2,045 matches
-
de nu se leagă. Mi-am amintit de ianuarie 2001, când rectorul a dat primul semn că toată lumea și-a revenit. Ministerul a dat un ordin defavorabil. Nu a mai sunat rectorii din CNR să tragă în MEN, ci căuta pile să eludeze ordinul. Atunci am știut că perestroika CDR-istă a apus și că, probabil, singura noastră șansă e să ne guverneze alții, că altminteri o luăm mereu de la capăt: ai pe cineva undeva... Nici unul din copiii ăștia nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ăștia nu a spus că a plecat de sărăcie. Ci fiindcă nu aveau pe nimeni undeva în domeniul lor și erau „pierduți”. OK! Să trăiască și să se înmulțească intelighenția americană cu toată lumea exportată din țările în care nu aveau pile, nu erau în mafii sau copii de baroni locali. Ce simplu descopăr de ce pleacă, dar și de ce rămân oamenii în democrația noastră dâmbovițeană. Mi-e teamă că, de-a lungul istoriei, noi am demonstrat că cea mai proastă variantă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
doream împodobit cu succese, bucurii și satisfacții. În context, nu puteam să nu pun în balanță ceea ce realizasem noi, cei trei feciori ai părinților noștri, care înfruntasem viața cu bărbăție și de la o vârstă când, pe rând, am intrat, fără pile și intervenții, în facultățile ce corespundeau pasiunilor noastre de studiu și începuserăm să alimentăm mândria celor ce ne crescuseră și educaseră în spiritul sănătos al cinstei, onoarei și credinței creștine. Ajunsesem în America Latină într-o postură demnă, vorbisem despre un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fă rost de opt care, cazmale și coșuri pentru o sută optzeci de oameni. — Opt care? Ai de gând să aprovizionezi toată Pannonia? — Mai adu o sută șaizeci de castrapila, trei mii de picioare de sfoară și o mie de pila cu vârf scurt. — O mie de pila? Înseamnă că nu mergem să facem aprovizionarea. Mergem la luptă! — Mergem să facem aprovizionarea. Îi iau cu mine pe cei cinci sute de oameni din cohorta mea... ca să facem aprovizionarea. Ai înțeles? — Scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
coșuri pentru o sută optzeci de oameni. — Opt care? Ai de gând să aprovizionezi toată Pannonia? — Mai adu o sută șaizeci de castrapila, trei mii de picioare de sfoară și o mie de pila cu vârf scurt. — O mie de pila? Înseamnă că nu mergem să facem aprovizionarea. Mergem la luptă! — Mergem să facem aprovizionarea. Îi iau cu mine pe cei cinci sute de oameni din cohorta mea... ca să facem aprovizionarea. Ai înțeles? — Scuză-mă, dar o sută șaizeci de castrapila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de mișcările întregului manipul dacă, în afară de signum manipularis, nu ar fi văzut și crestele centurionilor, semnale indispensabile pentru menținerea unei alinieri corecte și pentru acțiunile ofensive. Errius veni lângă calul lui Antonius. — Aproape că mă aștept să văd vârfurile de la pila ieșind printre soldați. În acest caz, aș avea impresia că mă aflu în fața unor oameni gata de luptă. Dar acesta e doar un marș de aprovizionare, nu-i așa? Așa-i. Antonius râse. Cine, dacă nu Errius, ordonase să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
parcă din infern, își făcură apariția quazii. Strigau cu toții, rotind securile deasupra capetelor. Chiar și de la distanța aceea păreau nenumărați - cinci sau chiar șase sute. O mulțime de uriași gata să ucidă. — Adtentio! strigă Antonius. Soldații luară din care scuturi și pila. Imediat, tubicen-ul înălță trâmbița lungă spre cer și scoase un sunet prelung, ascuțit, apoi două sunete scurte - primul grav, al doilea ascuțit. — Primul este A, explică neliniștit Valerius, apucându-l strâns de braț pe gladiator. Iar cele două sunete scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
al lui Antonius, care trecea călare printre soldați, nerăbdător: Linia de genieri să se întindă pe șaptezeci de picioare, până la marginile celor două valuri de pământ... În spatele fiecărui vallum să fie un car răsturnat și zece soldați. Soldații, înarmați cu pila, gladius și scutum, se pregătiră de înfruntarea cu dușmanul, iar în spatele frontului veni în pas alergător și restul manipulului - optzeci de soldați aliniați pe opt rânduri, toți având scutul oval numit „tăietorul de capete“. Văzută de sus, dispunerea strategică născocită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
loviți de scuturile soldaților și se împiedicau în funiile împletite ca o pânză de păianjen între vârfurile ascuțite înfipte în pământ, căzând în ele. Alții, împinși din spate de tovarășii lor, încercau să evite vârfurile, însă deveneau o țintă pentru pila cu vârful lung, îngust și implacabil. Pila străpungeau scuturile de lemn ale germanilor, barbarii aruncau scuturile și rămâneau fără apărare în labirintul de frânghii și vârfuri ascuțite. Încercau să scape din capcană, se împotmoleau în noroi și dădeau peste castrapila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în funiile împletite ca o pânză de păianjen între vârfurile ascuțite înfipte în pământ, căzând în ele. Alții, împinși din spate de tovarășii lor, încercau să evite vârfurile, însă deveneau o țintă pentru pila cu vârful lung, îngust și implacabil. Pila străpungeau scuturile de lemn ale germanilor, barbarii aruncau scuturile și rămâneau fără apărare în labirintul de frânghii și vârfuri ascuțite. Încercau să scape din capcană, se împotmoleau în noroi și dădeau peste castrapila, pradă scuturilor soldaților. Sfârșeau sub tăișul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se găsea în prima linie, înfruntând un dușman de temut, dar îngenuncheat acum. Quazii rămași fură atacați dintr-o parte de centuria din fundul pâlniei, iar din cealaltă, de genieri. Deasupra lor, cerul păru că se întunecă, străbătut de ascuțitele pila. Ca să scape de masacru, unii începură să alerge spre laturi, căutând să ajungă în pădurea de unde veniseră. Alții îi urmară, urlând. — Am învins! - un soldat scoase lama aburindă a gladius-ului din pieptul unui quad prăbușit la pământ. Am învins! Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mica lui curte, Vitellius ieși în urma soldaților care îl scoteau pe medic din amfiteatru. La intrare mai erau câteva grupuri de oameni și un car cu gratii, tras de boi albi cu coarne mari și înconjurat de soldați înarmați cu pila și scuturi. Valerius fu aruncat printre zdrențăroșii îngrămădiți înăuntru. Alți oameni, încătușați, mergeau în urma carului. Cu toții erau condamnați să ajungă în arenă. Vitellius făcu semn să vină lectica și se urcă în ea. Porunci să se dea deoparte perdelele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
început să se cațăre pe ziduri, să le distrugă, să caute o cale de intrare și să forțeze porțile. Am rostogolit în capul lor bolovani... Au fost zdrobiți, distruși, mutilați... Era sânge peste tot, soldații erau dezorientați, în timp ce noi mânuiam pila cu forță și precizie... Până i-am văzut pe supraviețuitori fugind, lăsând în urma lor mormane de cadavre. Antonius se așezase pe taburetul de lângă masă și asculta cu chipul încordat, cu buzele strânse și pumnii încleștați, cuprins de mânie. — Eu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tău! Aruncă tridentul spre împărat. Vitellius își lăsă capul în jos cu o repeziciune surprinzătoare, iar tridentul se înfipse în spatele lui, într-un perete de lemn, care se prăbuși. Vreo zece gărzi se aruncară asupra lui Skorpius, lovindu-l cu pila și scuturile în piept, în cap, peste picioare... Când rețiarul se prăbuși, începură să-l lovească cu picioarele. Mulțimea agitată începu să strige și mai tare când Valerius își luă scutul - pe care îngrijitorii îl abandonaseră în apropiere - și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tipurile de scut mic, inclusiv scutul pătrat și concav al tracului B. Pelasgi: populație ce locuia pe teritoriul actualului Abruzzo. Picior roman: măsoară puțin mai mult de 30 cm. Trei mii de picioare sunt egale cu un kilometru. Pilum (pl. pila): suliță specială folosită în lupta corp la corp. Are un vârf metalic lung, ascuțit, fixat pe bățul de lemn printr-o articulație mobilă. În timpul impactului violent dintre pilum și țintă, o tijă de lemn se rupe, iar cele două componente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am săpat și eu la Chitila, chiar sub podul C.F.R.-ului. Am introdus și eu aragazul în București, de se bucură societatea acum, chiar dacă le mai oprește câteodată gazul, că e rațiune și buteliile e cu înscriere și livrare cu pile, cu loz în plic sau cu mica publicitate, cine-ar fi crezut, ce-am vrut noi și ce-a ieșit, de-am ajuns la speculă de butelii. Am ținut și doi ani de zile gazeta de stradă, pe Lirei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Tata se ridică și Îl Închise. — Ce spunea scrisoarea de la armată? Întrebă el În cele din urmă. — Mă Încorporez peste două luni. Am crezut că privirea Îi Îmbătrînește cu zece ani. — Barceló mi-a zis că are să-mi caute o pilă ca să fiu transferat la Comandament În Barcelona, după Încartiruire. Voi putea chiar să vin să dorm acasă, am Încercat eu. Tata Îmi replică Încuviințînd anemic. Îmi veni greu să-i susțin privirea și m-am ridicat să strîng masa. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai țin minte ce regiment era ăla. Parcă 12 Roșiori. M-am Împrietenit cu un colonel doctor veterinar care fusese la dresaj la câinii-lup ai poliției. Se luase prea tare de băutură și-l transferaseră. A fost cea mai mare pilă a mea cât am rămas eu acolo. Pe urmă, când am Întors armele, știți cum e, n-ai voie să cunoști prea multă lume, m-am făcut și eu că nu-l cunosc, da’ spunea ăsta că...“ — Știi că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai spus, era înconjurată de niște ziduri uriașe și singura deschizătură în ele era o fereastră cu gratii atât de tari încât nu puteau fi clintite din loc. Privind deznădăjduit în juru-i Rinaldo , în cele din urmă, a gasit o pilă, pe care Angelica o aruncase la plecare. Cu ajutorul acesteia a izbutit să-și recapete libertatea. Aventurile pe care le-a mai avut după aceasta vor fi povestite într-un alt capitol. ASEDIUL de la ALBRACA Tocmai când Carol cel Mare hotărâse
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cum pierzi în ocean un marinar. Tata expuse reversul chestiunii: mai întîi trebuia încălcată o lege - ceea ce, admitea chiar dînsul, în condițiile de astăzi n-ar fi fost mare lucru. Dar cine îmi poate asigura un post mai bun? Trebuiau pile. În ambele privințe bătrînul își declina competența. Între cei doi șefi se încingeau dispute aprige. Mama l-ar fi dorit mai activ pe tata. Tata își apăra principiile. În focul bătăliei fură aduse pe tapet fapte mai vechi, de la începutul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ton partizan, îmi înfățișă bîrfele din sat. Promise că mă voi simți bine la școală, deoarece cadrele erau fete bune. Să fiu însă atent la tovarășul Fărocoastă. Cînd plecă, se oferi să mă introducă la magazin, unde era nevoie de pilă. Însoțit de noua mea cunoștință, chiar a doua zi am ieșit în sat. Cu fruntea teșită și cocul înnodat pe vîrful capului, domnișoara Cornelia avea înfățișarea unui șobolan ghebos. În timp ce dînsa se rostogolea în față, mi-am dat seama că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și Îmbâcsite de praf le fluturau pe ciolane. Mulți nu aveau centuri și aproape toți pierduseră stemele de la bonetă. Furia Împotriva Comandantului se ascuțise. Ei erau, dintre toți camarazii lor, cei mai oropsiși, adică veneau din familii mai sărmane, aveau pile mai mici și, poate, chiar noroc mai puțin. Luna august Însemna permisii ori concedii căci, În această binecuvântată lună, erau câteva săptămâni - Între recoltarea grâului și cea a porumbului - În care camioanele Își opreau motoarele hodorogite, fiindcă nu mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cunoscuți, dar ca un adevărat pui de dac, înțelenit din antichitate pe meleagurile acestea, înțelege rapid că modalitatea aceasta de abordare a problemei nu-i folosește la nimic și alege să se descurce de unul singur, să-și găsească o pilă, să cotizeze la un partid, sau să se scufunde discret și el ca mulți alții în economia cenușie. Știa el ce știa Vlădescu, atunci când spunea că românul în veci nu piere, fiindcă în vremuri în care statul îl jupoaie, “fiecare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Nu Îmi stătea În fire, dar nici eu, nici Eliza, nu eram În stare să ne mai ținem pe picioare pentru chimie. Ne-am așezat amândouă pe o bancă și Eliza a cotrobăit În gentuța ei minusculă În căutarea unei pile de unghii. ― Și...cum mai stai cu iubirea? Întrebă ea după ce, chipurile, Își retușa manichiura care oricum era perfectă. M-am strâmbat involuntar. Nu era genul de Întrebare pe care să o pună Eliza, mai ales că știa deja că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nu accepta această complicitate. „Mai taci și tu, acolo... Lasă-l în pace, nebunul are dichisul lui...“ Dar dacă ea omisese să-l evoce pe întârziat, atunci ei erau cei care declanșau atacul. „E-he, o încurcă bramburitul! Geaba toate pilele lui, geaba toate limbile lui păsărești, geaba toate fițele. Că iar vin verificările. Cu rudele în străinătate, cu trecutul familiei burgheze, ca să nu mai vorbim de prezentul fanfaronului. Cât despre morală... știm noi destule despre slăbiciunile colegului. Și despre faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]