3,087 matches
-
care o crezi de mult și pentru totdeauna pierită: o fereastră de la casa noastră! Îmbătrînită, cu vopseaua cenușie sărită, dar integrată, totuși, în zidul lateral al casei celei noi. M-am înălțat pe vîrful degetelor, s-o ajung, și am pipăit-o neîncrezătoare cu mîna, să-i simt lemnul, amintindu-mi cum au vopsit ai mei, demult, într-o pierdută copilărie, ferestrele și ușile cu vopsea de ulei cenușie, și cum eu, bucuroasă de punguțele de aer care apăruseră în vopsea
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
obține răsfrîngerea lor în imaginar, antrenarea lor în fluxul abundentei d-sale plăsmuiri. Erosul constituie, în volumul pe care-l avem acum în vedere, un motiv privilegiat, slujit de maniera autorului de a se sprijini pe văz, pe auz, pe pipăit, id est pe o receptare a concreteții tangentă la senzualitate: „Ea venea și cum venea o știam,/ mă știam, / ochii îi vedeam și sorii din ei, / galbeni și verzi și ovali și pătrați / și lapții luminii singuri și grei. Ea
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
știam, / ochii îi vedeam și sorii din ei, / galbeni și verzi și ovali și pătrați / și lapții luminii singuri și grei. Ea venea cu armonii și moduri uitate, / și cum venea îmi simțeam sferele în spate / muguri în carne-așteptînd./ Îi pipăiam mersul, buzele, îi adulmecam glasul” ( Ea venea). Eterna Evă ia naștere încă o dată pentru uzul îndrăgostitului, printr-un proces mitologic ce implică elementele uranice. Ivirea sa iscă un spectacol în care arborii de apă dansează sub sînii de țiței ai
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
inginer american avea aerul că există spre a îngădui bipedului uman să asume acut chemările volucrității. Pătrundeai în interiorul domului geodezic pe linii gracile de tren, traiectul avansînd, suspendat în gol, concura etajările unde se răsfățau zburătoare intens colorate. Circuitul nostru, pipăind lăuntric vidul acestui spațiu fără gravitație, trezea, tîra după sine, rumori inocente, care ne însoțeau înaintarea ... Nu extrapolez arbitrar cînd evoc asemenea emoții, pe firul opțiunii tematice pe care și-a hotărît-o Olga Morărescu- Mărginean. Văzuse în America muzee și
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Elenă Badea Părintele unei parohii din județul Iași este acuzat de părinții mai multor adolescente că în loc să le spovedească le pipăia în zone intime și le agresă cu întrebări indecente. Potrivit www.bzi.ro, mai multe adolescentele cu vârste cuprinse între 14 și 15 ani din satul Bădeni, orașul Hârlău, Iași, refuză să mai meargă la biserică după ce au fost umilite
Spovedanie de coșmar pentru mai multe tinere. Ce făcea preotul by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35376_a_36701]
-
bzi.ro, mai multe adolescentele cu vârste cuprinse între 14 și 15 ani din satul Bădeni, orașul Hârlău, Iași, refuză să mai meargă la biserică după ce au fost umilite de preotul Doru Cozma în timpul spovedaniei. Potrivit părinților acestora, preotul le pipăia și le adresa întrebări indecente, iar coșmarul a durat până ce una dintre tinere a avut curajul să povestească acasă ceea ce s-a întâmplat la spovedanie. "Eram la serviciu și m-a sunat fața mea, are 14 ani. A dat capacitatea
Spovedanie de coșmar pentru mai multe tinere. Ce făcea preotul by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35376_a_36701]
-
cum galbenă și mare ca un stîrv de oaie/ urechea omenirii plutește pe apele unei mlaștini/ printre albe stînci de calcar și foșnitoare pîlcuri de trestii./ Zadarnic noapte de noapte cu auzul înfipt în urechi ca un baston pentru orbi/ pipăi crăpăturile memoriei,/ căci nici măcar un șobolan nu iese nici măcar un șoarece de cîmp/ și nici gîndacul de bucătărie, răzbate numai vocea mea/ din care cuvîntul se înalță ca șarpele din ou și se repede la lucrul denumit/ și-l umple
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
în dialoguri. Te mai îndemnasem să fugi de abstract, pe cât e cu putință, să dai gândului prea abstract o formă cât mai concretă, să lucrezi pe cât poți cu imagini, comparații și impresii senzoriale - de văz, de auz, de miros, de pipăit. Dar asta nu-i numaidecât indispensabil peste tot, și n-aș vrea să-ți încarc mintea, făcându-te să exagerezi, împotriva naturii d[umi]tale psihice, că iar nu-i bine. Aranjamentul grafic e aproape bun acum. Poți urma așa
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]
-
ce ține de ținută și atitudine - postúri eminamente etice, din care poți ghici caracterul unui om -, poate fi percepute prin văz, nu prin alte simțuri. Caracterul nu se miroase, adevărul nu se gustă, sensul nu se vede, frumosul nu se pipăie). Valoarea cărții lui Ștefan Afloroaiei stă în sugestiile pe care lectura le poate declanșa într-o imaginație cu aplecare spre asociații conceptuale. Din acest motiv, absurdul nu numai că nu e o temă sterilă, dar e chiar un filon cu
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
și zicându-și că nu-i posibil. Clara avea să se întoarcă, cu mutra ei de pisică, cu ochii ei verzi, cu sânii a căror fragă se-mpurpura la cea mai mică atingere. Și tot la jumătate de minut își pipăia buzunarul de pistol, în care strecurase, împăturită în două, scrisoarea găsită ieri ori alaltăieri, nu mai știa când, și pe care o lăsase în plicul ei ca-ntr-un sicriu. Nu îndrăznise încă s-o deschidă, dar simțea că nu
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
Cele două fabuloase instrumente de explorare a literaturii pentru copii spun mult despre locul pe care aceasta îl ocupă în producția editorială, în formarea literară și estetică a cititorului copil, începînd cu primele luni de viață cînd cunoaște cartea prin pipăit și pînă la optsprezece ani cînd se interesează îndeosebi de documentare, mai captivante uneori decît orice polițistă. Specific însă acestei literaturi este faptul că te însoțește toată viața, cum bine spune Michel Butor în motoul ales de autorii Dicționarului autorului
Fabuloasele cărți dedicate literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2991_a_4316]
-
în jur, abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize cu fistic. Desigur, sînt subiectiv, n-am ținut niciodată să mă dau brav stîlp de-nțelepciune, n-am destoinicia de-a cumpăni talgere minuțioase, de-a pipăi exactul la imprecizie. Mereu o iau pe miriști știrbe, calc prin scaieți cît varza, dărîm codobelcilor spirala de aur, strivesc mușuroaie ce s-ar cuveni ocolite, măcar din prudență, dacă nu din pudoare, din grija de-a nu deranja furnicăria
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
cenzură a mea? a lui? cuvinte ce n-au mai tulburat hîrtia s-au strecurat în iarbă și-au fost înghițite de-o broască țestoasă care trăiește și azi pe undeva 9. uneori noaptea mă trezesc brusc mă duc și pipăi reverele scurtei cum aș lua pulsul unei ființe dragi apoi mă culc liniștit cu buricele degetelor calde încă și catifelate 10. spațiu de încercare între gellu și mine căldură care urcă dealul la ohrid și coboară în portul brăilei șanț
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
principiu neînțeles experimentează cu mine viața un prea tîrziu stoarce din nori culorile asfințitului. Fugă de umbre spre nicăieri disperarea se dă la sine timpul cu ochi de leșie mă privește pînă-n plămîni îmi cercetez pe toate laturile inutilitatea îi pipăi pe toate cusăturile trăinicia. Fereastră spre gol lumina de nisip curge din pietrele șlefuite la orizont dăruieș-te-te însă nu doar să scapi de tine nimeni nu mă iubește un cîine aleargă pe dig tac în stive. Încerc să fiu fericit
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
-n odaia lui friguroasă fotografia fetei s-a dezlipit demult știm: numai marinarii pot să plece mereu ca pentru ultima dată numai alchimiștii pot crede în flacăra neagră dar eu te-am văzut răscolindu-mi așternutul înroșindu-mi filamentul venelor pipăindu-mi tendoanele ca pe o hrană meritată (oasele mele se vor sfărîma fragede între dinții tăi) Flacără neagră, flacără neagră cine crede în tine, ce răsplată așteaptă? Iov Despuiat de veșminte stau pe-o grămăjoară de plămădiri: dorințe omenești (ca
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
carapace, Cu lecția țestoaselor Care supraviețuiesc astfel Lungi și nefericite secole. Adio Ca și când și-ar fi pierdut frunzele Brațele mele se clatină în vânt ; Încercând să spună ceva Într-o limbă Pe care n-o știu prea bine: Se clatină Pipăind nesigure înțelesul și aerul Speriate că arborii rămași pe țărm Ar putea înțelege greșit. Un cal tânăr N-am reușit niciodată să știu pe ce lume sunt. Încălecam un cal tânăr și fericit ca și mine Și în galop îi
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]
-
ajung în noapte, Totul a devenit obositor, Am obosit să tot mor, Printre tăceri, printre șoapte; Doar cărarea mă cheamă mereu, Nici un gând nu-mi rămâne, Chiar și timpul calcă mai greu, Clipele sunt bătrâne, Ochii lor lunateci și goi, Pipăind printre stele, Câte-un deluviu, câte-un război, Ori uitările mele; Lumina zace pe lucruri bolnavă, E o pace slută în ape, Nici un glas nu încape, Nici un zeu nu e-n slavă
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
fluturi groși Nici o iubită. Se încleie-n bîrfă Rozmelcii, cîndva prieteni mincinoși. Și mă lovește-n tîmplă cărămida Moale de-amurg, sleită peste-oraș. Degeaba saltă-n grajduri verzi omida Momindu-mă s-o-ncalec. Rămîn laș În praf de-odaie. Pipăi sfînt cu buza gura de-abis a ceștii de cafea. Mi-s clipele-n derîdere de-a dura Stoarse-n nămoluri fragede. De-abia Îți mai ghicesc perechea bulbucată A sînilor ce îi primeam răsplată Că ți-am slăvit cinstea
Sonet dezamăgit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15606_a_16931]
-
Emil Brumaru Deodată, roua-mi sparge ochii, Aud tiptil sosind un înger. Caut să scăp de el și-n fugă Mîinile-mi grele mi le-nsînger. Și-o rană e în tot ce pipăi, zidu-i chircit, ușa-i cleioasă, cuiele cresc din dușumele, crinii sorb camera-ntr-o vază Și-n gură simt gust vechi de soare, Creierii-mi ard iar în răsfrîngeri. Deodată roua-mi sparge ochii Și-aud sosind flămînd un înger
Întîmplare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15675_a_17000]
-
Emil Brumaru Printre multe, dulci virtuți Ai și-aceea să săruți Pe ochi fluturi surdo-muți, Rătăcind din miez în miez, în sălbatice cirezi, înspre-amurg dinspre amiezi, Și să-i pipăi între-aripe Pînă ce încep să țipe. De plăcerea clipei țiple în care trupul și-l frîng. Apoi vin rîme și-i strîng Sub pămînt, în raftul stîng...
Distrugerea fluturilor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15965_a_17290]
-
Emil Brumaru Fără-ndemn intrăm în toamna Cîntecului plin de frică. Nici o aripă de înger Aerul nu-l mai despică. Mîna spre pămînt se lasă, Pipăie-ntre ierburi rana Larg deschisă. De sub pietre Șerpi clociți prelingu-și zeama Ce-o sorbim c-o poftă veche Pînă mintea ni se strică. Fără rost intrăm în toamna Sufletului plin de frică...
Clipa cea lentă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15902_a_17227]
-
ne băteau, ne tăiau venele, mințile, afecțiunile secrete, totul, ne hăcuiau orologiile stricate ale Paltului, harcea-parcea și... alcoolizați autumnal, număram fir cu fir nalba pustiită de brume, șopîrlele încrețite de frigul luminii albe, reci... și bolboroseam ca-n somn... și pipăiam pereții, doream adînc să-i jupuim de razele turtite pe ei, lipite, una cu tencuiala... Ascultam (eu, medicinist ratat, cu stetoscopul!) canarii din colivii, buldogii de faianță, încremeniți în mîrîituri sfioase. însă poezia se termina-n opt versuri. Cîntecel, ce
Proza din poem (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16175_a_17500]
-
Emil Brumaru Crin înțărcat mi-e dragostea de-acuma? Chiar dacă-ți pipăi șoldul, sînul, ceafa, În gură nu-mi mai plescăie lin apa, Pe creieri mă apasă-n crețuri bruma. Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne? O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne, Mîna-mi vioaie
Sonetul vechiului cotoi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16144_a_17469]
-
dezintegrări mergi îngropată pînă la brîu în falduri de stronțiu necopt știutul pe chipul reinventatului înfometatului din lup derulează oniric celuloidul tot ce știam e atît de ciudat acum cînd se moare în acest loc unde sticlirile mîngîie unde sunetele pipăie unde gîndurile se răspîndesc pecingine în liră Prin microscop dacă mă desprind trupul meu e altul la apus irizarea e alta unghiul diferă așa cum pe timp de furtună toate umbrele par deodată morminte fără origini prin tornadele microscopului văd cum
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
Emil Brumaru Crin înțărcat mi-e dragostea de-acuma? Chiar dacă-ți pipăi șoldul, sînul, ceafa, În gură nu-mi mai plescăie lin apa, Pe creieri mă apasă-n crețuri bruma. Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne? O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne, Mîna-mi vioaie
Sonetul vechiului cotoi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16354_a_17679]