1,558 matches
-
baraje de netrecut pe râuri; ele se reproduc în afluenții râurilor în care trăiesc. În râuri preferă apa răcoroasă, curată, cu un curent repede și stă la adânc, unde apa curge mai viu; viața acestei specii este legată de fundurile pietroase, unde-și depun icrele și-și găsește hrana și adăpostul. Peștele adult se hrănește în principal cu moluște mici, crustacee, viermii, ocazional, cu pești mici ca gingirica ("Clupeonella"). Ca hrană îi servesc de asemenea detritusul organic, vegetația subacvatică. Alevinii și
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
unor râuri încât nu mai trebuie să fie cultivată. Henna necesită temperaturi ridicate (o media zilnică optimă de aproximativ 25 °C) pentru a germina, crește și a se dezvolta. Se adaptează la o gamă largă de condiții. Tolerează soluri sărace, pietroase și nisipoase, dar de asemenea se adaptează bine și la soluri argiloase grase fertile. Ea tolerează umiditate scăzută a aerului, precum și seceta. Sunt adesea întâlnite plante aclimatizate nu numai în albiile râurilor inundate temporar și păduri riverane, dar de asemenea
Henna () [Corola-website/Science/331395_a_332724]
-
de 0,5-0,3 km, cu lățimea maximă - la baraje - de 250 m, adâncimea - de 1,5-1,0 m, volumul 469 și 18,5 mii m³. Patul albiei este neted, acoperit cu un strat de mâl, până la s. Dobrușa - nisipos, pietros. Malurile sunt abrupte, cu înălțimea de 2-9 m, constituite din argile nisipoase, la muchii acoperite cuiarbă. Scurgera, din spusele băștinașelor, are loc doar în timpul topirii zăpezilor și trecerii undelor de viituri pluviale. În anii cu ninsori abundente, la sfârțitul lunii
Râul Dobrușa () [Corola-website/Science/314846_a_316175]
-
influență însemnată asupra populației din Dacia română. Iazygii de neam sarmatic și vandalii au pătruns în Banat, iar ceilalți s-au așezat în zona Crisei fără a traversa munții. Ostrogoții, ramura estică a goților, au lăsat în urma lor tezaurul de la Pietroasa din Buzău, ce datează din secolul V. Hunii au pornit spre nord-vest, traversând pasurile Carpaților Nordici, coborând și stabilindu-se în Câmpia Pannonica la vest de Tisa, de unde vor declanșa sub conducerea lui Atiila numeroase expediții de pradă spre vest
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Octombrie 1968, nava Evangelia a fost localizată în dreptul actualei stațiuni Costinești, la momentul respectiv un mic sat pescăresc. Nava era eșuată pe un petec de nisip, singurul de altfel din întreaga zonă; în rest, malul și fundul Mării sunt predominant pietroase, fapt reliefat de toate hărțile de navigație. Primul la fața locului a ajuns nava salvator Albatros, urmat la câteva ore de Voinicul. Observând că vaporul nu prezintă probleme de vitalitate șeful grupului de salvare a decis pe loc demararea operațiunilor
Evangelia (navă) () [Corola-website/Science/324219_a_325548]
-
Ciobănoaia, Dealul Viei, Dobrilești, Gura Sărății, Izvoru Dulce, Lipia, Merei (reședința), Nenciulești, Ogrăzile, Sărata-Monteoru și Valea Puțului Merei. Comuna se învecinează la est cu municipiul Buzău, în sud-est și sud cu comunele Stâlpu și respectiv Ulmeni, la vest cu comuna Pietroasele, iar la nord cu Tisău și Vernești. Clima este temperat continentală. Comuna se află în zona izvoarelor râului Sărata, apă cu o lungime de 63 km, care izvorăște din dealurile din nordul comunei și curge spre sud, urmând să se
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
nord peste dealul Istrița la Tisău și apoi peste dealul Ciolanu la Măgura (unde se termină în DN10). În Merei, acest drum se intersectează cu altă șosea județeană, DJ205, care o leagă spre est de (DN10) și spre est de Pietroasele și . Comuna nu este străbătută de căi ferate, deși pe teritoriul comunei Stâlpu, învecinată în sud, se află halta CFR "Băile Sărata-Monteoru", pe linia Buzău-Ploiești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Merei se ridică la locuitori, în scădere față de
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
moment, temperatura maximă a suprafeței când asteroidul se află la periheliu poate fi de 301 K (+28 °C). Analiza spectroscopică efectuată asupra suprafeței asteroidului a dus la concluzia că Juno poate fi strămoșul chondritelor, o formă foarte întâlnită de meteoriți pietroși compuși din silicați de fier ca olivina și piroxenul. Imaginile în infraroșu arată că Juno are un crater sau o urmă caracteristică unei ejecții de 100 km², rezultatul unui impact recent din punct de vedere geologic. Juno a fost primul
3 Juno () [Corola-website/Science/320715_a_322044]
-
fluviului Darling până la Lacul Menindee (11 octombrie), apoi se îndreaptă spre nord vest până la culmea muntoasă ""The Barrier"", oprindu-se lângă Milparinka pentru un îndelungat popas (27 ianuarie 1845 - 12 iulie). Înaintează apoi spre nord vest, pătrund în ""Marele Deșert Pietros"" (astăzi deșertul Șturț), apoi spre vest, unde descoperă ""creek""-urile Strzelecki, Barcoo și, ceva mai spre nord, Diamantina. Pe la nord de Lacul Eyre, expediția ajunge aproape de centrul continentului (deșertul Simpson), pe care-l părăsesc pe 6 decembrie din lipsă de
Charles Sturt () [Corola-website/Science/311828_a_313157]
-
nord, după unirea Tisei Albe cu Tisa Neagră, Tisa primește râurile Cosăuț (Kosivska), Săpurcea (Râul Șopurka|Șopurka), Apșița, Taras (Teresva), Talabârjaba (Talaborul, Tereblia), Valea Neagului (Rika) și Bârjaba (Borzava). Masivele muntoase care înconjoară zona depășesc înălțimea de 2.000 m - Pietrosul Rodnei 2.303 m, Hovârla 2.061 m în masivul Muntele Negru (Černahora) - și la această latitudine, de la 1.500 m în sus, își fac apariția pășunile alpine. Munții, care ocupă mai mult de jumătate din suprafața regiunii, sunt acoperiți
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
zăpezilor este un reprezentant tipic al faunei munților stâncoși înalți din Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Dintre felinele mari, leopardul zăpezilor este singurul locuitor permanent din zonele muntoase. El este un locuitor predominant în zona Alpină, stâncile fără păduri, regiunile muntoase, masivele pietroase, și este des întâlnit în zone înzăpezite. Dar, în același timp, în o mulțime de raioane leopardul zăpezilor locuiește la înălțimi mult mai mici, populând zona unde sunt copaci și tufișuri. Populând centura de sus a munților înalți, leopardul zăpezilor
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-estul Munteniei, pe teritoriul județului Buzău. Aria naturală se întinde în extremitatea vestică a județului Buzău (aproape de limita de graniță cu județul Prahova), pe teritoriile administrative ale comunelor Breaza, Năeni și Pietroasele, în apropierea drumului județean DJ205 care leagă satul Greceanca de Văleanca-Vilănești. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
Ponorului sunt situate pe platoul carstic Padiș (Munții Bihorului) la capătul aval al Văii Cetăților, la 950 m altitudine. Se poate ajunge de la Padiș pe marcajul punct albastru (2 ore de mers) și șoseaua forestiera care se desface din șoseaua Pietroasa — Padiș. Peșteră se află la La Cetățile Ponorului se poate ajunge și din centrul stațiunii turistice Arieșeni, urmând drumul comunal până în satul Cobleș, iar de acolo marcajul cu triunghi roșu. Cei 10 kilometri până în satul Cobleș se pot parcurge cu
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
Negrii, Arinul sau Valea Arinului, Bada, Gogoșeni sau Gugoșeni, Joseni, Morărești, Călinești, Colacul, Zugreni Limite: Relief: Altitudinea medie:1100 m Comună Dorna-Arini se situează la marginea de S-E a depresiunii Dornelor, în zona de contact dintre Munții Bistriței (Masivul Pietrosul) și Munții Rarău (Masivul Giumalău). Localitatea este traversata de răul Bistrița, care o desparte în două sectoare asimetrice: cel drept (al Masivului Pietrosul) domol, cu terase etajate și muscele prelungi de o înălțime redusă (900 - 1200 m) iar cel stâng
Comuna Dorna-Arini, Suceava () [Corola-website/Science/301948_a_303277]
-
situează la marginea de S-E a depresiunii Dornelor, în zona de contact dintre Munții Bistriței (Masivul Pietrosul) și Munții Rarău (Masivul Giumalău). Localitatea este traversata de răul Bistrița, care o desparte în două sectoare asimetrice: cel drept (al Masivului Pietrosul) domol, cu terase etajate și muscele prelungi de o înălțime redusă (900 - 1200 m) iar cel stâng (al Masivului Giumalău) abrupt și fără terase. Dacă în partea de SV a comunei energia reliefului este domoala, înaintând spre E-NE, valea
Comuna Dorna-Arini, Suceava () [Corola-website/Science/301948_a_303277]
-
se gaseste vâlceaua întinsă Muncești. Partea stângă a orașului ocupă două terase: prima coboară spre rău, cea de-a doua are o altitudine de 60-90 m. Aici a fost construit cartierul (sectorul) Râșcani. Partea din stânga a văii Bacului, pe alocuri pietroasa, este întretăiata de mai multe vai și vâlcele, orientate mai ales de la nord spre sud. Primele observații meteorologice instrumentale au început să fie înregistrate la Chișinău în anul 1844. Climă Chișinăului este temperat continentală. Iarnă este blândă și scurtă, iar
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
Partea de V a podișului este presărată cu numeroase lacuri, majoritatea sărate (cel mai mare Tengri Nur, 1800 km²). Vegetatia este adaptată la uscăciune (pilcuri de arbuști) și nu formează un înveliș continuu,nota dominantă fiind aceea a unui semideșert pietros. Dintre animale specifice este Yakul.
Platoul Tibet () [Corola-website/Science/302429_a_303758]
-
lanțul muntos al Carpaților Occidentali. Cel mai înalt pisc este Vârful Vlădeasa, cu o altitudine de 1.836 m. Către nord se extind până la râul Crișul Repede. La sud sunt despărțiți de Munții Bihor de o limită formată de Crișul Pietros - Pârâul Boga - Șaua Cuciulat - Valea Răchițele. Spre vest limita către Munții Pădurea Craiului este Valea Iadei, iar spre est sunt mărginiți de culmile situate la est de Valea Săcuieului și Valea Hențului. Această delimitare este făcută pe baza structurii geologice
Masivul Vlădeasa () [Corola-website/Science/303231_a_304560]
-
stabilit cu oile prin aceste părți, dar în lucrarea „Ruginoasa”, Boris Crăciun menționează că „și astăzi în diferite locuri ale comunei se poate vedea, în special după ploaie, un strat subțire brun - roșcat care acoperă pamântul, mai ales în locurile pietroase”, numele provenind de la acest fenomen. Numele unui iaz existent în localitate - „Rugină” apare și în documentele moldovenești din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, amintind și de o familie de mari boieri. Primele așezări s-au construit în partea de
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
pentru activități de genul plimbării cu mountain bike-ul, cățărărilor, practicarea rafting-ului, desi drumurile de aici nu sunt cele mai bune. Una din cele mai faimoase stațiuni de aici este Peñíscola, cunoscută ca si “Orașul Mării”, se află în cadrul unui promontoriu pietros care dă înspre mare. Castelul medieval de aici este înconjurat de case cu ziduri albe și formează regiunea “veche” a orașului. În zilele de azi Peñíscola se bazează în mare pe turism pe plan economic, desi pescuitul este și a
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
Playa Heliopolis) -Castellon -Valencia -Gandia -Oliva Plajele Vinaros - coasta de lângă orașul Vinaros prezintă multă varietate. Există aici o mixtura de plaje cu pietre și plaje nisipoase, iar majoritatea din acestea sunt bine întreținute și oferă diverse facilități. Fundul apei este pietros făcând astfel favorabilă practicarea snorkeling-ului pe aceste plaje. Plajele Oropesa del Măr - acestea sunt cunoscute pentru frumoasele plaje de aici. În mare aceste plaje sunt foarte diverse, fiind și plaje lungi care se întind înspre nord, iar în contrast sunt
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
destule de oferit când vine vorba de plaje. Toate plajele de aici sunt de înaltă calitate fiind “blue flag rated”, si de asemenea sunt numeroase. Majoritatea sunt acoperite de nisip dar există și plaje cu pietricele și unde există nișe pietroase unde se poate practică cu success snorkeling-ul. Aici curățenia este bine păstrată, iar salvamarii se află în zonele cele mai populate cu oameni. Majoritatea parcurilor acvatice se află în partea sudică a Costei Blanca care se află la o distanță
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
stâncoase. Este o destinație populară pentru Granadinos. - La Mamola - este un loc foarte bun de pescuit. Aici se găsesc și baruri, restaurante, supermarket-uri, și magazine de suveniruri. - Motril - El Muerto Naturist - este o plajă izolată situată într-un golf pietros ce poate fi accesat pe jos din plajă Cotobro. Această plajă a fost inițial o plajă de nudiști. - Melicena - Playa de Poniente - aceasta plajă din Motril este una mare, pietroasa, și plină de acțiune. Este o plajă unde se practică
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
Muerto Naturist - este o plajă izolată situată într-un golf pietros ce poate fi accesat pe jos din plajă Cotobro. Această plajă a fost inițial o plajă de nudiști. - Melicena - Playa de Poniente - aceasta plajă din Motril este una mare, pietroasa, și plină de acțiune. Este o plajă unde se practică sporturi nautice, aici fiind și clubul nautic și clubul portului. Aici se poate practică și water-ski, datul cu parapanta, scuba-dive(scufundări) și altele. Aici are loc și licitări de mâncare
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
golf Los Moriscos. - Playa de la Joya, Motril - Puerta del Măr - este una din plajele orașului Almuñécar. Aceste două plaje sunt separate de stăncile citadelei arabe și de către 3 stânci uriașe ce se extend către mare. Această plajă este lungă și pietroasa, și prezintă o promenada superbă. - La Rábita - este o plajă îndrăgită de spanioli; aceasta are o zonă de joacă pentru copii; există baruri tapas, restaurante, supermarket-uri și mici magazine. Această plajă a crescut în popularitate în ultimul timp. - Salobreña
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]