1,679 matches
-
ei singura cale către lumină. Celor care ne-au dat atâtea Învățături, celor care par că s-au dat În lături pentru noi și ne-au lăsat toate șansele, e drept și demn din partea noastră să le păstrăm o amintire pioasă și să le dăm prilejul să se adape cu puțină viață În cuvintele noastre. Dacă va dori să supraviețuiască În amintire sau Într-un text, Anatole France va trebui să găsească pe altcineva decât pe Valéry, care se străduiește pe
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
căreia râsul este binefăcător - sau pur și simplu lipsit de nocivitate - e susceptibilă să cunoască o largă răspândire și să pervertească subteran doctrina creștină. Împiedicându-i pe călugări să se apropie de carte, Jorge săvârșește după părerea lui un act pios, care merită câteva victime, căci ele sunt prețul ce trebuie plătit pentru a salva adevărata credință și a o feri de interogări. * Așadar, cum a ajuns Baskerville la adevăr? Nu a ținut În mod sigur cartea În mâini Înainte de ultima
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Micu. Pot fi citite aici versuri inedite semnate de Nichita Stănescu, a cărui personalitate artistică stă în centrul articolelor semnate de Mihai Ungheanu, Nicolae Ciobanu, Ion Nicolescu, Ion Mircea și Gh. Pituț. Petru Vintilă publică și comentează „specia tristă și pioasa” a testamentelor literare. Volumul se deschide cu pagini inedite din jurnalul lui Octavian Goga. De Pavel Macedonski se ocupă Al. Raicu, despre dialogul epistolar al lui Liviu Rebreanu cu Caton Theodorian scrie Mircea Popa, iar Niculae Gheran publică din jurnalul
AGENDA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285198_a_286527]
-
ilustră („odraslă a veșnic pomenitului Ștefan”), vitejie fără seamăn, neîncovoiat în vremuri de restriște, drept și generos cu cei ce își recunosc greșelile, neîndurător cu uneltitorii (îi dă „hrană sabiei”), arbitru ascultat al treburilor de prin prejur, cârmuitor înțelept, ctitor pios și părinte grijuliu. În zugrăvirea chipului „celui cu pieptul tare”, M. nu ostenește a scotoci în depozitele de ornamente pe care le frecventa în mod obișnuit. Eroul depășește obstacolele - construcțiile în cronică fiind fundamental antitetice, toate niște „încercări”, numeroase, dar
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
patriot, acesta trimite un alai fastuos să aducă moaștele făcătoare de minuni ale sfântului Ioan cel Nou de la malul mării, iar sosirea acestora constituie un eveniment obștesc. Se dau și unele amănunte care ajută la vizualizarea scenei: domnitorul se prosternează pios lângă raclă și, cu lacrimi în ochi, îl proclamă pe martir drept ocrotitor al Moldovei. Prin locul în care a fost scris, prin subiect, prin autor și finalitate, se consideră că Martiriul... este prima scriere a literaturii române vechi, a
MARTIRIUL SANTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
continuare vom face câteva observații relative la cultul Sfântului Václav, deosebit de semnificativ pentru aspectul ce ne interesează, cu precizarea că nici celelalte cazuri nu sunt lipsite de relevanță. Sanctificat pentru merite în evanghelizarea țării și pentru că a dus o viață pioasă, Sfântul Václav a fost unul dintre cei mai venerați și cunoscuți sfinți ai Europei Est-Centrale în evul mediu. Istoricul german Fr. Prinz sublinia, pe bună dreptate, că figura lui protectoare a însoțit poporul ceh de-a lungul secolelor până în vremurile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
persecuțiile inițiate de Teofil, patriarhul Alexandriei, împotriva unor călugări, antropomorfiții. Apoi, Cassian s-a la dus la Constantinopol unde a fost făcut diacon de către patriarhul capitalei, Ioan Hrisostomul, pe care l-a admirat întotdeauna și căruia i-a păstrat o pioasă amintire. În 405 se găsește la Roma unde, din însărcinarea clerului și a credincioșilor din Constantinopol, încercă să obțină intervenția papei Inocențiu I în favoarea lui Ioan Hrisostomul, care fusese alungat și avea să moară în exil. Odată hirotonisit, Cassian a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Dumnezeu (De gratia Dei), compus din două cărți, în care, așa cum spune Ghenadie, Faustus ne învață că „harul lui Dumnezeu întotdeauna îndeamnă, precedă și ajută voința noastră, iar răsplata pe care și-a obținut-o liberul nostru arbitru pentru pioasa lui osteneală nu e un merit propriu ci un dar primit prin intermediul harului”. Însă această indicație a lui Ghenadie este ambiguă pentru că dă de înțeles că opera lui Faustus ar fi pe de-a-ntregul ortodoxă, când, de fapt, cel ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
activității poetice, foarte prețuită la curtea regelui francilor, iar în activitatea sa a îmbinat poezia profană cu poezia religioasă. Dar din acele cercuri făcea parte Radegonda, văduva regelui Clotar I, care merită o atenție particulară: era o femeie cultivată și pioasă care întemeiase și o mănăstire. Venantius Fortunatus a fost învățăcelul ei și, la rândul său, i-a adus laude în poemele sale. Totuși, poetul n-a rămas la curtea regelui francilor, ci s-a stabilit la Poitiers; a devenit prietenul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o mare influență asupra teologilor și a misticilor din Orient și mai ales din Occident. Aici, acestea au fost cunoscute mai ales începând din 827 când împăratul bizantin Mihail al II-lea i-a trimis în dar lui Ludivic cel Pios, regele Franței, un manuscris al corpusului dionisian care a fost încredințat abației Saint-Denis; starețul acesteia, Ilduin, a cerut să se facă o traducere latină, cu destule imperfecțiuni, îmbunătățită ulterior de Ioan Scotus Eriugena care, și prin intermediul propriei opere, a făcut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
după tipar și scrisă cu mâna de ....”, care o copia în 1735 -, dar tipăritura s-a pierdut, iar copiei îi lipsește sfârșitul. Postelnicul Constantin Cantacuzino, uns la Snagov din porunca lui Grigore I Ghica, „obiect” al panegiricului, bun, generos, prudent, pios, priceput în ale politicii și furnizor al unor sfaturi pline de înțelepciune, „pedepsit” în științe și preferând zbuciumului de la curte liniștea conacului său, unde medita și „scriia”, este transformat într-o „efigie” pilduitoare ce trebuie impusă viitorimii. Oamenii, regnul vegetal
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
medicină, drept, economie, sociologie). Istoria și istoria culturală sunt privilegiate, fiind ilustrate de contribuțiile lui Ion Ghica, D. Berindei, I. Missail și ale altora. Texte vechi românești beneficiază de comentariile lui Odobescu, Șt. D. Greceanu, Gr. I. Lahovari, Radu Ionescu. Pios față de înaintași, Odobescu publică Istoria românilor supt Mihai-Vodă Viteazul de N. Bălcescu, rămasă între manuscrise în timpul vieții istoricului, precum și unele scrieri ale lui Alecu Russo. Tot Odobescu semnează studiul monografic Poeții Văcărești și exegeza comparatistă Cânticele poporane ale Europei răsăritene
REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289257_a_290586]
-
Alexandriei, împotriva unor călugări, antropomorfiții (cf. p. 000). Apoi Cassian s-a la dus la Constantinopol, unde a fost făcut diacon de către patriarhul capitalei, Ioan Gură de Aur, pe care l-a admirat întotdeauna și căruia i-a păstrat o pioasă amintire. în 405 se află la Roma, unde, din însărcinarea clerului și a credincioșilor din Constantinopol, încearcă să obțină intervenția papei Inocențiu I în favoarea lui Ioan Gură de Aur, care fusese alungat și avea să moară în exil. După hirotonisire
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
harul lui Dumnezeu (De gratia Dei), compus din două cărți, unde, așa cum spune Ghenadie, Faustus ne învață că „harul lui Dumnezeu întotdeauna îndeamnă, precedă și ajută voința noastră, iar răsplata pe care și-a obținut-o liberul nostru arbitru pentru pioasa lui osteneală nu e un merit propriu, ci un dar primit prin intermediul harului”. însă această indicație a lui Ghenadie este ambiguă, deoarece dă de înțeles că opera lui Faustus ar fi pe de-a-ntregul ortodoxă, cînd, de fapt, cel ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Metz și apoi la Paris, dedicîndu-se activității poetice, foarte prețuită la curtea regelui francilor, îmbinînd poezia profană cu poezia religioasă. Din acele cercuri făcea parte Radegonda, văduva regelui Clotar I, care merită o atenție particulară: era o femeie cultivată și pioasă, care întemeiase o mănăstire. Venantius Fortunatus a fost discipolul ei și i-a adus laude în poemele sale. Totuși, poetul n-a rămas la curtea regelui francilor, ci s-a stabilit la Poitiers; a devenit prietenul celor mai importanți literați
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o mare influență asupra teologilor și a misticilor din Orient și mai ales din Occident. Aici, ele au fost cunoscute mai ales începînd din 827, cînd împăratul bizantin Mihail al II-lea i-a trimis în dar lui Ludovic cel Pios, regele Franței, un manuscris al corpusului dionisian care a fost încredințat abației Saint-Denis; starețul acesteia, Ilduin, a cerut să se facă o traducere latină, cu destule imperfecțiuni, îmbunătățită ulterior de Ioan Scotus Eriugena care, și prin intermediul propriei opere, a făcut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al XX-lea. În aceste câteva rânduri nu dau nici un nume, aș face o nedreptate fără a-i numi pe toți. Las cititorul să-i descopere pe rând, să le întipărească numele în memorie și să le păstreze o amintire pioasă. Ei și-au jertfit viața transcriind-o în paginile ziarelor și revistelor, pe a lor și pe a celor din jur, lăsându-ne moștenire o lume despre care abia acum aflăm. Lucrarea lui Ion N. Oprea, originar din ținuturile Bârladului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
ele nu vor fi adevărate, ci înșelătoare, menite să aducă rătăcire celor fără de lege ca și el. De va putea, îi va îndepărta și pe cei aleși de la iubirea lui Cristos. La început el se va arăta bun, milostiv, blajin, pios, iubitor de pace, dușman al nedreptății. Va respinge darurile ce‑i vor fi făcute, idolatria, va pretinde că iubește Scripturile, va arăta respect preoților, va cinsti pe bătrâni, nu va accepta depravarea, adulterul, nu va ține seama de calomnii și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Academiei R.S. România, 1979, p. 122 (articol relatat de Algeria Simota). 354. Constantin Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, ed. cit., vol. I, p. 452. III „ANUL JALII” Vii și morții Necropolele. Bărbații își pregăteau locurile de veci Actul pios al ridicării unui lăcaș de rugăciune (mă voi opri mai jos asupra edificării; ctitorie însemna însă, și opera de înzestrare, donarea unor bunuri materiale, dăruirea obiectelor de cult și chiar așezarea unei mănăstiri sub ascultarea unui complex monastic din țara
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la încheierea unui an) era și cea de continuare și desăvârșire a programelor de obținere a mîntuirii începute de soții lor în timpul vieții. Co-părtașe active la desfășurarea acestor programe (evocate în pisaniile de ctitorire), întemeiate pe un schimb acceptat - acte pioase și bunuri oferite săracilor, prin intermediul Bisericii, contra unor făgăduieli privind mântuirea -, văduvele se văd nevoite să-și asume noi inițiative pe acest palier. Salvarea sufletelor celor răposați era asociată - am văzut - cu conservarea amintirii („nemoarta pomenire”) lor - cea de-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
putrezești; Nici n-ai ușă de ieșit, Nici fereastră de privit, Numai loc de putrezit”. 34. Ibidem, vol. VIII, p. 362,-363. 35. Descriptio Moldaviae, loc. cit. 36. Ibidem. 37. Ibidem. 38. DRH A Moldova, vol, XXI, p. 426. Actele pioase (mai ales ctitorii) la care participase sau pe care le inițiase s-au aflat cu precădere în atenția testatorului (aceeași dorință de a se întipări în memoria comunității): „Dentr-acești bani să aibă a da Gavrilaș vornicul și Costin postelnicul cincisprezece
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
subtilă asociere (ce aparține intenției auctoriale), în care „mamei divine”, Fecioara, îi este alăturată „mama pământeană”, Neaga, falnica zidire de la Curtea de Argeș (al cărei hram este Adormirea Maicii Domnului) devine întruchiparea strălucită a unui act comemorativ cu un conținut limpede. Gestul pios („Dreptu acéia și eu m-am nevoit și am început casă a zidi sfinții sale den temelie. Deacii, pentru păcatele méle, eu nici într-un chip nu gândeam să o văzu sfârșită. Iar prea curata Fecioară și nevinovata Maică a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
general, pentru toți oamenii. Mila sau pietatea este o virtute morală, dar și o atitudine psihologică de apropiere și coparticipare a unei persoane la suferința sau nenorocirile altuia (etimologie: latinescul pietas = milăă. Ca semnificații distingem următoarele: - calitatea celui care este pios sau milostiv, a celui care este fidel sau atașat față de datoriile sale morale (față de Dumnezeu, de părinți, de aproapele său și față de oameni În generală; - respectul și comportamentul corespunzător față de celelalte persoane și lucruri; - simpatie sau compătimire față de suferința altora
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Honigberger. În cel de-al 48-lea paragraf al scrisorii din 5 mai 1825 către căpitanul Kennedy, Kőrösi Csoma afirma că există În „Stangyur” (i.e. Tanjur), pe un spațiu de aproape 18 coli, un fel de pașapoarte pentru acei oameni pioși care doresc să viziteze Kala(p)sa, centrul Ïambhalei, pe care Kőrösi Csoma Îl numește „Ierusalimul budist”, localizat dincolo de Yaxartes (Amu Daria), „cel mai probabil În țara uigurilor”. Peste câțiva ani, Într-un studiu publicat de societatea asiatică al cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pagina culturală. După război a mai scris la „Tribuna”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”; între 1968 și 1972 a ținut în „România literară” o rubrică de note, „Pescuitorul de perle”, semnată Profesorul Haddock. Și-a mai iscălit contribuțiile Bătrânul Aristide, Brian cel Pios, Calamber, Catihetul Titivillus, Generalul Greautauck, Seb. Leonard, Șarpele cu ochelari. S. și-a asigurat un loc în istoria literaturii române prin traducerile din literaturile antice și moderne, atras de autori diverși, de toate mărimile, de la Vergiliu la Pitigrilli. Printre cei
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]