2,058 matches
-
adieri de aripi suave ca un Rai, Ce-mi potolesc văpaia din macii-n care sângeri În poezii dulceața cireșelor de Mai... Tăcerile din tine au amorțit tăcerea... Acvile au furat-o din cântecul răpus, S-o ducă sus, pe piscuri, de unde mângâierea Ți-o voi simți în taină și te-oi iubi nespus... Antonela Stoica 21 Mai 2017 © Referință Bibliografică: UIMIREA CĂ EXIȘTI / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2335, Anul VII, 23 mai 2017. Drepturi de Autor
UIMIREA CĂ EXIȘTI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340473_a_341802]
-
Ce stai de o citește, Gândești că-s strălucirea Ce poate izvorăște Și-n sete, să-ți iei apă Când vei sorbi nectarul Din floarea ce te-așteaptă, Eu să îți fiu altarul ... M-aș face (R.T.) M-aș face pisc de munte pentru tine Și pentru ochii tăi masive mari, alpine, Pentru-un sărut lungi arcuri carpatine Și creastă crestei tale ca să fii cu mine ... M-aș face apă pe întinderi planetare Și pentru ochii tăi o mare, cea mai
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
și, în dreptul com. Băleni, se unește cu ramură a doua, Suhuluiul-Sec, care pleacă din sus de Zimbrul (com. Bursucani) și trece prin centrul comunei. Apoi amândouă, împreunate, străbat prin centrul com. Pechea și Slobozia-Conachi, prin vecinătatea de E. a com. Piscul, si se varsă în Siret, la S. de com. Independența. (pg.495, vol. V) Bălăbănești, pârâiaș, ce curge prin jud. Tutova, pl. Corod, comuna Bălăbănești și se varsă în pârâul Jeravăț, de a stânga. (pg.288, vol. I) Risipă, pârâiaș
Satul Bălăbăneşti şi vecinii apropiaţi, date geografice şi economice de la 1898-1902 () [Corola-blog/BlogPost/339963_a_341292]
-
Pregetarea este și un artificiu de a menține firul narativ. Cele două personaje, Diodor și Agripina, cunosc avataruri care prilejuiesc autorului reflecții profunde pe seama singurătății ca mijloc al cunoașterii de sine. Interpretările filosofice se ilustrează sadovenian, metaforic, nu predilect esoteric. Piscul sufletului, care în optica autorului, ne conectează la originea ființei, la mister, deci la umanitatea propriu-zisă, nu se poate scoate la vânzare. Nici hazardul unui joc de zaruri nu schimbă regula supremă. Tautologia pe tema convenționalității ca trăsătură fundamentală a
Ion Deaconescu: Garderobierul () [Corola-blog/BlogPost/339308_a_340637]
-
vreme, am sădit un munte, / Și bătându-i drumurile, toate, / I le-am argintat cu flori mărunte, / Și împodobit cu vieți curate - // Și-au venit la mine trecătorii, / Și mi-au spus: “ce munte ai durat? / Noi vom semăna cu piscuri, norii, / Și-i vom pietrui cu diamant -“ // Vino să ne urci, în spate, munții, / Vino și-mplinește la poveri, / Dincolo de cer, lumina frunții, / Să-ncovoaie culmile de ieri - // Și-am privit în clipele-mi crăpate, / Și în măcinarea-mi os pe
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
din Timișoara. (Foto Facebook/Romeo Dunca) Pasionat al sporturilor extreme, Romeo Dunca a fost primul român în cursa Paris-Dakar, primul român pe schiuri la Polul Nord și la Polul Sud, primul român care a cucerit Vârful Manaslu din Himalaya, al optulea pisc al lumii din punct de vedere al înălțimii (8.163 de metri). Dunca deține compania de transport de marfă Dunca Expediții, una dintre cele mai mari de pe piața locală, cu o cifră de afaceri 37,8 de milioane de euro
„Cabana fără preț”, ridicată cu elicopterul în vârful muntelui de milionarul Romeo Dunca, va fi demolată. „Voiam să fac în zonă un St. Moritz al Europei de Est” () [Corola-blog/BlogPost/339110_a_340439]
-
slujbași ai domniei care aveau sarcina să păzească vama din sat, așezată o vreme chiar în imediata apropiere a fostei Prmării și pe locul căminului lui Niță al Cosmii. De asemenea erau păzite diferitele ieșiri din sat (pe Râușor, spe Piscul Jugii și apoi pe Dâmbovița, pe Valea Cheii sau Ghimbavului, spre Fundățica-Moeciu-Bran). Toate aceste plaiuri și poteci trebuiau bine păzite pentru a nu se strecura mărfuri de contrabandă. Slujitorii vămii trebuiau să știe să citescă răvașele de drum ale chirigiilor
ŞTIINŢA DE CARTE LA RUCĂR ÎN SEC. XIV-XVI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340803_a_342132]
-
de cele din vremea noastră, dovezi ale unei limbi românești bine închegate folosită în scris. Iată de pildă, un zapis de vânzare scris în anul 7162, adică în 1654, prin care trei frați din Bughea vând lui Coman din Rucăr Piscul Râului: "Adică eu Stanciul Bughianu, feciorul unchiașului Dobrotă din Bughea și cu frate-meu Vladu și cu frate-meu Oancea și cu nepoții mei Stan și Oprea și Stanciu, feciorii uncheașului Bodei, dat-am zapisu nostru ca să fie de mare
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SEC. AL XVII-LEA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340831_a_342160]
-
Stan și Oprea și Stanciu, feciorii uncheașului Bodei, dat-am zapisu nostru ca să fie de mare credință și stătătoriu la mâna uncheașului Coman și a fiu-său Istrate, precum să să știe că le-am vândut muntele nostru tot adică Piscul Râului, tot, în jos și în sus. În jos până în apă și în sus până în vârf, și-n curmeziș până în Piscul Ars și Bugheanul, iar tot în sus, până în vârful Păpușii și în jos până în apa cea mare și în
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SEC. AL XVII-LEA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340831_a_342160]
-
uncheașului Coman și a fiu-său Istrate, precum să să știe că le-am vândut muntele nostru tot adică Piscul Râului, tot, în jos și în sus. În jos până în apă și în sus până în vârf, și-n curmeziș până în Piscul Ars și Bugheanul, iar tot în sus, până în vârful Păpușii și în jos până în apa cea mare și în curmerziș până în în izvorul Păpușii, cel mai mare, și în jos tot până în apă, cum ține matca. L-am vândut tot
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SEC. AL XVII-LEA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340831_a_342160]
-
prăbușiri și zbor. Bunii mei străbuni mi-au lăsat în dar câteva minuni și-un sac de amar. Nu mi-a fost deloc ușor să cutez având un noroc plin de viermi în miez. Dar când am atins mult visatul pisc, am privit destins spre-orice fel de risc. Chiar dacă mereu gem de-atât efort, orice fel de greu zâmbind îl suport, Ne-ncetând să sper că mai am ceva vieții să-i ofer din menirea mea. Încotro? Și-n demult și-n
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340960_a_342289]
-
În curând se va face târziu, Și va fi un întuneric în lume Că n-o să mai pot niciodată să viu! IMNUL ADOLESCENTELOR Și adolescentele cum dormitează ca ciutele pe fundul lumii cu gâturile mai mândre decât ale girafelor privind piscurile de gheață ale dragostei gândul lor este acolo sus pe podișurile nesfârșite ale preafericitelor culmi unde efebii se întrec cu zeii unde orașele albe strălucesc deasupra codrilor de uraniu de unde muzici electrice maiestuoase se prăval și cum stau așa cu
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
obțină în viața viitoare. Prezentul și-l știa. Dacă vor ajunge pe Valea Oltului, în cazul că la mânăstirea Cozia va fi foarte mulți credincioși participanți la slujba de Înviere, se va urca în mașină și vor transversa Oltul pe la Piscul Turnului, turn construit de romani prin secolul al II - lea, urcând la mânăstirea monahală TURNU. A vizitat de fiecare dată această mânăstire de călugări când a fost trecător prin Valea Oltului. Îi plăcea istoria sa și mai ales peisajul din jurul
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342104_a_343433]
-
întregului în tot spectaculosul ființial: Am întrebat o capră de ce este capră / iar ea de mirare / era cât pe ce să moară, / și a început să scoată fum din ea... / ... / și mi-am luat capra de funie / și șchiopătând de pe piscul Araratului, / care-mi rănise talpa dreaptă / am coborât cu capra la vale. («Arghezi 2» / Cărțile sibiline, 1995 - SÎng, 322); Nu credeam să-nvăț / a muri vreodată, / nu credeam să mă zarzăre / să mă piază de mugure / înlăuntru de roată. / Nu
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
predestinare. poate că soarta are jalonate niște puncte obligatorii de trecere dar pașii până la acestea rămân la (l)atitudinea noastră. un suflet viteaz se ridică întotdeauna deasupra circumstanțelor înscriindu-și numele pe pergamentele istoriei. ferice de cei care ajung pe pisc sau în apropierea lui! să ținem însă cont și de vremurile pe care le-a trăit și ce fel de vânt a prins. dar atenție pentru că în vârful piramidei nu se află decât un singur loc după principiul, câștigătorul ia
ORIGINALITATE (CU ORICE PREŢ)? de ION UNTARU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342387_a_343716]
-
lăsat pe când încercam să pătrund tainele vieții și ale naturii ce o vedeam cu panorama munților Caraiman, mereu acoperiți de nori, și care, acum, când am revenit de pe meleaguri străine, mi-au stâmpărat al meu dor, când și-au arătat piscul cu crucea de beton și piatră de pe creasta lor, când m-am apropiat de poalele Bucegilor. Vedeam aceeași cruce, ca atunci când aveam 12 ani, la marginea prăpastiei, de strajă înălțimilor, luminând cu lumina electrică trasă până la ea, împrejurimile, luminițele becurilor
AM REVAZUT IZVORUL! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342504_a_343833]
-
minte, Despre pasărea măiastra. N-am văzut decât doar vulturi, Ce planau ușor în vânt, 'N lumea lor de prin înalturi, Aveau ochii spre pământ. Stânci golașe se înalță, Înspre cer cerând tributuri, Nouri plini aduc speranța, În natură dintre piscuri. Dar nu vreau s-ajung la ceruri, Și nici jos nu vreau rămâne, Pasul meu ades se-oprește, Chiar la baza unor vârfuri. Autor : Strugar Constantin Remus Referință Bibliografica: Poezie la înălțime / Remus Strugar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POEZIE LA ÎNALȚIME de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342697_a_344026]
-
după ce ne poartă pe Calea desăvârșirii sale lăuntrice, prin focul mistic întețit de flăcările suferinței din temnițele feroce ale iadului pripășit la noi, ne arată că jertfa sa este totuși insuficientă și că trebuie urcat cu mult mai sus, pe piscul filocalic, spre comuniunea deplină a sufletului cu Dumnezeu, cu Fecioara Maria, cu Martirii și Sfinții Neamului, unde strălucește aura ortodoxă ce răspândește în jurui și la mari distanțe chipul integral al creștinismului real. Numai așa Răsăritul acestui Neam falnic, drept
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
lângă mașină, îmbrăcat în roba lui neagră cu coasă pe umăr, ... călăul. Îmi ciocănește cu degetele scheletice în geam și-mi spune să rămân pe loc. Scap telefonul. Șoc și groază! Va amintiți de colegul GodzilloZânei? Cel care rămăsese pe pisc la vânat de jochei infami de cai putere? El era. Jur pe ce-am mai sfânt, el era. Hemanuche, și el la doi pași. Dacă job-ul i-ar fi permis, cred că și-ar fi plesnit fruntea cu palma
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
provocarea. Aceste ultime 2 săptămâni de pregătire sunt, de fapt, de practică propriu-zisă într-o școală de vară din două sate dâmbovițene: Potlogi și Românești. Clasa I, ora de matematică. Foto: Denis Jardan Aici, în ultimele zile, am urcat pe piscuri și am coborât în adâncuri cu stările legate de performanța mea la clasă. Am plâns în câteva dintre serile în care îmi pregăteam materialele: ori pentru că nu înțelegeam ce am greșit de s-au plictisit și au început să se
În ultimele 6 săptămâni s-a mai născut o generație de „profi tari” () [Corola-blog/BlogPost/337815_a_339144]
-
Astor sau Cornelius Vanderbilit să fi făcut primul milion. În ceea ce privește primul miliardar, lucrurile sunt mai clare: John D. Rockefeller a fost primul. A devenit miliardar la începutul anilor 1900, ca rezultat al investițiilor sale în Standard Oil. Rockefeller a atins piscul piramidei în 1912, când averea lui însuma echivalentul a 350 de miliarde de dolari din zilele noastre. Cam 1.5% din întreaga economie a SUA. Mult mai târziu, în 1976, cel mai bogat om din lume era J. Paul Getty
„Ține minte, tinere, un miliard nu mai e ce era...” Primul trilionar va apărea în timpul vieții noastre și nu va fi Bill Gates () [Corola-blog/BlogPost/337757_a_339086]
-
gândeam - / doar un oraș de cărbune/ o țară se învață/ pe linia de uimire a ochilor”// teamă îmi era să nu orbesc/ până într-o noapte a tuturor nopților/ hublou prin care îți privești/ mușcătura astrală:/ - cândva poeții orbeau/ în piscul oglinzilor” (Pădurea de liliac, p. 17). Cărțile lui Constantin Severin au ceva special, implicit o lirică profund-meditativă ce necesită o lectură atentă, o stare anume. Fără a exagera cu nimic, invitația este făcută cu persuasiune, sublimitatea detaliilor, incredibilele asocieri de
„IMPROVIZAŢII PE CIFRAJ ARMONIC” SAU „ARHETIPALELE MESAJE ALE POEZIEI – COMPONENTE ALE UNUI UNIVERS LIRIC INOVATOR” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 126 din 06 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344258_a_345587]
-
îmbină sistematic adversitatea dintre libertatea spiritului și încorsetarea acestuia în lanțurile neființei. Când om, când înger, autorul parcurge un drum al crucii, împins până la martiriu de îndoielile care îl macină. Trecerea spre eter (zborul către nemurire, prin tunelul timpului) este piscul golaș, acoperit de zăpezile suferinței umane: “Mi-e foarte greu să scriu. Nu pot ține bine stiloul, între penele care mi-au înlocuit degetele mâinilor. Și mă dor îngrozitor umerii! Doamne, cât de mult mă dor umerii! Și pe voi
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]
-
liber, atunci când îl are, Gabriela Petcu preferă, pe lângă munca de creație, sa călătorească ori să asculte muzică (îi plac Andre Rieu, Ennio Morricone, Yanni). Poeta este îndrăgostită de natură și de aceea, ar sta ore întregi să privească marea, un pisc de munte... o câmpie plină cu flori. Una dintre amintirile ei cele mai frumoase este de acum câțiva ani, când mergând dinspre Paris spre Coasta de Azur, a avut ocazia să străbată regiunea Provence... Și pentru că nimic nu se compară
GABRIELA PETCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344306_a_345635]
-
Dar și mai jos de trupul sfânt din cuie. E-același aer sus și jos, afară Unde copacul, dacă doar și-un pui e, Gândește, dar nu are glas să spuie Și-i luminat de-același foc și pară... Spre pisc sau înapoi, la fel ți-s pașii, La fel și soarele sus, jos străluce La munte și la vale toporașii... La fel Mântuitorul de pe cruce Ca și tâlharii, hoții și ocnașii; Aceeași pară-i arde să-i usuce. Sonetul IV
PRIMA SERIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342793_a_344122]