1,548 matches
-
uitat de vise. Trecutul e mort. Păcat însă că Mike fusese antrenat ca să-și dea seama când cineva minte. În seara petrecerii de lansare, Jina a pregătit sandvișuri cu brânză la cuptor, iar, la ora șase, s-a trecut în pijama. După ce Alice i-a lăsat al șaptelea mesaj pe seara respectivă, Jina a scos telefonul din priză. Cu doar o săptămână înainte, petrecuse o oră întreagă discutând cu Alice noua modă a pantofilor cu bot ascuțit, dar acum nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de parc-ar fi fost vopsită de război. De urechi îi atârnau cercei în formă de pumnale, iar inelul de logodnă pe care i-l dăruise Naji, așezat în unghiul potrivit, putea să secționeze pielea. Irene a luat în vizor pijamaua Jinei, sticla cu vin pe jumătate goală și resturile de sandvișuri de pe masă. A, nu, a exclamat ea. Să nu mi te bălegești. Treci și te-mbracă ! Mergem la nenorocita aia de petrecere ! Danny a lăsat mai încet sonorul, încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și dispuși să flirteze. Din boxe bubuia o melodie în stil anii 70, cu un ritm pe care se putea dansa. Ca să fim în clar, a intervenit Irene, Alice este cea care se duce să-și cumpere de mâncare în pijama. Și-o ia razna când trebuie să vorbească la ședințele cu părinții. Întotdeauna a visat să aibă succes, a completat Jina. Draga mea, asta nu înseamnă că are succes. Tot ce vezi aici, mâine n-o să mai existe. Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
stai atât fără ... Adică să nu fi fost niciodată cu-n bărbat. Sau c-o femeie. Ai vreun motiv religios ? Te-ai păstrat ? Poate pentru mine ? Mary și-a dat ochii peste cap și s-a întins în pat, în pijamaua ei din flanel. A împins cartea într-o parte și și-a băgat picioarele sub burta călduță a lui Frisky, pisica ei. Smoky torcea lângă ea, împingându-și lăbuțele muiate în alb în partea cea mai cărnoasă a abdomenului stăpânei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
constant dezamăgită. Alice nu era o piesă de senzație apărută peste noapte. Scria de cincisprezece ani, iar asta se vedea. Sertarul ei cu farduri era jalnic, hainele ei erau o caricatură de nădragi cu elastic în talie, cămăși supradimensionate și pijamale. Fiecare frază proastă pe care o scrisese reprezenta acum un rid în jurul gurii, fiecare respingere și recenzie jignitoare erau acum o cicatrice ca de vărsat de vânt, încă un fir de păr alb sau o aluniță nesănătoasă. Alice începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mănânce pe jos. Computerul bâzâia zi și noapte, iar facturile pentru cărți și hârtie au devenit astronomice. Roger a încetat să-și mai invite prietenii în vizită. Era jenant, i-a explicat el maică-sii. Alice era întotdeauna îmbrăcată în pijama, complet absorbită de-un nou proiect și cu ochii căscați de oboseală. Alte mame își hrăneau pruncii cu mere, ea le dădea copiilor batoane Hershey. Celelalte mame își decorau casele cu draperii sau cuverturi colorate, nu cu vopsea violet ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Hai scoală, că ai visat urât! Meseria asta văd că-ți produce coșmaruri. Am tras adânc aer în piept de parcă ieșisem de sub apă. Aveam fruntea plină de broboane de transpirație și stăteam ghemuit cu spatele la păturile de lână care înțepau prin pijama ca o barbă nerasă. Cearșaful de pe pat mi se adunase la picioare. Titi sforăia ca un porc, lui Shumy îi miroseau picioarele de parcă tocmai îi putreziseră, TIR-uri goneau spre destinații necunoscute zgâlțâind dormitorul și ziua venea peste noi să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mai aștepte răspuns și s-a cuibărit lipindu-se de mine. Am pus cu grijă o mână pe ea ca nu cumva să atârne prea greu, apoi mi-am tras fundul puțin înapoi ca să nu râdă de umflătura mea din pijama. Nu sunt de porțelan, parcă mi-a spus. Strânge-mă în brațe, altfel nu-mi ții de cald și o să continui să tremur! Avea o piele fină ca de catifea care se înfiora ori de câte ori o atingeam. Aș fi vrut s-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
vi s-a Întîmplat? Încă e devreme... — Ei, Camelia. Mă lași să mă spăl pe față? Bine că nu se zăreau pantofi bărbătești la intrare. Își prinsese părul Într-un fileu și era Îmbrăcată În ceva matlasat, ce aducea a pijama și care o Întinerea mult. Nu știu de ce, dar Încă Îmi era imposibil să o suprapun peste impresiile pe care le-am cules, Încetul cu Încetul, din fotografiile În a căror studiere atentă mi-am pierdut două seri consecutive. — Camelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și am căutat-o, dar nu se zărea nicăieri. Dacă așa stăteau lucrurile, unde naiba mă aflam?... Privit de această ființă inexistentă. — CÎt e ceasul? — Mai sînt cinci minute bune... Aprinse veioza de lîngă pat și apăru dinaintea ochilor mei. Pijamaua matlasată fusese schimbată cu un chimono de un galben pal; fileul dispăruse și părul Îi curgea În cascade pe umeri. — Bine, bine, dar ce oră? — Mai sînt cinci minute pînă la expirarea contractului. — Ce? Luat prin surprindere, m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu cinci și zece etape în vederea ameliorării sistemului electric și suficientă tehnologie modernă, așa cum promiteau mereu, să arunce orașul Shahkot și pe locuitorii lui direct în secolul XXI. Sampath se plimba în sus și-n jos, iar strălucirea palidă a pijamalei sale era singurul obiect ce se mișca în noaptea cea liniștită; părea că se mulează perfect pe trupul lui, așa că-și dădea seama că-i va imposibil să se scuture de ea, că va rămâne acolo, agățată de el, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
risipi ca semințele dintr-un ghioc de mac. Petrecuseră nopți albe la rând, strânși la fereastră să o vadă plimbându-se fără țintă prin grădină, fiind apucată dintr-odată, după cea de-a douăzecea aniversare, de somnabulism. Tatăl ei în pijamale o privea pălind, iar mătușile tremurau în furouri. Lunile treceau fără vreun semn de îndreptare a comportamentului. Luna să făcuse mare, apoi se micșorase cât un fir de păr, apoi ajunsese din nou plină. Kulfi mergea senină pe lângă copaci, desculță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din comunitate și perturbă liniștea. Distrug atmosfera religioasă a întregii curți. Trebuie să le eliminăm neîntârziat. Inspectorul sanitar șef fu luat prin surprindere de vehemența acestuia. Ce era să spună? Fusese surprins pe nedrept în casa lui, în kurta de pijama. Situația era dezastruoasă pentru o persoană cu o natură atât de sensibilă ca a lui. Mai întâi, bărbatul cu ziarele și acum individul ăsta. Privi disperat peticele însorite, de culoarea untului, de pe peluza, încă umbrită în cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aproape zilnic, în timpul cărora Pinky bântuia în jurul casei lui cu vreun semn de afecțiune în buzunar și Hungry Hop aștepta la fereastra de la baie. Pe măsură ce zilele treceau, reușiră să schimbe între ei tot soiul de sticle, caramele, dulciuri, batiste și pijamale. De asemenea, un pieptene, o periuță de dinți, un bețișor de urechi, o bucată de săpun, o rodie, niște fotografii și un prosop. Surorile și mătușile lui Hungry Hop, care ajunseseră acum să bată regulat cu pumnii în ușa băii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
compus o felicitare. Am început să citesc din nou. Al dracului dacă îmi venea să cred. Cine mi-a făcut-o? Cine? în primul rând: Gary, tăticul, „Garfield“ - rolul lui Lorne Guyland în secvența dinaintea genericului, Lorne e surprins în pijamaua asudată, ținându-și hainele ghemotoc, așa cum e dat afară în bătaie de joc din dormitorul conjugal. Ăsta ar fi cam cel mai bun moment al lui Lorne. Ceea ce urmează e doar un declin. Deși Lorne se laudă tot timpul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se întâmplă. Șuieră ca gloanțele pe aici hormonii ăia și îmi distrug sănătatea. Dacă pun vreodată mâna pe hormonul ăla... Nu se mai dezbracă. Fără chestii de bordel sau șmecherii vestimentare ca în revistele pentru bărbați, dar nici izmene sau pijamale de spital. Doarme în pielea goală. Și eu la fel, și eu la fel. Astă-seară, înainte să mă duc la culcare, mi-am luat precauția să beau o sticlă de coniac și să intru în dormitor chiar în clipa când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fetițe devenit realitate. În timp ce Belinda stătea întinsă pe pat ca Frumoasa din Pădurea Adormită, părul lung și blond îi era împrăștiat peste perne. Își dăduse la o parte cuvertura; era o zi călduroasă - sau poate doar voia să-și arate pijamalele de mătase de culoarea piersicii, împodobite cu dantelă care probabil fusese lucrată manual, la comandă, de călugărițe franceze. Fața îi era chiar mai albă decât de obicei. Avea niște cearcăne delicate și mov sub ochi. Ce inteligent din partea ei; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
grădină și să verifice dacă Geneviève îi invada teritoriul. Din moment ce pentru aceasta era nevoie să se aplece peste pernele de tafta și jucăriile pufoase care umpleau scaunul de la fereastră, am avut destul timp cât să ridic mâneca de mătase a pijamalei Briar Rose și să mă uit la brațul Belindei. În jurul cotului erau îngrămădite mai multe semne mici de vârf de ac, fiecare cu propria vânătaie închisă la culoare împrejur. Mi-am dat seama că aceasta nu putea fi opera doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
uit la brațul Belindei. În jurul cotului erau îngrămădite mai multe semne mici de vârf de ac, fiecare cu propria vânătaie închisă la culoare împrejur. Mi-am dat seama că aceasta nu putea fi opera doctorului. Am tras înapoi mâneca de la pijamaua Belindei exact când Suki s-a întors. Nu a fost timp să-mi retrag mâna, așa că m-am prefăcut că îi iau pulsul. Este destul de slab, însă perfect normal pentru starea în care este ea, i-am zis nonșalant. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
abureala beției, i-am arătat sticla, atras, ca papuașii dezalcoolizați, de eticheta frumos colorată? Am băut acasă, după tipic, votcă (alcool) cu suc de roșii. Era luni seara. M-am trezit joi dimineața, învelit cu covorul de lângă pat. Eram în pijama. Năuc, greoi, războlit, ca după un chin pustiitor. Nu mă simțeam prea rău. Picioarele se umflaseră și m-am încălțat cu o pereche de pantofi mai ușori, de vară. Era sfârșit de octombrie, plouase și până în stația mașinilor m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pneumonie. Apartamentul era rece și tăcut. M-am Îndreptat spre camera mea și am furișat o privire pe geam. A doua santinelă era tot acolo, În poarta bisericii Santa Ana. Mi-am scos hainele ude și mi-am pus o pijama groasă și un capot care fusese al bunicului meu. M-am Întins pe pat fără să mă mai deranjez să aprind lumina și m-am lăsat În voia Întunericului și a sunetului ploii În geamuri. Am Închis ochii și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ei Îi dădeau bonuri de masă și haine groase pentru sezonul cald, când Lawrence, nu se știe din ce pricină, suferea de frig. Iarna, masterandul o suporta relativ ușor, fiind obișnuit să meargă, chiar și pe viscol, În pantaloni de pijama și În tricou. Cu ochii ațintiți În ochi și bărbile revărste peste halbe, cei doi tovarăși de beție ai lui Noimann, Oliver și pictorul Bikinski, măsurau cantitatea de adevăruri supreme ce se afla În ei. Când adevărul unuia se Înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mușcată. Stătu astfel acolo, frecându-și mereu „frunzele” de gratii până când Într-o noapte veniră niște oameni Îmbrăcați În halate și Îl legară din nou de patul lui. Atunci, ca să-i inducă În eroare, Oliver se metamorfoză pe rând În pijama, În papuci de casă, În cearșaf și pătură, sfârșind prin a se confunda cu oala de noapte ce se ascundea de el sub pat. Ajuns În această stare, masterandul medită mult la adevărul ultim, care mirosea acum destul de urât. Stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
duceți din nou cu zăhărelul...” „Unde s-a mai văzut”, spuse Înalta somitate, tot apropiindu-și și Îndepărtându-și ochelarii de pieptul nemișcat al masterandului, „ca un copac care țintește să se transforme Într-o pasăre să fie Îmbrăcat În pijamale?!” Oliver Își mișcă barba alcătuită din frunziș. Dacă pe ramurile ce reprezentau picioarele și brațele frunza era verde, cea care Îi acoperea fața ajunsese la Înțelepciune, Îngălbenind din timp și căpătând reflexe arămii. „Probabil vor să-mi Întindă iar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vine toamna. Frunzele picură din ram, În curând pe fața mea vor rămâne doar crengi și riduri. A sosit timpul să-mi schimb frunzișul În penaj, altfel voi dârdâi la iarnă... Dimineața și seara e deja răcoare. Poate că În loc de pijama ar trebui să-mi pun pe spate un halat”, medita Oliver. „Sigur că da, o să vă aducem și halat, dar mai Întâi ar trebui să Îndepărtăm din jur frunzele căzute”, murmură profesorul, Îndulcindu-și glasul. „Deocamdată Însă v-aș ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]