1,034 matches
-
aproximativ 7,5 m. După iconostas se află absida altarului, lungă de aproximativ 2,5 m. În urma renovării bisericii, pictura cu care era împodobită a dispărut. Cu toate acestea știm că a fost zugrăvită de zugravi formați la Feisa. Pe pisania aflată pe panoul de nord-est al pereților se putea citi: ""această sfântă biserică s-o zugrăvit în anul 1857, de zugravii Șarlea Ștefan și Matei, amândoi frați născuți la Feisa, fiind paroh satului Filimon Chira, corator mare popa Vasilie""
Biserica de lemn din Bernadea () [Corola-website/Science/317130_a_318459]
-
din Iași și a bisericilor din Toporăuți și Liov. Construcția bisericii a fost continuată "„de la vârful ferestrelor în sus”" de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), care reușește să o finalizeze, biserica fiind sfințită la 9 noiembrie 1634, după cum scrie și în pisanie. Sfințirea a avut loc la 9 noiembrie 1634 (după corespondența cu anul din pisanie redat în cronologia erei bizantine) și nu pe 4 noiembrie cum credea N.A. Bogdan ori pe 9 noiembrie 1635, după cum spusese Iorga. Mulți autori pun toată
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
de la vârful ferestrelor în sus”" de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), care reușește să o finalizeze, biserica fiind sfințită la 9 noiembrie 1634, după cum scrie și în pisanie. Sfințirea a avut loc la 9 noiembrie 1634 (după corespondența cu anul din pisanie redat în cronologia erei bizantine) și nu pe 4 noiembrie cum credea N.A. Bogdan ori pe 9 noiembrie 1635, după cum spusese Iorga. Mulți autori pun toată strădania lui Vasile Lupu pe seama unor posibile remușcări, deoarece el contribuise la decapitarea lui
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
erei bizantine) și nu pe 4 noiembrie cum credea N.A. Bogdan ori pe 9 noiembrie 1635, după cum spusese Iorga. Mulți autori pun toată strădania lui Vasile Lupu pe seama unor posibile remușcări, deoarece el contribuise la decapitarea lui Barnovschi în 1633. Pisania bisericii este scrisă în limba slavonă și se află deasupra ușii pridvorului: Clopotul bisericii era dăruit chiar de ctitor, în 1628, fiind lucrat la Liov. În documente, biserica este asociată cu breasla cioclilor din Târgul de Sus. În 1803, la
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
este înscris în repertoriul arheologic național, RAN: . În jurul bisericii se păstrează câteva valoroase cruci de piatră din secolul 19. Biserica a fost ridicată în anul 7321 al erei bizantine, anii 1812-1813 ai erei noastre, în Osebiți-Blejești, pe proprietate de moșneni. Pisania bisericii, însemnată pe un panou de lemn, pe care se află datarea bisericii, a fost demontată și se păstrează în depozitele Mitropoliei din București. Unei renovări din 1883 i se datorează apariția turnului peste pridvor, timpanul spre vest și învelirea
Biserica de lemn din Sericu () [Corola-website/Science/323048_a_324377]
-
tradiționale: pridvor închis, tindă și naos unite între ele și altar. Altarul este mai îngust și terminat poligonal, în cinci laturi. Trecerea dinspre tindă spre naos este demolată și marcată numai de o grindă tirant, pe care a stat odată pisania. Iconostasul păstrează icoanele vechi împărătești, de o parte și de alta a celor trei uși spre altar. Bolta interioară trece din naos în tindă. Încăperile sunt luminate de un număr redus de ferestre, mult mărite într-o fază ulterioară. Structura
Biserica de lemn din Sericu () [Corola-website/Science/323048_a_324377]
-
km de orașul Suceava, fosta capitala a Moldovei din vremea lui Ștefan cel Mare. Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din Pătrăuți a fost ctitorită în anul 1487 de domnitorul moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504). Deasupra ușii de intrare se află o pisanie în limba slavonă cu următorul text: ""Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram în numele cinstitei cruci în anul 6995 luna iunie 12."" Biserica ștefaniană din Pătrăuți este cea mai veche biserică ctitorită de Ștefan
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
și ea, satul Vărbila, consfințit în documente abia prin 1521, când e amintit "«hotarul Varbilei»" și prin 1526-1527, când Radu de la Afumați recunoștea mânăstirii de aici cele două ocini dăruite de Dragomir, spătarul lăcașului de rugă dăruit de el. Pentru că pisania mănăstirii „Adormirea [Maicii Domnului]” din Vărbila certifică faptul că lăcașul de închinăciune ar fi fost ctitorit de marele spătar Dragomir, de banul Toma și de un al doilea vistier, Caraci, și ar fi fost edificat de un meșter, pe nume
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
faptul că lăcașul de închinăciune ar fi fost ctitorit de marele spătar Dragomir, de banul Toma și de un al doilea vistier, Caraci, și ar fi fost edificat de un meșter, pe nume Ștefan, după alte documente, pe la 1510, după pisanie la 1539. Pornind de la data pisaniei, întocmitorul "«Bibliografiei localităților și monumentelor feudale din România»", N. Stoicescu ne deconcertează atunci când atrage atenția că "«în documente apar doi spătari cu numele Dragomir; primul e din Petroșani și apare în sfat între 1530-1534
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
fi fost ctitorit de marele spătar Dragomir, de banul Toma și de un al doilea vistier, Caraci, și ar fi fost edificat de un meșter, pe nume Ștefan, după alte documente, pe la 1510, după pisanie la 1539. Pornind de la data pisaniei, întocmitorul "«Bibliografiei localităților și monumentelor feudale din România»", N. Stoicescu ne deconcertează atunci când atrage atenția că "«în documente apar doi spătari cu numele Dragomir; primul e din Petroșani și apare în sfat între 1530-1534 și al doilea e din Orboiești
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
începutul anului 1536, iar fratele sau, fostul spătar Dragomir, se pare că avusese aceeași soartă, cu vreun an mai înainte, din partea lui Vlad Vintilă, care l-ar fi ucis pentru "«rea hiclenie»" și, în consecință, i-a luat "«toate averile»". Pisania datează din 1539, când cei doi ctitori nu mai existau de fapt. Se pare că vitregia vremurilor (îndeosebi seismele) au avut o influență nefastă asupra lăcașului, astfel că boierul Pana Filipescu, în vremea lui Matei Basarab, reface construcția cu pricina
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
fapt. Se pare că vitregia vremurilor (îndeosebi seismele) au avut o influență nefastă asupra lăcașului, astfel că boierul Pana Filipescu, în vremea lui Matei Basarab, reface construcția cu pricina, după spusele fiului său, Matei Filipescu, mare aga, punându-i noua pisanie, reconstituită cu aproximație. Și acum lucrurile încep să se mai limpezească, dacă ne reamintim de hrisovul lui Radu de la Afumați, prin care confirmă cele două ocini făcute danie de spătarul Dragomir mănăstirii ctitorite de el, prin anul 1526-1527. Deci, mănăstirea
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
15 iunie și 6 iulie 1530. În acest ultim mandat de mare spătar îl însoțește pe Vlad Înecatul. Sabina Popescu, în articolul "Biserica fostei Mănăstiri Verbila" (Magazin Istoric, an. VIII, nr. 4 (85)/apr. 1974, p.96), susține că "«din pisania bisericii aflăm că a fost zidită în anul 1532...»." Am văzut însă ce e cu pisania și știm, din documente, că ea exista deja în 1526-1527. Înseamnă că mănăstirea trebuie să fi fost construită puțin mai înainte (1525?), sau chiar
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
Vlad Înecatul. Sabina Popescu, în articolul "Biserica fostei Mănăstiri Verbila" (Magazin Istoric, an. VIII, nr. 4 (85)/apr. 1974, p.96), susține că "«din pisania bisericii aflăm că a fost zidită în anul 1532...»." Am văzut însă ce e cu pisania și știm, din documente, că ea exista deja în 1526-1527. Înseamnă că mănăstirea trebuie să fi fost construită puțin mai înainte (1525?), sau chiar prin 1510, cum susțin alții, pentru că, de fapt, acesta era obiceiul: după ce ctitorul își înălța așezământul
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
comuna Pietroșani, județul Argeș, poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului” și este datată din anul 1834. Se remarcă prin funia mediană sculptată în relief, crucea și lespedea de mormânt din pridvor, colțul eroilor din primul și al doilea război mondial precum și pisania din pronaos care îl menționează pe regele Carol al II-lea. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Momentul de început al bisericii și renovările care au urmat sunt surprinse în pisania pictată în 1930 sub
Biserica de lemn din Gănești () [Corola-website/Science/322024_a_323353]
-
doilea război mondial precum și pisania din pronaos care îl menționează pe regele Carol al II-lea. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Momentul de început al bisericii și renovările care au urmat sunt surprinse în pisania pictată în 1930 sub formă de cronică, pe peretele dintre pronaosul nou și cel vechi. Textul ei începe în partea stângă a trecerii dintre încăperi și reține următoarele: "„S-a făcut această sf[ântă] bi[serică] de lemn de stejar
Biserica de lemn din Gănești () [Corola-website/Science/322024_a_323353]
-
Drugănescu și s-a slujit în ea de cătră pr[eot] Dumitrache fiind neisprăvită, până la anul 1877.”" O a doua etapă în devenirea bisericii actuale s-a încheiat în 1878-79, când a fost cercuită și tencuită biserica, apoi zugrăvit interiorul. Pisania surprinde acest moment astfel: "„Și în anu 1878-1879, prin stăruința pr[eotului] I. Bărbulescu s-a pardosit cu lespezi, s-a cercuit, tencuit și zugrăvit cu cheltueala preotului și enoriașilor din acel timp din Gănești și alte sate vecine după cum
Biserica de lemn din Gănești () [Corola-website/Science/322024_a_323353]
-
anu 1878-1879, prin stăruința pr[eotului] I. Bărbulescu s-a pardosit cu lespezi, s-a cercuit, tencuit și zugrăvit cu cheltueala preotului și enoriașilor din acel timp din Gănești și alte sate vecine după cum sunt trecuți în condica biserici[i].”" Pisania continuă pe partea dreptă cu însemnarea: "„Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a pictat acestă sf[ântă] bi[serică] în zilele binecredinciosului rege Carol [II și a] prea sfințitului Miron Cristea patriearh României. În anu mântuiri[i] 1930 aug[ust] 22 cu
Biserica de lemn din Gănești () [Corola-website/Science/322024_a_323353]
-
mântuiri[i] 1930 aug[ust] 22 cu cheltuiala d-nei Marie și soțul d-nei Ilie Ogoreanu și mama d-lor E[lisa]veta I Andronescu, Vasile, fiul nostru și mama noastră Elena I. Ogoreanu. Ghe. I. Zaffiescu pictor.”". Această parte de pisanie reține o refacere a picturii și probabil și momentul extinderii bisericii spre apus prin închiderea vechiului pridvor. În acesta a fost amenajat după aceea colțul de cinstire a eroilor din sat, pierduți în primul și al doilea război mondial. Ștergerea
Biserica de lemn din Gănești () [Corola-website/Science/322024_a_323353]
-
și probabil și momentul extinderii bisericii spre apus prin închiderea vechiului pridvor. În acesta a fost amenajat după aceea colțul de cinstire a eroilor din sat, pierduți în primul și al doilea război mondial. Ștergerea intenționată a numelui regelui din pisanie este o amintire a cenzurii din perioada comunistă, manifestată și în biserici. În forma sa actuală biserica este rezultatul unei extinderi semnificative spre apus a pronaosului, completată cu un pridvor nou la intrare. Pereții despărțitori interiori sunt în cea mai
Biserica de lemn din Gănești () [Corola-website/Science/322024_a_323353]
-
localitatea de origine a bisericii. Decorul pictat al bisericii, așa cum poate fi văzut în zilele noastre este rezultatul muncii a mai multor zugravi. Pictată inițial în secolul al XVIII-lea, biserica a primit un nou veșmânt pictat pe la anul 1838. Pisania care amintește acest moment este următoarea: ""Zugrăvitu-s-a această sfăntă biserică în zilele prea înălțatului împărat Ferdinand și preasfințitului domn Vasile Moga și era protopop Zaharia Matei de la Nadășa și preot satului...prin îndemnul și toată sârguința a peacinstitului
Biserica de lemn din Luieriu () [Corola-website/Science/320311_a_321640]
-
din țara noastră. Mesajele săpate în portalele de trecere dintr-o încăpere în altă datează construcția acestei biserici din anul 1773. Astfel se poate citi inscripția în chirilice de pește intrarea în tinda: "„Ani de la H[ri]s[tos] 1773”". Pisania de pește intrarea în naos a fost fragmentată de înălțarea golului ușii la 1854, însă se mai pot citi următoarele: "„1773 ... ..migană sama eu ... cu m.. ... [Dumne]zău sau ... noi o mână de ... de 24 de ani.”". Tradiția locală atribuie
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
LMI: . Biserica a fost folosită până în anul 2005, când o nouă biserică de zid a fost construită în satul Fodora. Construită în anul 1817, biserica a fost pictată în anul 1822 de către zugravii Lazăr Tocaci și Iosif Biro de la Orghiz. Pisania aflată în naosul bisericii, pe balustrada corului, scrisă în latină și în limba română oferă informații cu privire la acest eveniment: Această biserică s-au zidit în anul 1817 fiind paroh locului popa David, ficurator Blăjan Lupuț, cantor Tecariu Cozma, clopotariu Căpîlne
Biserica de lemn din Fodora () [Corola-website/Science/309843_a_311172]
-
de la pereți și terminată printr-un timpan. Trecerea din naos în altar se face prin intermediul a trei intrări: cele două intrări diaconești respectiv intrarea destinată preotului. În naos se află și un mic cor pe a cărui balustradă se păstrează pisania bisericii. Decorul pictat al bisericii a fost puternic afectat de ploile ce au pătruns prin acoperișul deteriorat. În pronaos se remarcă scena în care este reprezentată pilda celor 5 fete înțelepte. De subliniat faptul că scenele pictate sunt explicate în
Biserica de lemn din Fodora () [Corola-website/Science/309843_a_311172]
-
-lea, moșia Flămânzi se află în proprietatea lui Dimitrie Mavrocordat, iar biserică veche din lemn a satului ar fi fost ctitoria să, ridicată în 1798. În locul ei, s-a ridicat actuala biserică cu același hram Sf.Dimitrie între 1921-1935 (în pisania de la intrarea în biserică se menționează anul 1909 începerii construcției ), din piatră și cărămidă cu contribuția enoriașilor și a altor credincioși din împrejurimi. Biserică a fost sfințită în 1935 în timpul preotului Gheorghe Popa. În timpul celui de-al doilea război mondial
Chițoveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300902_a_302231]