să-i contrazică pe Michel Foucault și Gilbert Deleuze, care considerau că, după mai 1968, intelectualul încetează să
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
pună la bătaie nici banul public pentru a păstra ceea ce au lăsat oamenii din vechime. în schimb, apar și aici - ca nuca-n perete - clădiri din betoane și sticlă fumurie, să nu mai vezi frumusețea munților din jur. Ca și cum a pierit sămânța arhitecților de bun gust și-n miezul Bucovinei. Probabil că banul a pervertit și această... sămânță. (V. I.
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
Al. Săndulescu După ce ajung în Italia, în urma fugii dramatice și spectaculoase din România, eroii romanului autobiografic al Piei Pillat-Edwards Zbor spre libertate, Andrei și Tina Cosmin, ies din ficțiune și revin la numele lor de persoane reale: Mihai Fărcășanu și Pia Pillat. Cum s-a desfășurat viața lor după 1946, când au aterizat la Bari, aflăm din corespondența
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
una din aceste zile am revăzut un film vechi și Ťscandalosť la vremea lui, ca și acum, un film-parabolă care explorează limitele noastre, în contextul în care o minoritate, deține puterea absolută și o exercită discreționar: ultimul film al lui Pier Paolo Pasolini, - asasinat la Ostia, în preajma Romei în noaptea dinspre 1 spre 2 noiembrie 1975 -, inspirat de romanul omonim al Divinului marchiz, Marchizul de Sade, scris în timpul detenției sale la Bastilia în 1785, pierdut și regăsit după moartea acestuia. Regizorul
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
afectivitatea sa, compasiunea. Manifestarea celui mai mic reflex afectiv condamnă victima la o pedeapsă suplimentară. În final, așezat într-un jilț, unul dintre seniori urmărește cu binoclul de la fereastră torturarea și uciderea tinerilor de către ceilalți trei, asistați de locotenenții lor. Pier Paolo Pasolini, om de stînga, marxist declarat, a dorit să realizeze o parabolă a regimului totalitar nazist, iar referințele care dau culoare istorică filmului, dincolo de decoruri și costume vorbesc despre această manipulare distructivă a puterii. Cei patru enunță apoftegma sub
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
Normalitatea este crunt pedepsită, primesc un bonus doar cei care se lasă conduși de exces, iar acest bonus constă ultimativ în anihilarea lor. Scenele de un grotesc dureros sau cele involuntar ironice sunt dirijate cu o seriozitate malefică. Filmul lui Pier Paolo Pasolini, luînd ca reper societatea nazistă, a creat dincolo de acest jalon, prin filtrul sadian, imaginea unei Sodome moderne, hiperintelectualizate, unde barbaria a primit girul ideologiei și unde etica s-a convertit într-o estetică a cruzimii. Alături de 1984 al
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
El e Unicul! Cu-ce-ri-to-rul! Tri-mis-a ploa-ia din ce-ruri: apoi mâ-nat-a șu-voa-ie-le cu mă-su-ră, iar șu-voa-ie-le adus-au cu ele vârtej de spu-mă. Iar din me-ta-le-le to-pi-te în foc de dra-gul po-doa-be-lor sau unel-te-lor ri-di-ca-tu-s-a zgură. Cât de-spre spu-mă, ea piere iute: cât de-spre cele ce-i sunt de folos omu-lui, aces-tea ră-mas-au pe pă-mânt. Ab-sol-ven-ți-lor de azi le spunem: ri-di-cați-vă dea-su-pra spu-mei, dea-su-pra zgu-rei, si aple-cați-vă mai bine cu folos asu-pra pă-mân-tu-lui. Ce-lor care ajung în primejdie urmând
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
pă-mânt. Ab-sol-ven-ți-lor de azi le spunem: ri-di-cați-vă dea-su-pra spu-mei, dea-su-pra zgu-rei, si aple-cați-vă mai bine cu folos asu-pra pă-mân-tu-lui. Ce-lor care ajung în primejdie urmând Ca-lea cea Dreapta, le re-pe-tăm vor-be-le Pro-fe-tu-lui: "Să nu ziceți de cei ce pier pe ca-lea Dom-nu-lui că sunt morți; nu, ei sunt vii!" Levy îl cer-ce-tea-ză pe imam - un barbat sub-ți-re, im-pe-ca-bil, în-tru-chi-pa-rea unui sistem re-li-gios care a fă-cut, în urmă cu doar câți-va ani, sute de vic-ti-me și în rândul
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
seama, evident, că vorbesc în pustiu. Nu poți invoca argumente etice într-un spațiu în care tocmai lipsa de morală a devenit legea. În aceste condiții, nu-ți rămâne decât să-i lași pe toți acești simbriași ai neantului să piară pe propria limbă. În ce mă privește, n-am să obosesc să reamintesc cititorilor acestei rubrici marea mea obsesia politică: și anume, să ajung să trăiesc într-o țară în care parlamentarii nu vor avea dreptul la mai mult de
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
cunoscut că proprietatea asupra bunurilor prevăzute la art. 859 nu se stinge prin nefolosire și nici nu pot fi dobândite prin uzucapiune, iar cele mobile prin posesie de bună- credință. Stingerea acestui drept poate avea loc doar dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat, ori a încetat uzul sau interesul public. Ele sunt: inalienabile (de care nu te poți atinge), imprescriptibile (nu operează prescripția de nici un fel asupra lor) și insesizabile (nu fac obiectul unei sesizări). Dreptul
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
că premierului Tăriceanu i-a cerut totuși o mică favoare. În mai 2005, i-a cerut o întâlnire cu fostul ministru al justiției, Monica Macovei, sperând la o discuție amicală despre dosarele sale penale. Modelul său de normalitate n-a pierit cu totul după ce PNL a pierdut guvernarea, ci a urmat întocmai rețetarul Rompetrol. Doar că alte grupuri de afaceri, nu liberalii, au reușit să-și trimită foștii angajați pe post de experți slujitori ai binelui public. De exemplu, după toată
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Dumitre. Doamne! Ce bine ar fi fost! Nu m-ai fi afumat ca pe șorici. Tare îți mai stă ție în gât luleaua mea, dar am să am eu grijă să te afum când ți-o fi lumea mai dragă. Piei Satană! Că bine zici, Dumitre. Ar cam trebui să mă fac nevăzut, pentru că tot degeaba stau... Adică cum degeaba, Pâcule? Tu nu vezi că am nimerit la tine ca țiganul vinerea la stână? Măi Pâcule, rău de gură te-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ea! se răzvrătește Lionel. Nu vreau! Vreau să mor când vreau eu! Până acum m-am lăsat în voia sorții. Nu mai vreau. Tac amândoi. Cerșetorul mai bea o gură, după care îl întreabă: — Ce faci, nu sari? — Mi-a pierit curajul. Știi să înoți? — Nu. — Asta-i bine, spune cerșetorul și-i dă un brânci în apă, după care adaugă: Prietenul la nevoie se cunoaște. Se uită peste balustradă și vede cum sinucigașul forțat ia contact cu apa. Mai verifică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ORB: Te-am cunoscut după glas. Chiar dacă n-am mai trecut pe aici de când te-ai născut, eu te cunosc și te știu. Tu ești Făt-Frumos al Teiului. Mă-nchin ție, știind că dorul tău după ce-i desăvârșit nu va pieri niciodată. Om ești și trecător, dar nădejdea ta că vei găsi, cândva, Desăvârșirea va trăi mereu, purtată din om în om, din anii înfloriți ai tinereții până în amurgul vieții fiecăruia. Căci moartea nu-i decât doar o trecere firească dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-mi ochii, pentru că te privesc. Iubește-mi mâinile, pentru că te-au așteptat întinse într-un gest de supusă rugă. (Ies încet. Fond muzical corn. Pe fond vocea Cântărețului orb.) CÂNTĂREȚUL ORB: Se tot duc, se duc mereu, / Trec în umbră, pier în vale, / Iară cornul plin de jale / Sună dulce, sună greu. Blându-i sunet se împarte / Peste văi, împrăștiet. / Mai încet, tot mai încet, / Mai departe, mai departe... // BUFONUL (la arlechin): Și-i învăluie Timpul, domn tuturor celor trecătoare. (Vine spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]