1,034 matches
-
au fost găsite grafite din anul 1494, iar patru morminte din pronaos datează din anii 1494-1495 și martie 1499, ceea ce duce la concluzia că în acei ani biserica era aproape terminată, nefiind terminată probabil pictura și nefiind înzestrată cu odoare. Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul sudic al edificiului, într-un chenar, având o inscripție în limba slavonă (una dintre cele mai mari de acest gen din România) care relatează numai data terminării construcției, nu și data începerii. Textul inscripției
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
Tăutului logofătului celui mare și i-au adus în țară și au ziditu pre acei bani o sfântă bisérică în satu în Bălinești, ce este la ținutul Sucévii și trăiește pănă astăzi."" Alexandru Odobescu consideră eronată afirmația cronicarului Ureche. Conform pisaniei, biserica a fost clădită în vremea lui Ștefan cel Mare și nu în cea a lui Bogdan al III-lea (1504-1517), deci nu putea fi construită cu banii de la sultan. În plus, logofătul nu putea să trateze cu sultanul Soliman
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
datând momentul realizării picturii murale exterioare imediat după anul 1499, pe baza mai multor fapte: cele de ordin istoric-politic, imaginea bisericii din tabloul votiv în care autorul credea că recunoaște prezența picturii exterioare și prezența scenei Asediul Constantinopolului, pictat sub pisanie. Pisania a fost montată în zidărie înaintea pictării pereților exteriori, acest lucru fiind dedus din faptul că ultima literă din numele lui Dragotă Tăutulovici, pisarul inscripției, este obturat parțial de zidărie. Pictura exterioară s-a degradat pe zone foarte mari
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
momentul realizării picturii murale exterioare imediat după anul 1499, pe baza mai multor fapte: cele de ordin istoric-politic, imaginea bisericii din tabloul votiv în care autorul credea că recunoaște prezența picturii exterioare și prezența scenei Asediul Constantinopolului, pictat sub pisanie. Pisania a fost montată în zidărie înaintea pictării pereților exteriori, acest lucru fiind dedus din faptul că ultima literă din numele lui Dragotă Tăutulovici, pisarul inscripției, este obturat parțial de zidărie. Pictura exterioară s-a degradat pe zone foarte mari, fiind
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
lemn au fost strămutate de marele stolnic Ioan Prăjescu, proprietar al moșiei încă din 1790, pe dealul Purcilești (unde biserica se află și astăzi). În jurul bisericii s-a amenajat apoi cimitirul satului. Deasupra ancadramentului ușii de intrare se află o pisanie sculptată, păstrată în condiții relativ bune. Ea a fost scoasă la iveală după desfacerea peretelui exterior din scândură, ce masca structura originală a bisericii. Din această pisanie se poate descifra cu ușurință începutul: "“Această Sfântă biserică s-a făcut cu
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
a amenajat apoi cimitirul satului. Deasupra ancadramentului ușii de intrare se află o pisanie sculptată, păstrată în condiții relativ bune. Ea a fost scoasă la iveală după desfacerea peretelui exterior din scândură, ce masca structura originală a bisericii. Din această pisanie se poate descifra cu ușurință începutul: "“Această Sfântă biserică s-a făcut cu cheltuiala domniei sale Ioan Prăjescu”", precum și data "“1806 mai...”". Din această inscripție rezultă că biserica a fost strămutată în mai 1806 pe actualul amplasament. Odată cu strămutarea, s-au
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
aducerii ei în Saca poate fi aproximativ stabilit după 1806, când locuitorii din Nimăești cereau lemn să-și construiască o biserică nouă, și înainte de 1818, când cea veche a fost mutată în Belejeni. Începutul acestei biserici este fixat de o pisanie pe peretele exterior al naosului, spre miazăzi, apărută recent de sub pământul care a îmbrăcat biserica, care reține următoarele: "„ Să să știe în c[â]nd [a]m [in]trat într[a]ceasta sf[â]ntă besiarecă în luna lui mai
Biserica de lemn din Saca () [Corola-website/Science/317202_a_318531]
-
Bălănești-Glodeni cu șoseaua Voitești-Grui. Are pronaos, naos și altar, catapeteasmă de lemn închisă cu uși împărătești lucrate artistic, simbolizând vița de vie cu ciorchini de struguri. Pe perete deasupra ușii de intrare din pronaos în naos, în interiorul naosului, se găsește pisania scrisă în anul 1885, noiembrie 30, de pictorul Ion Oprișan din Dobrița-Gorj. În exterior are pridvor deschis, iar deasupra, susținută pe patru stâlpi, închisă cu blane, se găsește turla cu clopotul, în care se poate ajunge pe scara de lemn
Biserica de lemn din Voiteștii din Vale () [Corola-website/Science/317204_a_318533]
-
mari o replică a bisericii de lemn din Brădet, una dintre cele mai semnificative realizări din regiune și din întreaga Transilvanie. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Începutul acestei biserici este fixat de o pisanie pe portalul dinspre apus, care a stat odată în tindă, la intrarea în naos. Pisania a fost fragmentată de un decor săpat ulterior. Ea este scrisă în limba română cu grafie chirilică și poate fi citită parțial astfel: "„Iată această
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
din regiune și din întreaga Transilvanie. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Începutul acestei biserici este fixat de o pisanie pe portalul dinspre apus, care a stat odată în tindă, la intrarea în naos. Pisania a fost fragmentată de un decor săpat ulterior. Ea este scrisă în limba română cu grafie chirilică și poate fi citită parțial astfel: "„Iată această sf[â]ntă și D[u]mn[ezeias]că beserecă sau [f]ăcut în zilele
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
Negră și ..stia Ignat din Ș... cu po... v[a afl]a la această [b]e[seri]că săi pomenească. Ani de la nașteare lui [Hristos] 174[3].”" Datarea bisericii nu apare în întregime însă poate fi confruntată cu datele din pisanie. Cifra zecilor este parțial vizibilă iar cea a unităților lipsește din pisanie datorită sculpturii decorative suprapuse. Cifra chirilică a zecilor este „Μ” și nu „Λ”, cum ar părea la prima vedere. Aceasta se poate verifica mai departe în text. Maria
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
la această [b]e[seri]că săi pomenească. Ani de la nașteare lui [Hristos] 174[3].”" Datarea bisericii nu apare în întregime însă poate fi confruntată cu datele din pisanie. Cifra zecilor este parțial vizibilă iar cea a unităților lipsește din pisanie datorită sculpturii decorative suprapuse. Cifra chirilică a zecilor este „Μ” și nu „Λ”, cum ar părea la prima vedere. Aceasta se poate verifica mai departe în text. Maria Tereza a devenit crăiasă, adică principesă a Transilvaniei, în 1740, ceea ce indică
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
1745 și a fost cunoscută mai departe sub această titulatură. Momentul ridicării bisericii se restrânge astfel între 1740-1745. Bibliografia ne transmite anul 1743, care pare credibil și a fost probabil preluat dintr-o sursă mai veche rămasă necunoscută. În textul pisaniei se disting numele celor doi meșteri dulgheri, Ilie Tulea din Valea Neagră și Ignat. Cu cel dintâi ne putem reântâlni 11 ani mai târziu la Rieni unde s-a semnat peste intrarea în biserica de lemn. Biserica de lemn a
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
când a fost donată parohiei Vărășeni. În anul 2006 a fost din nou strămutată, de data aceasta în Cucuceni, un cătun din marginea localității de origine Ghighișeni. Soarta bisericii de la începuturi și până astăzi a fost surprinsă într-o nouă pisanie, scrisă în chirilice astfel: "„Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu harul Duhului Sfânt, ridicatu-sa această sfântă biserică, cu hramul Sfinții Trei Ierarhi în anul 1730, slujind ca locaș de închinare pentru credincioșii din satele Ghighișeni, Petrileni, Zăvoieni și Cucuceni
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
la o distanță de 21 km de municipiul Iași). Ea se află localizată în cimitirul satului. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . a fost construită în anul 1643, conforma pisaniei aflate deasupra ușii, în centrul satului de atunci (astăzi se află în afara satului Păușești, înconjurată de cimitir), după tipicul școlii de meșteri din timpul lui Vasile Lupu (1634-1653). Ctitorul bisericii este boierul Ieremia Murguleț , care a construit lăcașul de cult
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
a fiicei lor, Biliușca. Construirea bisericii a fost finalizată la 14 iulie 1643, fiind unul dintre cele mai vechi și mai frumoase monumente de arhitectură în lemn din județul Iași. Sub streașina bisericii, pe latura de sud, este încrustată o pisanie cu litere chirilice care este scrisă orizontal și nu pe mai multe rânduri ca la alte biserici. În curtea bisericii se află piatra de mormânt a vătafului Isar care este datată 14 martie 1658. Acesta a fost înmormântat în biserică
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
cptușită cu scânduri. Din vechea tâmplă, datorată zugravului Ioan din Deva, se mai păstrează doar registrul icoanelor împărătești, alterate de intervenția neinspirată, din anul 1904, a celui care semnează „Franz”. Pe spatele unei icoane a „Mântuitorului Iisus Hristos” se află pisania: ,Aeste patru icoane le-au făcut robul lui Dumnezeu Crișan Mihai, ca să le fie pomană in veaci amin, 1764.” Dacă tradiția strămutării edificiului este veridică, atunci aceasta este biserica semnalată de conscripțiile anilor 1733, 1750 și 1761-1762 în dreptul localității Ilia
Biserica de lemn din Bacea () [Corola-website/Science/317272_a_318601]
-
căminarul Toma Baltă, ctitor al actualei biserici, care s-a construit cu cea mai mare parte a cheltuielilor date de el. . Biserica veche a fost distrusă de cutremurul din 1838 și refăcută din zid la anul 1847, așa cum ne prezintă pisania, scrisă cu litere chirilice, aflată pe peretele din dreapta al pronaosului. Înălțarea ei s-a făcut în timpul domniei lui Gheorghe Dimitrie Bibescu (1842-1848) și a Mitropolitului Neofit II, de către căminarul Toma Baltă - care locuia în Mahalaua Sfântul Vasile - suportând aproape în
Biserica Sfântul Vasile cel Mare din Calea Victoriei () [Corola-website/Science/317281_a_318610]
-
Născătoare de Dumnezeu, prin stăruința părintelui Iacob și a lui Hagi Marcar și Grigor. 1395". Această placă este mobilă, fiind păstrată într-o ocniță din interiorul bisericii, dar pare să fi fost odată așezată stabil în zidul bisericii. După cum atestă pisaniile din această biserică, ctitorii lăcașului de cult sunt epitropul Hacik, preotul Hagop (Iacob) din Sis (azi orașul Kozan din sud-estul Turciei), Hagi Markar din Djugha (azi orașul Djulfa din regiunea Nahicevan din Azerbaidjan) și Hagi Krikor (Grigorie). La începutul secolului
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
istoricul Nicolae Iorga afirma că anul a fost scris mai târziu, dar nu contesta că a existat o biserică armenească la Iași la sfârșitul secolului al XIV-lea. Totuși, chiar și istoricii Dan Bădărău și Ioan Caproșu care contestă autenticitatea pisaniei sus-menționate nu exclud posibilitatea ca această biserică să fi fost construită în anul 1395, falsul din inscripție putând fi făcut în scopul de a întări un adevăr și nu de a acredita o minciună. Ei afirmă că respectiva placă de
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
a monumentelor istorice sub codul LMI: . Istoricul Bisericii de lemn, Sfântul Gheorghe, cătunul Boașca, sat Frâncești, comuna Peștișani, județul Gorj Biserica a fost construită în anul 1823, sub arhipăstoria episcopului P.S.Calinic (1823-1855), dezvoltată ca dimensiune așa cum există și astăzi. Pisania bisericii, scrisă cu litere chirilice: „Această sfântă și Dumnezeiască biserică s-au făcutu la leatu 1823, cu toată cheltuială și osteneală, și toată din lemn, a dumnealor postelnicul Ioan Brădiceanu și cu a lu(i) Co(n)standin Tivig; au
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
ajutorat logofătul Frumușanu (și) Logofătul Șerban Brăiceanu și a (dumnea)lor care se vor așeza în pomelnicele (și) Co(n)sta(n)din Apostoiu; au lucrat cu mâinile den început prin săvârșitu și cu tot satul+Deaconul Zamfir, zograf, 1823”. Pisania bisericii nu menționează numele preotului care ar fi fost slujitor la anul 1823 și dacă Boașca ar fi fost parohie independentă sau afiliată altei parohii. Din declarațiile Legioarei Mocioi și ale Nataliei Coteț, ambele descendente ale familiilor preoțești care au
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
aflate în zona suburbană a orașului Târgu Cărbunești din județul Gorj. Aceasta este una dintre cele mai valoroase biserici de lemn din Oltenia. Se distinge mai întâi prin șerpii uriași încolăciți în jurul intrărilor, apoi prin picturi exterioare și interioare, prin pisanii cu numele ctitorilor, inscripții, și prin multe sculpturi decorative. Poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului” și datează din anul 1746-1747. Biserica are valoare de patrimoniu cultural și istoric fiind înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Istoria de peste două
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
Nașterea Maicii Domnului” și datează din anul 1746-1747. Biserica are valoare de patrimoniu cultural și istoric fiind înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Istoria de peste două veacuri și jumătate a acestui lăcaș este surprinsă în mai multe pisanii și inscripții păstrate pe pereții bisericii. Momentul ridicării ei a fost însemnat pe stâlpul dinspre miazăzi al pridvorului, în anii vechii ere bizantine "„... 725[5]”", adică anii 1746-1747 ai erei noastre. Inscripția este distrusă de timp și ilizibilă, însă anul
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]
-
pe stâlpul dinspre miazăzi al pridvorului, în anii vechii ere bizantine "„... 725[5]”", adică anii 1746-1747 ai erei noastre. Inscripția este distrusă de timp și ilizibilă, însă anul de început, împreună cu alte înoiri și reparații, a fost surprins într-o pisanie pe iconostas: "„Această sf. beserică sau făcut dintăi la leatul 7255, noiala la 7267, a treia oară sau noit icoanele și coperișiu 7334, A patra oară peste tot 7390. Moși Popești: Șandru ereu, Dumitrana erița, Constandin ereu, Stana erița, George
Biserica de lemn din Floreșteni () [Corola-website/Science/317661_a_318990]